Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

 Vasile Spoială (3 septembrie 1935, Bistriţa – 7 august 1993, Oradea) Vasile Spoială – un portret întrerupt Prietenul meu Dusi – cum îl numeam în cercul nostru restrâns – a fost primul care mi-a citit prima povestire, Despre moarte, devreme ce există . Și tot el, cu acea eleganță neteoretizată a omului care știe instinctiv cum funcționează un text, mi-a dat un sfat esențial: „Taie prima pagină și intră direct în miezul lucrurilor.” A fost o lecție simplă, dar justă, venită fără aerul magistral al criticii, ci cu prietenia tăcută a unui cititor adevărat. Vasile Spoială (1935–1993) a fost un om care nu s-a impus, dar nici nu a trecut neobservat. Avea o prezență fină, reținută, dar deloc ștearsă – un bărbat frumos, cu o ținută firească, un farmec calm și o noblețe de ton. Elegant fără efort, rasat în gesturi și în gândire, atrăgea privirile fără să le caute. Cred că a fost căsătorit de trei ori – a doua soție, studentă la Institutul Maghiar de Teatru din Târgu Mureș, iar ultima, po...

E vorba de o corespondență între doi scriitori care au fost căsătoriți și care au divorțat în urmă cu patru decenii. Corespondența primită de la soție a rămas în arhiva bărbatului și soția nu și-a manifestat sub nici o formă dorința de a o recupera din 1987 pînă acum. Arhiva a rămas în altă țară fără nici un control, salvată de la distrugere prin eforturile bărbatului, care avea acolo prieteni unde arhiva a fost păstrată, recuperată tardiv de bărbat. Fără să-și mai amintească în detaliu conținutul arhivei, bărbatul a donat integral propria sa arhivă unei biblioteci publice, solicitând inventarierea. A declarat în scris că este de acord cu accesul liber al oricărui cercetător la documentele din arhiva sa de scriitor și redactor de revistă. Inventarul este în curs de realizare și în baza deciziei bărbatului catalogul arhivei este public on line. Nu obiectul ci lista. Soția a descoperit că un jurnal al ei, de soarta căruia nu se interesase niciodată, a fost inventariat ca parte a arhive...

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Sursa : https://cornel.nistea.com/scrieri/interviuri/interviu-dan-culcer-exercitiu-al-independentei.htm Interviuri Un exerciţiu al independenţei şi de stăpânire a fricii - interviu realizat de Cornel Nistea cu scriitorul Dan Culcer din Paris, apărut în revista Discobolul , iunie 2007 - Din seria "Scriitori români în exil " „Nu ezit să precizez aici că nici într-un caz nu mă consider disident. Aş fi putut poate să joc acest rol cu cei care se zvonea în 1990 că au fost aşa ceva”. Cornel Nistea : Dragă Dan Culcer, parcurgându-ţi o notă existenţială, o mărturisire mai veche, am fost impresionat să constat efectele „traumelor” din copilărie şi adolescenţă ca rezultat al refugiului familiei tale din Ardeal în Dobrogea urmare a Diktatului de la Viena din august l940 , ca mai apoi să simţi cumplitul frig al dictaturii comuniste. Vorbeşti acolo de „frica de când eram copil” de „durerea” care „poate fi def...