Treceți la conținutul principal

Intelectualii români în cumpăna totalitarismelor

Sub titlul Intelectualii români în cumpăna totalitarismelor (I), criticul Paul Cernat comentează în Observatorul cultural cartea lui Lucian BOIA - Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950. Paul Cernat scrie, printre altele :
«Dacă e nedrept și tendențios să ne fixăm atenția doar asupra „orbirilor“ de stînga sau de dreapta ale unor „oameni sub vremi“ (cu toate excesele de zel aferente), nu e nici tendențios, nici deplasat să-i dăm dreptate lui Lucian Boia cînd atrage atenția că stînga românească interbelică – y compris cea intelectuală – era departe de a fi una firavă, cum se afirmă adesea după 1989. Atîta doar că, din diverse motive, cum ar fi debilitatea Partidului Social Democrat în anii ’30 și scoaterea în afara legii a comuniștilor, ea trebuie căutată mai curând „la centru“, uneori sub diverse „acoperiri“ gen ARLUS (iar aici sursa cea mai credibilă o reprezintă – a cîta oară? – Arhivele Siguranței Statului). Adică în așa-numita „presă din Sărindar“ (trustul Adevărul-Dimineața), în paginile unor reviste conexe ca Lumea românească, Azi, Cuvîntul liber și, evident, la prestigioasa revistă ieșeană Viața românească. Nu mai vorbesc de colaboratorii migranți, de grosul avangardiștilor sau de cei care – pe fondul aceleiași atitudini antisistem – se convertesc de la radicalismul de stînga la cel de dreapta (Petre Țuțea, Haig Acterian ș.a.) și viceversa (P. Pandrea), de comunizanții deveniți ulterior liberali (Ghiță Ionescu), de ortodoxiști de stînga precum Sandu Tudor ș.a.m.d.»

Sugestia e interesantă. Demonstrația nu e făcută. Poate autorul va reveni, fiindcă subiectul o merită. De ce era debilă social-democrația? Ar fi fost nevoie de precizări asupra conținutului noțiunii de «stînga». Orientarea politică astfel numită subîntinde activitatea publicistică și politică, neasemenea, a unor slugi, agenți și propagandiști ai Moscovei, ai unor agenți ai Siguranței, poate chiar provocatori infiltrați (Z. Stancu), a unor avangardiști (comuniști, mai ales evrei), a unor social-democrați (Ștefan Baciu), ai unor poporaniști întârziați (cei de la Viața Românească) etc. Ce-ar fi mai degrabă să comparăm textele? De pildă, sub forma unei antologii de articole din presa de Sărindar. S-au scris studii despre tot felul de gazete uitate (Reviste progresiste românești interbelice, Minerva, 1972), dar nu cunosc nimic serios despre aceste ziare de mare tiraj și deci de influență. Mai ales despre culisele acestei activități, despre finanțarea ei. Memoriile directorului ziarului Universul, Stelian Popescu, sau articolele lui Octavian Goga pot da seama de scopurile geopolitice străine ale orientării acestor gazete. (d.c.)

Lucian BOIA - Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950
Autor: Paul CERNAT

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.