Nu de prea multe ori, conferințele publice exprimă în conținut ceea ce promite genericul sub care se înscriu. În cazul de față, însă, „promisiunea” este total împlinită. A 150-a aniversare de la nașterea a Laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, Thomas Mann – în conjunctura globală a lumii de azi – nu e doar un prilej de omagiere a scriitorului, dar (și se vădește nevoia urgentă pentru un asemenea demers anamnetic) și de subliniere a actualității modelului etic întruchipat de autorul Muntelui vrăjit.
Iată ce consemnau publicațiile americane American Hebrew și Jewish Tribune, deja în septembrie 1932.: „Thomas Mann nu trăiește, așa cum cred unii, în retragerea Zauberberg-ului visurilor sale. Din contră, el dezvăluie aici o concentrare intensă, dar nu stridentă, asupra soartei imediate a umanității”. (cf. : https://www.goethe.de/ins/ro/ro/kul/sup/man/n150/26438079.html)
(În fotografie: Thomas Mann și familia, în exil în Elveția, pe terasa vilei din Küsnacht : Thomas, Elisabeth, Katia, Monika și Michael Mann, 1935. Photo: Thomas Mann Archive. Credit: https://tma.ethz.ch/en/thomas-mann/thomas–mann-and-switzerland.html)
La moartea lui (în 1955), marele său prieten Herman Hesse a publicat în Neue Zürcher Zeitung aceste cuvinte: „Ceea ce va face ca opera lui Thomas Mann să dăinuie cu mult dincolo de vremurile noastre zbuciumate sunt calitățile care, decenii la rând, au rămas ascunse pentru marele public: căldura sufletească, capacitatea de a iubi, fidelitatea și un înalt simț al responsabilității – camuflate de ironia și virtuozitatea sa literară.”
(apud: https://www.gorjeanul.ro/scriitorii-in-timp-si-sub-timpuri-thomas-mann-150-de-ani-de-la-nastere)
Comentarii
Trimiteți un comentariu