Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

«Ceea ce mi se pare însă total aiuritor este felul în care este adus mereu în vorbă „marele argument“ al reîmpărţirii teritoriale: ca să accesăm mai eficient fondurile europene. Doar atît? Nu e meschin? Facem o ditamai reformă administrativă (cu efecte pe multe decenii înainte) doar pentru asta? Şi dacă la un moment dat nu vor mai fi fonduri europene, revenim la judeţe? N-ar trebui – dacă tot reformăm – să adoptăm soluţia cea mai bună şi mai eficientă, indiferent de sursa fondurilor, indiferent dacă „ne cere UE“ sau nu? Obsesia de a pune mîna cît mai uşor pe nişte bani pare să fi ajuns principala ocupaţiune mintală în „clasa noastră politică“. Drept pentru care va urma.» Citat din Mircea Vasilescu, Maxi-județe fără nume Întrebarea lui Mircea Vasilescu este logică și oportună. Problema este însă, evident, că reforma administrativă perturbă activitatea care și așa era adesea dezordonată și încurajează, sub acoperișul haosului previzibil, afacerismul și reașezarea pe crăci, î...

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă. » Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum , această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea. Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predomina...

Scriitorul ar fi împlinit în acest iunie 2011, 72 de ani. Romulus Guga s-a născut la 2 iunie 1939, la Oradea, şi a murit la 18 octombrie 1983, la Tîrgu-Mureş. A debutat cu poezie în 1958, în revista "Tribuna" de la Cluj. A fost redactor-şef al revistei “Vatra” , apărută la Târgu-Mureş, de la fondarea acesteia, 1971, până la moarte. Scrieri : “Bărci părăsite”, versuri,EPL, 1968, “Totem”, versuri, Editura Cartea Românească, 1970, “Nebunul şi floarea”, roman, Editura Dacia, 1970, ediţia I, ediţia a II-a, Editura Tipomur, 1991, cu o postafţă de N. Băciuţ, “Viaţa postmortem”, roman, Editura Cartea Românească, 1972, “Sărbători fericite”, roman, Editura Cartea Românească, “Adio, Arizona”, (Spovedania unui naiv, făcută în faţa unui autor din provincie), Editura Dacia, 1974, “Paradisul pentru o mie de ani”, roman, Editura Eminescu, 1974, “Evul mediu întâmplător”, teatru, Editura Eminescu, 1984, “Poezii”, Editura Dacia, 1986. Am fost părtași la realizarea unui proiect, revis...

Puțină istorie. Citesc un articol din 1883, scris I. G. Barițiu, fiul lui George Barițiu, semnat Camil, în «Observatoriul» din Sibiu :  «Precum în numele libertății și al civilizațiunii s-au comis multe crime, precum în numele dreptății s-au comis și se mai comit multe ilegașități, asemenea s-au comis și se mai comit până în momentul de față multe păcate și nenumărate nedreptăți pe contul naționalităților nemaghiare, în numele ideii de stat maghiar și a unității politice a națiunii maghiare. Aceste două noțiuni sînt invențiuni proaspete ale guvernului și ale politicilor maghiari.» « Cu toate că baza [...] istorică a vechiului stat austriac este federalismul, cu toate că regatul Sf. Ștefan este un stat federal, cu toate că dualismul însuși nu este decât o federațiune bilaterală între două state poliglote (s.n. d.c.), totuși vedem și simțim destul de amar că teoria modernă a dreptului de stat ungar nu voește să recunoască natura de stat poliglot al aceluia și susține și voește a d...

Prozatorul Mircea Horia Simionescu a încetat din viață în această dimineaţă de 18 mai 2011, la vârsta de 83 de ani, la Bucureşti. Fie-i țărâna ușoară! Mă gândesc adesea la acest scriitor împătimit, care fusese obligat multă vreme să facă niște lucruri pentru care nu se născuse, când de fapt vocația sa fusese aceea de cititor și, în subsidiar, aceea de scriitor. Acum câtva timp, m-a sunat din România pentru a-mi cere acordul republicării unei cronici literare despre «Historia calamitatum», drept prefață la reeditarea uneia din bizarele, complexele sale construcții epice demne de o imaginară, imensă bibliotecă din Alexandria. Într-un ziar citesc că «A urmat școala primară (1935-1939), apoi cursurile liceului de băieţi Ienăchiţă Văcărescu (1939-1948) în Târgoviște. S-a înscris în 1948 la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, întreruptă în anul al doilea din cauza situaţiei materiale precare, dar a absolvit-o în 1962, la fără frecvenţă.În anul 1943 face cun...

«Securitatea—o elită devotată patriei ? Apără ! Ce? Ce-a mai rămas. Ce-a mai rămas? » Notă mea din august 2003, regăsită, pe marginea unui articol de Bernard Guetta, din Le Monde , despre un film de propagandă sovietic, din epoca perestroikăi, unde se vede, printre alții spionul englez, Kim Philby, devenit pensionar sovietic, unde se filmează interioarele elegante și greoaie a unor ofițeri KGB, specilizați în spionaj, contra-informații, anti-terorism, securitatea comunicațiilor și protecția frontierelor, voluntari motivați. Dar aceia care se ocupau de mine și de alții ca mine, erau chiar convinși că aș fi fost un spion potențial sau se agitau și ei, ca să-și dea importanță, precum tovarășul colonel Grama sau ca Viorel Achim? La noi nu s-a ajuns niciodată la o astfel de transparență, nu știu nici un film documentar cu securiști adevărați. Păcat. Vom rămâne marcați de fantasme și ipoteze. Evoc aici, interiorul unui ofițer de Securitate din suita lui București, pe care l-am cunoscut în...

Preliminarii Înainte de a răspunde întrebărilor unei revista dedicată activității judecători lor, voi face o fraza privitoare la independenta justitiei, la inamovibilitate dar si la imunitatea parlamentarilor. Imunitatea, ca si inamovibilitatea, sunt privilegii. Ele sunt practici sociale puse in lege pentru a apara libertatea de decizie, a evita presiunile exterioare asupra celor care beneficiază de scutul lor. Or, se observa ca hotomanii se bat sa ajunga parlamentari, pentru a beneficia de imunitate. Iata cum poate fi deturnata o prevedere initial pozitiva. Dar, dupa iesirea de sub umbrela imunităţii, ce se întîmpla cu responsabilitatea juridică si politica? Cum pot fi trasi la raspundere oamenii politici ale caror acte sunt daunatoare social si inaccpetabile moral? Un exemplu: un cetatean care a fost prim‑ministru dupa 1990 a semnat  atunci cateva legi al caror efect dezastruos asupra economiei romanesti nu s‑a resorbit nici dupa doua decenii. In numele unui conc...