Treceți la conținutul principal

Cifre și nedumeriri pe margine cenzurii corespondenței în comunismul real

După 1940, respectiv 1945, majoritatea legionarilor expatriați locuia în Germania și Austria. Controlul, cenzura corespondenței acestora era o activitatea serioasă pentru serviciul F al Securității pe vremea ministrului Drăghici. Iată ce se poate citi pe această temă într-un document din arhiva CNSAS :
«În „problema” Germania-Austria, aproximativ 3.000 de scrisori erau prelucrate de către 24 de cenzori. Printre cele 3000 de trimiteri se aflau circa 200 de tăieturi de presă, manifeste sau materiale propagan-distice asupra cărora se făcea „filaj deschis”. Scrisorile din centrele München, Salzburg, Linz, Frankfurt am Main, Graz şi Innsbruck erau citite integral, fiind locuite de comunităţi importante de foşti legionari. »
Rămâne o mare nedumerire. Nu am auzit de nici un proces intentat de vânătorii de naziști unor legionari aflători la îndemână într-o țară ca Germania sau Austria, persoanele respective fiind fără acoperire, identificabili. De ce nu au fost acuzați și judecați drept potențiali criminali de război de către justiția germană și de către vântorii de naziști, în jumătatea de secol care a trecut de la finele războiului? Era justiția germană controlată de naziști sau  legionarii erau apărați de vreo convenție secretă? Cum se face că acum legionarii din interior și exterior sunt etichetați în grup, fără nici o deosebire, ca fasciști și antisemiți, deci păcătoși penal? Crimele de război eventual dovedite, ale unor refugiați legionari în Germania și Austria, nu se pedepseau în acest caz?

Comentarii

  1. Cu deosebit respect! Mi-am permis sa va citez in acest articol: http://www.justitiarul.ro/domnule-iohannis-de-ce-vreti-sa-bagati-holocaustul-pe-gatul-romanilor-ii/

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.