Clej Petru, un propagandist amator

Ziaristul Petru Clej se indignează că îi pomenesc numele, într-o postare de jurnal anterioară, intitulată Călătorie în Editocrație. "Se non è vero, è ben trovato "  în compania altui detestabil editorialist, comentator de doi bani, «filosoful» Bernard Henri Levy, unul din cei care, în Franța, pălăvrăgesc pe mai toate canalele politico-mediatice, de nu mai poți scăpa de ei, ca de râie.
Dacă totuși îi displace atât de tare compania, pot să-l pun în alte binoame, de ce nu Jacques Attali și Clej ?, sau Alain Finkelkraut și Clej ?, etc. Deși poate că are dreptate, i se face, astfel, o prea mare cinste lui Clej. Poate singur alege dintr-o listă de editorialiști ce se găsește câteva rânduri mai jos, în același text din care citează Clej, text pe care nu-l ține brăcinarul să-l discute în substanța lui, ca o expresie critică la adresa conformismului și atot-științei acestor inși care sunt, vorba ungurului, «minden sz???a kanál».
Petre Clej nu e atins decât dacă i se pomenește numele. În binomul inițial, cei doi se aflau la mare distanță de notorietate. Evident Clej știe de BHL, dar BHL nu știe de Clej. Nenorocirea mea este că îi știu pe amândoi și că amândoi mă plictisesc. Așa că, să nu se amăgească dl Clej, nu «ura patologică» de care se consideră el demn, nici măcar disprețul nu mă fac să-i pomenesc numele uneori în contexte polemice, ci natura tipică a discursului ideologic pe care îl ilustrează la capătul de jos, în context românesc. Că doar n-o să-l citez pe BHL !
Cât privește disprețul lui Clej pentru naționalism, ele este produsul tipic al confuziei dintre național-comunismul ceaușist și orice alt program de priorități românești organice și de rezistență constructivă, care nu au nimic de-a face cu secolul al XIX-lea. Clej și Burghele, unul din comentatorii articolului lui Clej, construiesc un model stupid, al unui naționalism paranoic și simplist, pentru ca apoi să-l combată cu succes și aplomb. E ușor să faci asta, dar miroase a propagandă de la o poștă. Să-i mai dau dlui Clej ceva bibliografie pe tema construirii discursului propagandei? Nu cred că mai merită efortul. E alfabetizat. O poate căuta singur.
P.S.
«De curând — scrie Petru Clej—, unul dintre cei mai vitriolici critici ai revistei ACUM și ai mei scria pe blogul său, citit de trei oameni plictisiți și un câine:» etc. Se pare că eu aș fi acela. Ce exagerare! Unii zic că nu am decât un singur cititor, pe Clej.
Acest unic cititor este un obsedat. Crede că singura mea grijă ar fi să verific, după expresia unui alt purtător de ochelari de cal, Laszlo Alexandru, «prepuțialitatea», respectiv etnia sau religia autorilor unor articole pe care le comentez critic. Gravă confuzie mentală care se manifestă, la Petru Clej, prin astfel de comentarii depuse pe acest blog : «Este interesant că neica nimeni Dan Culcer mă pune alături de Bernard Henri Levy. În ura lui delirantă, paranoică aș spune, îmi face această onoare. Ați uitat să adăugați înaintea numelui lui BHL termenul "jidan" folosit în mod uzual de indivizi de teapa dumneavoastră.»
Tipic proces de intenție!

Identitatea evreiască, românească, hotentotă sau karabagă poate fi una asumată, dar lipsa sau prezența ei nu-l face nici pe BHL sau pe orice alt autor, nici mai deștept, nici mai prost și nici mai puțin nemernic. Inclusiv pe Petru Clej. Iar autorii cărții pe marginea căreia notasem numele lui Clej, comentează oportunismul, camelonismul, prostia și nu etnia, religia sau rasa «editocraților».
Procesul de intenție și insinuările lui Clej nu merită mai multă atenție. Punct și virgulă. Bibliografie.
Începe să uite limba română dl Clej sau vrea să o inoveze cu «Vitriolicii» săi?? Cei trei plictisiți cititori ai mei și câinele mi-au transmis că sunt de acord cu profeția mea :  Clej va ieși la pensie fericit că și-a făcut datoria, a combătut naționalismul, în formula inventată de el, și va primi stipendiul pe care îl merită, ca supliment, ca să bea o bere într-un pub de pe cheiul Tamisei.
Dan Culcer