Din Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel

Sîmbătă, 23 mai
 2015 la ora 12.00 va avea loc lansarea în cadrul Bookfest, la București, a culegerii de documente de arhivă realizată de Radu Ioanid (editor), Securitatea şi vînzarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel

Invitaţi și deci prezentatorii volumlui sunt : Horia-Roman Patapievici, Adrian Cioflâncă
Moderator: Adrian Şerban


Din Prefata lui Paul Shapiro, pe situl editurii se publică un extras :

» Dupa inlesnirea accesului la arhivele institutiilor de securitate romanesti, Radu Ioanid a intreprins o ampla cercetare, in urma careia a selectat si a catalogat numeroase documente declasificate care atesta vinzarea evreilor si a altor minoritari de catre regimul comunist. Intr-o perioada marcata de frica, interdictii si nesiguranta, statul roman a profitat de dorinta Israelului, Germaniei si a altor tari de a-si repatria etnicii. Conducerea Romaniei comuniste nu s-a multumit doar cu bani in schimbul emigrantilor si a ajuns chiar la ideea de troc – evrei contra porci, vite si ovine. Dincolo de coruptia nomenclaturii PMR/PCR, documentele aduc clarificari importante privind procesul de vinzare a evreilor romani intre 1959 si 1989 si sumele obtinute in urma comertului cu oameni. Securitatea si vinzarea evreilor este o carte esentiala pentru cercetatori, dar si pentru publicul larg doritor sa inteleaga o parte insemnata a istoriei minoritatilor etnice din Romania.
„Dezvaluirile prezentate de Radu Ioanid sint socante, la fel ca si documentele din arhivele serviciilor romanesti de informatii externe. Actiunile acestor servicii variaza de la crima la ridicol. Si totusi, intr-o anumita masura, s-ar putea considera ca evenimentele istorice pe care le prezinta autorul au fost «secrete ale lui Polichinelle», ascunse la vedere, despre care vorbea toata lumea in soapta, comentindu-le chiar in momentul in care se petreceau aceste lucruri.” (Paul Shapiro)

Doar partea a II-a a titlului cărții este corectă : Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel

Prima este o manipulare și o dezinformare : Securitatea şi vînzarea evreilor. 

Rămâne de citit culegerea pentru a vedea de fapt despre ce era vorba și care au fost insituțiile, administrațiile implicate, fiindcă este evident că nu e vorba de o acțiune independentă și autonomă a Securității române.

Statele implicate au și ele arhive. Acolo sunt expuse rațiunile pentru care aceste tranzacții au fost solicitate. Propaganda israeliană sionistă a funcționat fără întrerupere de dinainte de 1933, venirea la putere a sistemului nazist. Evreii erau chemați să părăsească Europa ți să se stabilească în Palestina, în așteptarea reconstuiririi statului.

Interesele acestor două state, Germania și Israel, merită să fie analizate, de vreme ce nu se poate accepta că un troc a avut loc fără ca ambele părți să fi avut de câștigat. Ce anume? 

Germania, nu știu ce cîștiga, dacă nu cumva același lucru, compensarea pierderilor demografice cauzate de război, a scăderii natalității derivată din creșterea nivelului de trai și liberalizarea avorturilor, personal calificat aproape gratuit. 

Israelul câștiga probabil cetățeni de care a avut mereu nevoie pentru a compensa creșterea demografică vertigionoasă a populației arabe în interiorul țării și emigrările evreilor spre Europa sau spre alte continente, care nu compensau imigrările. 

A prezenta această istorie ca o vînzare fără contrapartidă este un fals. Mă întreb care e scopul acestei falsificări?

M-a mirat și expresia lui Paul Shapiro, care consideră că e vorba de repatrieri. Fals deasemenea. 

REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria. Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | PermalinkA SE REPATRIÁ mă ~éz intranz. (despre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr.repatrier 

Niciodată etnicii evrei plecați din România nu au fost cetățeni ai statului Israel, care nu exista înainte de 1948. Nici sașii sau șvabii nu au fost altceva decât cetățeni români. Deci se poate scrie că România și-a cedat o parte din cetățenii de alte origini (doar pe aceia care doreau să plece, nimeni dintre cei plecați nefiind obligat să emigreze) decât cea română, dar și cetâțeni ai României de etnie română, care cereau emigrarea, iar Germania și Isaraelul i-au răscumpărat pe sași, șvabi sau evrei, fiindcă aveau nevoie de ei. 

România nu și-a vândut cetățenii ci, de fapt, a cerut și obținut răscumpărarea investițiilor bugetare de stat, colective adică, sume investite pentru educație din impozitele tuturor cetâțenilor, care însemnau școlarizarea gratuită de la 6 la 21 de ani a tuturor absolvenților de facultate, de pildă. Absolvenți care aveau diplome și calificări suficiente pentru a se încadra în piața muncii din țările de destinație. 

De observat că în acest troc, unii dintre evrei nu ajungeau niciodată în Israel, ceea ce a dus la instituirea unui sistem la solicitarea statului Israel, care evita tranzitul prin Austria, prin organizarea unor transporturi aeriene directe din România în Israel.

Repet, emigrările erau solicitate de cei în cauză. Nu era vorba de vânzări de sclavi!! Putem discuta despre moralitatea acestui troc, dar nu e nimic de comentat sub aspect economic, relația dintre cumpărător și răscumpărător fiind contractuală și legală. Lipsa de transparență convenea celor două părți.

Dan Culcer 18 mai 2015