Reproduc aici un mesaj din 2005 pe o temă care rămâne pentru mine de actualitate : comportamentul disprețuitor și lipsa de colegialitate a diferitelor comitete și comiții care au fost și sunt la conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Nu mai este important dacă decizia, despre care este vorba mai jos, luată la un mement dat, a fost corectă și motivată. Până la urmă mi se pare că a fost o manevră de autoprotecție pe care a realizat-o Nicolae Manolescu. Cariera sa diplomatică depindea de această căciulire. Dovadă că Liviu Ioan Stoiciu a rămas în redacția revistei și și-a pierdut doar funcția. Dar este inacceptabilă relația de la stăpân la slugă pe care o implică totala opacitate a funcționării conducerii Uniunii și lipsa de civilitate a acesteia, care nu a răspuns în scris la nici unul din mesajele mele, fie că era vorba de propuneri pentru statut, fie că era vorba de apărarea unor colegi acuzați și pedepsiți pe nedrept (Paul Goma și Liviu Ioan Stoiciu).Reproduc întocmai mesajele care nu cred că pot fi calificate drept agresive. Le propun spre lectură confraților din Grupul pentru reforma Uniunii Scriitorilor.
Dan
Culcer,
scriitor
si ziarist
Adresa
postala
16
Residence Nouveaux Horizons
78990
ELANCOURT
France
dculcer@teaser.fr
dculcer@asymetria.org
Tel
33 (0)1 30431677
Scrisoare
deschisă membrilor Consiliului Uniunii scriitorilor din România
întruniţi la 10 noiembrie 2005 la Bucureşti
Domnilor
Consilieri
În
calitatea mea de membru al Asociaţiei scriitorilor din Târgu Mureş,
de membru al uniunii noastre profesionale, vă adresez acest mesaj
public, după ce am constat că, între 9 septembrie 2005 si data
acestei scrisori, Uniunea scriitorilor din România, prin
reprezentantul său legal, preşedintele, nu răspunde nici la
mesajele private, nici la cele publice pe care eu sau alţi confrați
scriitori i le-au adresat într-o chestiune de maximă urgenţă şi
de maximă gravitate.
Prin
prezenta contest cu fermitate decizia Comitetului director, despre
conţinutul căreia am aflat din presă, privind demiterea din postul
de redactor sef-adjunct al revistei „Viaţa românescă” a
ziaristului si scriitorului Liviu Ioan Stoiciu.
Aceasta
decizie, pe care eu o calific formă gravă de abuz de putere şi de
interpretare, foloseşte ca pretext al demiterii lui Liviu Ioan
Stoiciu, apariţia unui fragment de Jurnal semnat de scriitorul
exilat, Paul Goma, in numărul 6-7 al revistei „Viaţa românească”.
Contestaţia
mea se bazează pe următoarele seturi de argumente:
Primo
: Jurnalul este o specie literară. Textul în cauză este un jurnal
şi are un autor. Responsabilitatea pentru conţinutul textelor, așa
cum se menţionează pe coperta a III-a a revistei, revine în
întregime autorilor, deci lui Paul Goma.
Citez
: „Conform prevederilor Statutului, Uniunea scriitorilor din
România nu este responsabilă pentru politica editorială a
publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate”.
Acţionând în contrasens cu aceste prevederi, Comitetul director
încalcă Statutul. În consecinţă vă rog să analizaţi şi
sancţionaţi această încălcare a prevederilor statutare prin
care, în mod explicit şi implicit, Comitetul director şi
preşedintele Nicolae Manolescu îşi arogă funcţia de
post-cenzură, aşa cum era aceasta practicată de către Direcţia
publicaţii a fostului Consiliu al culturii şi educaţiei
socialiste, al cărui director a fost Vasile Nicolescu. Ignorarea şi
tolerarea acestor implicaţii, vă face, domnilor consilieri,
coresponsabili de reinstaurarea cenzurii în România anului 2005.
Secundo
: Funcţia lui Liviu Ioan Stoiciu este aceea de redactor şef-adjunct
: aceasta implică publicarea şi nu cenzurarea operelor confraţilor
săi.
Tertio
: Calificarea, de către Comitetul director, care este autorul
comunicatului, a jurnalului lui Paul Goma ca fiind „antisemit”,
şi implicit a autorului cu acelaşi termen, nu are nici o bază
morală şi legală. Simpla calificare, afirmaţie lipsită de orice
argumentare, citare sau analiză contextuală este o calomnie şi va
fi tratată ca atare de orice instanţă. Iată în ce termeni face
Nicolae Manolescu această calificare : „Problema noastră era că
în revista Uniunii a apărut un text pe care noi l-am considerat
antisemit şi, din păcate, nu e discutabil, chiar aşa este.”
(Revista 22, nr. 813, interviu realizat de Rodica Palade).
Ceea
ce este foarte grav : o acuzaţie de natură penală este lansată,
în modul cel mai iresponsabil, direct în presă, fără măcar
lectura integrală a textului incriminat, adică a seriei de
fragmente care au fost publicate în numerele anterioare ale „Vieţii
Româneşti”. Declaraţiile unuia din membrii Comitetului,
consemnate de presă, stau mărturie că această lectură nu fusese
făcută la data Comunicatului. Iar scoaterea din contextul unei
opere a unui fragment pentru a defini opţiunile morale şi politice
ale unui scriitor, pentru a-l acuza penal, descalifică moralmente și
intelectualmente un critic literar, acuzator, devenit agent al
poliţiei spiritului sau cenzor.
Acestea
să fie calităţile pentru care Nicolae Manolescu a fost ales
preşedinte al Uniunii scriitorilor, acesta [să fie] mandatul care
i-a fost încredinţat?
Quarto
: Raportul dintre redactorul sef-adjunct al revistei „Viaţa
românească”, Liviu Ioan Stoiciu, şi Comitetul director al
Uniunii, este mai mult decât neclar. Revista este editată de
Uniunea scriitorilor şi de Redacţia Publicaţiilor pentru
Străinătate, un departament al Cancelariei Primului-Ministru.
Simpla ”nscriere a numelui Uniunii pe frontispiciul revistei, ”n
măsura ”n care nu este şi cosemnatara contractului de muncă
dintre Liviu Ioan Stoiciu şi redacţia ”n care acesta lucrează ca
ziarist, lipseşte Uniunea scriitorilor de temeiul legal pentru a
decide degradarea cu aspect punitiv, dintr-o funcţie superioara
”ntr-un inferioară, a unui persoane care nu este angajata Uniunii
şi care, pe deasupra, nu a făcut nimic contrar legislaţiei muncii.
Aspectul
penal al acuzaţiei aduse autorului Jurnalului, Paul Goma, repet,
singur responsabil, este o chestiune care depăşeşte competenţa
Domniilor voastre.
Nu
sunteţi nici istorici, nici jurişti, nici oameni politici, nu aveţi
nici o delegaţie pentru a va putea erija ”n judecători, ”n
numele oamenilor muncii de la oraşe şi sate, aşa cum se practicau
sub Comunism şedinţele publice de acuzare, pe care Paul Goma, le-a
”ndurat deja de pe c”nd era student la Şcoala de literatură.
ën
istoria literaturii şi ”n istoria ridicolului din cultura română
se vor consemna spre neuitare numele Domniilor voastre, de vă veţi
lăsa antrenaţi ”ntr-o astfel de acţiune şi nu vă veţi
distanţa de iniţiatorii acestui abuz.
Vă
cer deci să vă scuturaţi din amorţeală, să contestaţi inerţia
etichetelor. Să judecaţi cu luciditate consecinţele unei decizii
pripite a Comitetului director. Să interveniţi cu răbdare pentru
a-i convinge pe membrii săi că se află pe o cale a abuzului. Să
curmaţi abuzul. Si să lăsaţi justiţia sau ”nţelepciunea
cercetătorilor, a istoricilor - odată adunate suficiente elemente
probatorii, care pentru moment lipsesc ”n bună parte, să judece
situaţia la care se referă scrierile lui Paul Goma.
Iar
dacă dl Nicolae Manolescu va consideră că a fost dezavuat de
decizia Dv. calmă şi vă va propune demisia sa, acceptaţi-o. Nu e
singurul om din România care poate salva de ruşine Uniunea
scriitorilor, şi prin ea pe noi toţi, membrii săi. Se vor mai
afl”nd chiar printre Dv. oamenii liberi de care avem nevoie.
Dan
Culcer
Anexă
:
Am
trimis aceste mesaje pe adresa mail a Uniunii scriitorilor, apoi
ziarelor din Bucuresti. „Jurnalul naţional” a reprodus şi
rezumat textul meu. El a fost urmat de un Protest, care a fost
difuzat prin Internet, pe grupurile de discuţii specializate in
cultura, în fine presei naţionale şi internaţionale, trimis, după
semnarea sa de peste 190 de persoane, prin poştă pe adresa Uniunii
scriitorilor.
Iniţiatorii
Protestului nu au primit nici o confirmare, nici măcar un mail
automat. Nici eu. Procedeul de a nu răspunde scrisorilor membrilor
Uniunii îmi aminteşte, şi poate mai aminteşte şi altora,
perioada când D. R. Popescu era încă preşedinte, după ce
depăşise, în mod abuziv, cu mulţi ani durata legală a mandatului
său, cu ajutorul partidului comunist. Oare nu mai există nici măcar
obligaţia de civilitate?
Mesaj
mail a fost adresat dlui N. Manolescu la redactia România literară.
Stimate
Dle Nicolae Manolescu,
Cu
ocazia convorbirii telefonice de la Paris, m-ati invitat să
colaborez la România literara; Fiind adeptul sepărarii funcţiilor
de persoane, vă răspund mulţumindu-vă pentru amabilitatea
invitaţiei.
In
asteptare lămuririi cazului Viața românească, unde opiniile mele
diverg radical de cele ale Comitetului director, al cărui preşedinte
sunteţi, voi amâna trimiterea ofertei de colaborare pe care o
pregătisem, un eseu in lucru despre H.P. Bengescu, Cruciada
femeilor.
Dintr-o
simplă dorință de claritate.
Mărturisesc
că sunt uimit de modul în care s-a tratat acest caz.
Ca
să vă puteţi forma direct o opinie despre analizele mele, vă
trimit dv doua texte pe care le-am adresat presei, unul copiat mai
jos (mai nou) și primul în anexă.
Cu
bine, Dan Culcer
==================
Două
întrebări pe marginea unui Comunicat
(urmeaza
textul reprodus mai jos)
Mesaj
mail adresa lui Nicolae Manolescu
User-Agent:
Microsoft-Entourage/10.1.6.040913.0
Date:
Fri, 09 Sep 2005 12:21:50 +0100
Subject:Dan
Culcer:Doua întrebări pe marginea unui Comunicat al Comitetului
D.U.S.
From:
Dan Culcer <dculcer@teaser.fr>
To:
Nicolae Manolescu <nicolaemanolescu@yahoo.com>
Message-ID:
<BF472EDE.901D%dculcer@teaser.fr>
In-Reply-To:
<BF472E78.901A%dculcer@teaser.fr>
Mime-version:
1.0
Content-type:
text/plain; charset="ISO-8859-1"
Content-transfer-encoding:
quoted-printable
Doua
întrebări pe marginea unui Comunicat
«Comunicat
din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor
În
Şedinţa din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii
Scriitorilor din România a luat în discuţie numeroase aspecte
curente ale activităţii acestei organizaţii. Printre ele s-a aflat
și situaţia creata de apariţia în revista Viata româneasca,
nr.6-7 din 2005 a unui text cu caracter antisemit care a generat vii
proteste și a determinat redactarea unui comunicat prin care
conducerea Uniunii îşi exprimă regretul față de publicarea
acestuia.»
Doua
întrebări :
1.
Cine sunt nominal autorii „viilor proteste”? Oamenii muncii? Mai
țineți minte formula?
2.
Cine și când a demonstrat că textul incriminat al lui Goma are
caracter antisemit?
Cu
doua zile înainte în ziarul „Gardianul” din 6.09.2005, pagina
de Cultura
(articol
de fond, cu trimitere din pag. 1) se citeaza un anterior text emis de
acelasi Comitet Director : „Conducerea Uniunii mai precizeaza, in
finalul comunicatului, că «din succintele extrase din Jurnalul lui
Goma, retinute în „Gardianul”, rezultă că autorul este
anticomunist si foarte critic la adresa confraţilor, nicidecum că
este antisemit, ori, în definitiv, comunicatul USR nu avea in vedere
decât antisemitismul”.
Ca
si cum Comitetul Director ar fi cunoscut atunci textul lui Paul Goma
doar din citatele Gardianului.
Cer
reintegrarea imediată în funcţie a dlui Liviu Ioan Stoiciu, a
cărui demitere din funcţie este un abuz. Ca scriitor, membru al
Uniunii Scriitorilor din România, și fost redactor de revistă în
România nazional-comunistă, protestez împotriva cenzurii la care
este supusă revista Viața Românească. Pot înţelege
cauzele supunerii unor redactori şi a unui ambasador la o decizie
(fără comentarii publice); dar nu pot admite ca letala combinaţie
dintre interese de grup si presiuni anarhice să cenzureze vreo
scriere semnata (nu anonimă!) înainte sau după publicare. Pentru a
încorona supuşenia, drapata în principialitate şi respect al
Legii (al Legii cui?) mai rămâne ca, la cererea anonimilor
protestatari, să fie retras de pe piaţă si ars (sau topit) numărul
respectiv al Vieţii Româneşti. De ce să nu mergem până
la capat?
Dan
Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu