Treceți la conținutul principal

Despre demiteri abuzive și manevre de carieră

Reproduc aici un mesaj din 2005 pe o temă care rămâne pentru mine de actualitate : comportamentul disprețuitor și lipsa de colegialitate a diferitelor comitete și comiții care au fost și sunt la conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Nu mai este important dacă decizia, despre care este vorba mai jos, luată la un mement dat, a fost corectă și motivată. Până la urmă mi se pare că a fost o manevră de autoprotecție pe care a realizat-o Nicolae Manolescu. Cariera sa diplomatică depindea de această căciulire. Dovadă că Liviu Ioan Stoiciu a rămas în redacția revistei și și-a pierdut doar funcția. Dar este inacceptabilă relația de la stăpân la slugă pe care o implică totala opacitate a funcționării conducerii Uniunii și lipsa de civilitate a acesteia, care nu a răspuns în scris la nici unul din mesajele mele, fie că era vorba de propuneri pentru statut, fie că era vorba de apărarea unor colegi acuzați și pedepsiți pe nedrept (Paul Goma și Liviu Ioan Stoiciu).Reproduc întocmai mesajele care nu cred că pot fi calificate drept agresive. Le propun spre lectură confraților din Grupul pentru reforma Uniunii Scriitorilor.


Dan Culcer,
scriitor si ziarist
Adresa postala
16 Residence Nouveaux Horizons
78990 ELANCOURT
France
dculcer@teaser.fr
dculcer@asymetria.org
Tel 33 (0)1 30431677

Scrisoare deschisă membrilor Consiliului Uniunii scriitorilor din România întruniţi la 10 noiembrie 2005 la Bucureşti

Domnilor Consilieri
În calitatea mea de membru al Asociaţiei scriitorilor din Târgu Mureş, de membru al uniunii noastre profesionale, vă adresez acest mesaj public, după ce am constat că, între 9 septembrie 2005 si data acestei scrisori, Uniunea scriitorilor din România, prin reprezentantul său legal, preşedintele, nu răspunde nici la mesajele private, nici la cele publice pe care eu sau alţi confrați scriitori i le-au adresat într-o chestiune de maximă urgenţă şi de maximă gravitate.
Prin prezenta contest cu fermitate decizia Comitetului director, despre conţinutul căreia am aflat din presă, privind demiterea din postul de redactor sef-adjunct al revistei „Viaţa românescă” a ziaristului si scriitorului Liviu Ioan Stoiciu.
Aceasta decizie, pe care eu o calific formă gravă de abuz de putere şi de interpretare, foloseşte ca pretext al demiterii lui Liviu Ioan Stoiciu, apariţia unui fragment de Jurnal semnat de scriitorul exilat, Paul Goma, in numărul 6-7 al revistei „Viaţa românească”.
Contestaţia mea se bazează pe următoarele seturi de argumente:
Primo : Jurnalul este o specie literară. Textul în cauză este un jurnal şi are un autor. Responsabilitatea pentru conţinutul textelor, așa cum se menţionează pe coperta a III-a a revistei, revine în întregime autorilor, deci lui Paul Goma.
Citez : „Conform prevederilor Statutului, Uniunea scriitorilor din România nu este responsabilă pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate”. Acţionând în contrasens cu aceste prevederi, Comitetul director încalcă Statutul. În consecinţă vă rog să analizaţi şi sancţionaţi această încălcare a prevederilor statutare prin care, în mod explicit şi implicit, Comitetul director şi preşedintele Nicolae Manolescu îşi arogă funcţia de post-cenzură, aşa cum era aceasta practicată de către Direcţia publicaţii a fostului Consiliu al culturii şi educaţiei socialiste, al cărui director a fost Vasile Nicolescu. Ignorarea şi tolerarea acestor implicaţii, vă face, domnilor consilieri, coresponsabili de reinstaurarea cenzurii în România anului 2005.
Secundo : Funcţia lui Liviu Ioan Stoiciu este aceea de redactor şef-adjunct : aceasta implică publicarea şi nu cenzurarea operelor confraţilor săi.
Tertio : Calificarea, de către Comitetul director, care este autorul comunicatului, a jurnalului lui Paul Goma ca fiind „antisemit”, şi implicit a autorului cu acelaşi termen, nu are nici o bază morală şi legală. Simpla calificare, afirmaţie lipsită de orice argumentare, citare sau analiză contextuală este o calomnie şi va fi tratată ca atare de orice instanţă. Iată în ce termeni face Nicolae Manolescu această calificare : „Problema noastră era că în revista Uniunii a apărut un text pe care noi l-am considerat antisemit şi, din păcate, nu e discutabil, chiar aşa este.” (Revista 22, nr. 813, interviu realizat de Rodica Palade).
Ceea ce este foarte grav : o acuzaţie de natură penală este lansată, în modul cel mai iresponsabil, direct în presă, fără măcar lectura integrală a textului incriminat, adică a seriei de fragmente care au fost publicate în numerele anterioare ale „Vieţii Româneşti”. Declaraţiile unuia din membrii Comitetului, consemnate de presă, stau mărturie că această lectură nu fusese făcută la data Comunicatului. Iar scoaterea din contextul unei opere a unui fragment pentru a defini opţiunile morale şi politice ale unui scriitor, pentru a-l acuza penal, descalifică moralmente și intelectualmente un critic literar, acuzator, devenit agent al poliţiei spiritului sau cenzor.
Acestea să fie calităţile pentru care Nicolae Manolescu a fost ales preşedinte al Uniunii scriitorilor, acesta [să fie] mandatul care i-a fost încredinţat?
Quarto : Raportul dintre redactorul sef-adjunct al revistei „Viaţa românească”, Liviu Ioan Stoiciu, şi Comitetul director al Uniunii, este mai mult decât neclar. Revista este editată de Uniunea scriitorilor şi de Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, un departament al Cancelariei Primului-Ministru. Simpla ”nscriere a numelui Uniunii pe frontispiciul revistei, ”n măsura ”n care nu este şi cosemnatara contractului de muncă dintre Liviu Ioan Stoiciu şi redacţia ”n care acesta lucrează ca ziarist, lipseşte Uniunea scriitorilor de temeiul legal pentru a decide degradarea cu aspect punitiv, dintr-o funcţie superioara ”ntr-un inferioară, a unui persoane care nu este angajata Uniunii şi care, pe deasupra, nu a făcut nimic contrar legislaţiei muncii.
Aspectul penal al acuzaţiei aduse autorului Jurnalului, Paul Goma, repet, singur responsabil, este o chestiune care depăşeşte competenţa Domniilor voastre.
Nu sunteţi nici istorici, nici jurişti, nici oameni politici, nu aveţi nici o delegaţie pentru a va putea erija ”n judecători, ”n numele oamenilor muncii de la oraşe şi sate, aşa cum se practicau sub Comunism şedinţele publice de acuzare, pe care Paul Goma, le-a ”ndurat deja de pe c”nd era student la Şcoala de literatură.
ën istoria literaturii şi ”n istoria ridicolului din cultura română se vor consemna spre neuitare numele Domniilor voastre, de vă veţi lăsa antrenaţi ”ntr-o astfel de acţiune şi nu vă veţi distanţa de iniţiatorii acestui abuz.
Vă cer deci să vă scuturaţi din amorţeală, să contestaţi inerţia etichetelor. Să judecaţi cu luciditate consecinţele unei decizii pripite a Comitetului director. Să interveniţi cu răbdare pentru a-i convinge pe membrii săi că se află pe o cale a abuzului. Să curmaţi abuzul. Si să lăsaţi justiţia sau ”nţelepciunea cercetătorilor, a istoricilor - odată adunate suficiente elemente probatorii, care pentru moment lipsesc ”n bună parte, să judece situaţia la care se referă scrierile lui Paul Goma.
Iar dacă dl Nicolae Manolescu va consideră că a fost dezavuat de decizia Dv. calmă şi vă va propune demisia sa, acceptaţi-o. Nu e singurul om din România care poate salva de ruşine Uniunea scriitorilor, şi prin ea pe noi toţi, membrii săi. Se vor mai afl”nd chiar printre Dv. oamenii liberi de care avem nevoie.
Dan Culcer

Anexă :
Am trimis aceste mesaje pe adresa mail a Uniunii scriitorilor, apoi ziarelor din Bucuresti. „Jurnalul naţional” a reprodus şi rezumat textul meu. El a fost urmat de un Protest, care a fost difuzat prin Internet, pe grupurile de discuţii specializate in cultura, în fine presei naţionale şi internaţionale, trimis, după semnarea sa de peste 190 de persoane, prin poştă pe adresa Uniunii scriitorilor.
Iniţiatorii Protestului nu au primit nici o confirmare, nici măcar un mail automat. Nici eu. Procedeul de a nu răspunde scrisorilor membrilor Uniunii îmi aminteşte, şi poate mai aminteşte şi altora, perioada când D. R. Popescu era încă preşedinte, după ce depăşise, în mod abuziv, cu mulţi ani durata legală a mandatului său, cu ajutorul partidului comunist. Oare nu mai există nici măcar obligaţia de civilitate?
Mesaj mail a fost adresat dlui N. Manolescu la redactia România literară.
Stimate Dle Nicolae Manolescu,
Cu ocazia convorbirii telefonice de la Paris, m-ati invitat să colaborez la România literara; Fiind adeptul sepărarii funcţiilor de persoane, vă răspund mulţumindu-vă pentru amabilitatea invitaţiei.
In asteptare lămuririi cazului Viața românească, unde opiniile mele diverg radical de cele ale Comitetului director, al cărui preşedinte sunteţi, voi amâna trimiterea ofertei de colaborare pe care o pregătisem, un eseu in lucru despre H.P. Bengescu, Cruciada femeilor.
Dintr-o simplă dorință de claritate.
Mărturisesc că sunt uimit de modul în care s-a tratat acest caz.
Ca să vă puteţi forma direct o opinie despre analizele mele, vă trimit dv doua texte pe care le-am adresat presei, unul copiat mai jos (mai nou) și primul în anexă.
Cu bine, Dan Culcer
==================
Două întrebări pe marginea unui Comunicat
(urmeaza textul reprodus mai jos)
Mesaj mail adresa lui Nicolae Manolescu
User-Agent: Microsoft-Entourage/10.1.6.040913.0
Date: Fri, 09 Sep 2005 12:21:50 +0100
Subject:Dan Culcer:Doua întrebări pe marginea unui Comunicat al Comitetului D.U.S.
From: Dan Culcer <dculcer@teaser.fr>
To: Nicolae Manolescu <nicolaemanolescu@yahoo.com>
Message-ID: <BF472EDE.901D%dculcer@teaser.fr>
In-Reply-To: <BF472E78.901A%dculcer@teaser.fr>
Mime-version: 1.0
Content-type: text/plain; charset="ISO-8859-1"
Content-transfer-encoding: quoted-printable
Doua întrebări pe marginea unui Comunicat

«Comunicat din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor

În Şedinţa din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a luat în discuţie numeroase aspecte curente ale activităţii acestei organizaţii. Printre ele s-a aflat și situaţia creata de apariţia în revista Viata româneasca, nr.6-7 din 2005 a unui text cu caracter antisemit care a generat vii proteste și a determinat redactarea unui comunicat prin care conducerea Uniunii îşi exprimă regretul față de publicarea acestuia.»
Doua întrebări :
1. Cine sunt nominal autorii „viilor proteste”? Oamenii muncii? Mai țineți minte formula?
2. Cine și când a demonstrat că textul incriminat al lui Goma are caracter antisemit?
Cu doua zile înainte în ziarul „Gardianul” din 6.09.2005, pagina de Cultura
(articol de fond, cu trimitere din pag. 1) se citeaza un anterior text emis de acelasi Comitet Director : „Conducerea Uniunii mai precizeaza, in finalul comunicatului, că «din succintele extrase din Jurnalul lui Goma, retinute în „Gardianul”, rezultă că autorul este anticomunist si foarte critic la adresa confraţilor, nicidecum că este antisemit, ori, în definitiv, comunicatul USR nu avea in vedere decât antisemitismul”.
Ca si cum Comitetul Director ar fi cunoscut atunci textul lui Paul Goma doar din citatele Gardianului.
Ce să mai înţelegem?
Cer reintegrarea imediată în funcţie a dlui Liviu Ioan Stoiciu, a cărui demitere din funcţie este un abuz. Ca scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, și fost redactor de revistă în România nazional-comunistă, protestez împotriva cenzurii la care este supusă revista Viața Românească. Pot înţelege cauzele supunerii unor redactori şi a unui ambasador la o decizie (fără comentarii publice); dar nu pot admite ca letala combinaţie dintre interese de grup si presiuni anarhice să cenzureze vreo scriere semnata (nu anonimă!) înainte sau după publicare. Pentru a încorona supuşenia, drapata în principialitate şi respect al Legii (al Legii cui?) mai rămâne ca, la cererea anonimilor protestatari, să fie retras de pe piaţă si ars (sau topit) numărul respectiv al Vieţii Româneşti. De ce să nu mergem până la capat?

Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.