Cântecele Elianei Popa. Cioclii Apocalipsei

Dintr-un comentariu la cântecele Elianei Popa.
NOI VOM FI ACOLO!- © ELIANA POPA (versuri) și OLD SONG (muzică) 

https://www.youtube.com/watch?v=6b3ZeNgJGt0

https://www.youtube.com/watch?v=qcSPspY-9Tg&list=RDqcSPspY-9Tg&start_radio=1

Eliana Popa
4,33 k abonnés

  «Măcar la spectacolele lor să mergeți "muților"... Lăsați frica de-o parte și spuneți, urlați, strigați ce simțiți  Păunescu cu o mână de "menestreli" au format o generație de patrioți într-o epocă total comunistă și totalitară. Atunci ne simțeam liberi la "Cenaclul Flacăra"... Și voi, copiii cu sufletul românesc, prin aceste "vorbe și muzici", puteți simți ce am simțit noi generația "ceaușeilor". 

Noi am ieșit pe străzi în 89 tocmai pentru că am crezut în libertatea pe care Păunescu ne-a insuflat-o dibaci... Și voi puteți !!!! Știu sigur ! Vă simt iubiții mei, iubiții noștri copii...»

De ascultat. Se manifesta, după 30 de ani, reacția la uniformizarea cosmopolită, la individualism și egoism. Cântăreața nu este o nostalgică a național comunismului. Nici comentatorul. Sunt doar oameni în căutarea libertății, sătui de control, de manipulare, de colonizarea post-comunistă.

LA un secol și jumătate de la generația pașoptistă, Bolintineanu este regăsit, o anumită parte a poeziei lui EMinescu, retorica versului se îmbină cu un soi de folk, poate hard rock, realizatorii se folosesc de IA  de Youtube pentru difuzare. Națiunea ți suveranitate nu mai sunt injurii ci idealuri. Luați aminte., Se întoarce roata.

Sub titlul „Cioclii Apocalipsei” circulă în spațiul virtual versuri atribuite Luceafărului Național.  „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului” și să felicităm autoarea reală - Eliana Popa - pentru slovele care ne re-amintesc mesajele Poetului Național: „Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii… Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu” (Redacția)
 
„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,/ Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,/ Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,/ Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.//
 
Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii/ Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,/ Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,/ Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.//
 
Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,/ Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară./ Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,/ Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.//
 
Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,/ Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt./ Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,/ Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.//
 
Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,/ Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii./ Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har/ Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!//
 
Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,/ Ne batjocoriți credința și chivotul din altare!/ Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,/ Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.//
 
Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,/ N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?/ Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,/ Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?//
 
Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,/ Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,/ Însă va-nvia dreptatea, Neamu'-acesta s-o trezi/ Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!//
 
Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,/ Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,/ Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu”.
.