Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

«Voi susține intotdeauna, fără rezerve, dreptul la opinie. Deci și dreptul Dvs de a critica unele actiuni ale statului Israel. O face Amos Oz, de ce n-ar face-o si altii?  [s.n ] Nu cred că, in orice discuție despre acțiunile guvernului israelian, e nevoie să probăm că nu sîntem antisemiți. Eu când stau de vorbă cu cineva nu-l întreb ce naționalitate are. Mi se pare irelevant. Vreau să-i cunosc argumentele, nu originea etnică.»— scrie Vladimir Tismăneanu.  Sursa citatului de mai sus, accesată la 4 iunie 2015 : http://www.contributors.ro/cultura/criptoantisemitismul-domnului-%c8%99imonca-despre-unul-din-lucrurile-care-nu-se-fac-%c8%99i-care-totusi-se-face/ Mă declar de acord cu această atitudine. Dar îmi permit să analizez mai îndeaproape textul contextul.  Pentru a formula, in fine, niscaiva rezerve. Presupun că nu trebuie să probăm în nici un fel de discuție că nu suntem antisemiți. Fiindcă pentru noi criteriul fricii de stigmatizarea prin etichetare ca antisem...

Reproduc aici un mesaj din 2005 pe o temă care rămâne pentru mine de actualitate : comportamentul disprețuitor și lipsa de colegialitate a diferitelor comitete și comiții care au fost și sunt la conducerea Uniunii Scriitorilor din România.  Nu mai este important dacă decizia, despre care este vorba mai jos, luată la un mement dat, a fost corectă și motivată. Până la urmă mi se pare că a fost o manevră de autoprotecție pe care a realizat-o Nicolae Manolescu. Cariera sa diplomatică depindea de această căciulire. Dovadă că Liviu Ioan Stoiciu a rămas în redacția revistei și și-a pierdut doar funcția.  Dar este inacceptabilă relația de la stăpân la slugă pe care o implică totala opacitate a funcționării conducerii Uniunii și lipsa de civilitate a acesteia, care nu a răspuns în scris la nici unul din mesajele mele, fie că era vorba de propuneri pentru statut, fie că era vorba de apărarea unor colegi acuzați și pedepsiți pe nedrept (Paul Goma și Liviu Ioan Stoiciu). Reproduc întocm...

Dan Culcer 5 square Saint Just 78280 Guyancourt France Email : dculcer@excite.com Telefon : 33-1-30 43 16 77/33 1 30 43 21 13 Dragă Mircea Horia Simionescu, Am primit cîteva cărți prin mesageri si prin posta. Am preluat « manifestele » pentru a le citi și da mai departe lectorilor noștri, imediat ce se va putea. Îți mulțumesc din suflet pentru efortul făcut și te rog să accepți îmbrățișărea mea frățească. Iată cum, în pofida prețurilor extraordinar de ridicate ale trimiterilor poștale, voi avea bucuria să continui o lectură începută cu aproape două decenii în urmă. De altfel, primind cîteva numere din Familia , de la Ion Simuț, aflu din mesajul său că o nouă ridicare de tarife poștale o fost anunțată.și la ora asta e probabil deja aplicată. O nouă catastrofă în perspectivă, alături de cele deja în marș. Scrisoarea dumitale ar putea fi publicată ca un soi de protest de o tragică actualitate, pentru a atrage atenți...

Doar «Pre limba sa» un popor poate crea un sistem de înțelepciuni care să-i servească drept cod pragmatic de comportament în istorie, dar el nu poate, rupt de marile surse ale creației, să producă ceva valabil și pentru ceilalți și în eternitate. Cu alte cuvinte, «pre limba sa» doar, un popr poate foarte bine să și piară. Dan Culcer

Sîmbătă, 23 mai
 2015 la ora 12.00 va avea loc lansarea în cadrul Bookfest, la București, a culegerii de documente de arhivă realizată de Radu Ioanid (editor),  Securitatea şi vînzarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel Invitaţi și deci prezentatorii volumlui sunt : Horia-Roman Patapievici, Adrian Cioflâncă Moderator: Adrian Şerban Din Prefata lui Paul Shapiro, pe situl editurii se publică un extras : » Dupa inlesnirea accesului la arhivele institutiilor de securitate romanesti, Radu Ioanid a intreprins o ampla cercetare, in urma careia a selectat si a catalogat numeroase documente declasificate care atesta vinzarea evreilor si a altor minoritari de catre regimul comunist. Intr-o perioada marcata de frica, interdictii si nesiguranta, statul roman a profitat de dorinta Israelului, Germaniei si a altor tari de a-si repatria etnicii. Conducerea Romaniei comuniste nu s-a multumit doar cu bani in schimbul emigrantilor si a ajuns chiar la ideea de troc ...

Un mic vârtej de proteste a produs la publicare în revistă un text semnat de invizibilul Dini G. Jónas. Am cerut redacție să-și lămurească cititorii cu privire la calificarea autorului. Dacă ar fi fost o opinie de comentator, liber de noi să scri ce vrea iar dacă avea și cîteva srgumente u din amintiri ci din trimiteri bibliografice am fi știut măcar de unde bate vântul.  Nu am reușit să aflu nimic despre acest ins care are păreri tipic iredentiste, bazate de delirurile interpretative ale lui Lucian Boia. Dimpreună cu pseudo-istoricul Neagu Djuvara, bătrân care pare verde dar e roșu pe dinăuntru, cei doi se pun pe dărâmat tot ce se poate dărâma din tradițiile istorice și așa șubrezite prin kominternismul rollerian, ca și prin delirul de interpretare de sens opus pe care l-a pus în mișcare «național-comunismul». Publicarea notulei lui Dini G. Jónas nu are nici o scuză, dovedind doar că la sectorul de istorie revistei gedesistă îi lipsește un cap limpede iar prin...

Dan Culcer, CRISTALUL [Pe marginea cărții lui David Prodan, Răscoala lui Horea} Apa trece, pietrele rămîn Profillul lui Cloșca de pe foia de urmărire Mă pregătesc de multă vreme să recitesc unele capitole din monografia lui David Prodan, Răscoala lui Horea , pentru a-mi confirma sentimentul, avut Ia prima lectură, că ne aflăm în faţa unei capodopere nu doar a istoriografiei române sau europene ci chiar a prozei, în sensul cel mai larg al cuvîntului. Am tot ocolit pînă acum tocmai prefaţa autorului care, s-a dovedit, conţinea argumente în favoarea tezei mele, istoriograful punîndu-şi o seamă de probleme specifice naraţiunii de reconstituire istorică, epocii însăşi. „Fac aci astfel istorie de fapte — scrie David Prodan. — Nu fapte sporadice sub nume de semnificative, ci fapte multiple, de repetiţie, de frecvenţă, mărturisind generalitatea; nu numai fapte de excepţie sub nume de reprezentative, ci fapte de rînd, de masă, mărturisind mentalitatea comună, şi nu în eflorescent...