«Securitatea—o elită devotată patriei ? Apără ! Ce? Ce-a mai rămas. Ce-a mai rămas? »
Notă mea din august 2003, regăsită, pe marginea unui articol de Bernard Guetta, din Le Monde, despre un film de propagandă sovietic, din epoca perestroikăi, unde se vede, printre alții spionul englez, Kim Philby, devenit pensionar sovietic, unde se filmează interioarele elegante și greoaie a unor ofițeri KGB, specilizați în spionaj, contra-informații, anti-terorism, securitatea comunicațiilor și protecția frontierelor, voluntari motivați. Dar aceia care se ocupau de mine și de alții ca mine, erau chiar convinși că aș fi fost un spion potențial sau se agitau și ei, ca să-și dea importanță, precum tovarășul colonel Grama sau ca Viorel Achim?
La noi nu s-a ajuns niciodată la o astfel de transparență, nu știu nici un film documentar cu securiști adevărați. Păcat. Vom rămâne marcați de fantasme și ipoteze. Evoc aici, interiorul unui ofițer de Securitate din suita lui București, pe care l-am cunoscut întâmplător la o nuntă din Brașov și care m-a dus de acolo, cu mașina, la București, la cererea mea. Casă boierească, cu lambruriui, cu scară interioară de lemn, evident locuință de serviciu. Ce-o fi cu tovarășul. Tare aș dori să știu. Am să regăsesc fotografia făcută în salonul de la parter. Poate-l recunoaște cineva. Am mai publicat-o acum câțiva ani, fără efect.
Dan C.
Notă mea din august 2003, regăsită, pe marginea unui articol de Bernard Guetta, din Le Monde, despre un film de propagandă sovietic, din epoca perestroikăi, unde se vede, printre alții spionul englez, Kim Philby, devenit pensionar sovietic, unde se filmează interioarele elegante și greoaie a unor ofițeri KGB, specilizați în spionaj, contra-informații, anti-terorism, securitatea comunicațiilor și protecția frontierelor, voluntari motivați. Dar aceia care se ocupau de mine și de alții ca mine, erau chiar convinși că aș fi fost un spion potențial sau se agitau și ei, ca să-și dea importanță, precum tovarășul colonel Grama sau ca Viorel Achim?
La noi nu s-a ajuns niciodată la o astfel de transparență, nu știu nici un film documentar cu securiști adevărați. Păcat. Vom rămâne marcați de fantasme și ipoteze. Evoc aici, interiorul unui ofițer de Securitate din suita lui București, pe care l-am cunoscut întâmplător la o nuntă din Brașov și care m-a dus de acolo, cu mașina, la București, la cererea mea. Casă boierească, cu lambruriui, cu scară interioară de lemn, evident locuință de serviciu. Ce-o fi cu tovarășul. Tare aș dori să știu. Am să regăsesc fotografia făcută în salonul de la parter. Poate-l recunoaște cineva. Am mai publicat-o acum câțiva ani, fără efect.
Dan C.
Comentarii
Trimiteți un comentariu