Treceți la conținutul principal

Un semn de carte : Romulus Guga

Scriitorul ar fi împlinit în acest iunie 2011, 72 de ani. Romulus Guga s-a născut la 2 iunie 1939, la Oradea, şi a murit la 18 octombrie 1983, la Tîrgu-Mureş. A debutat cu poezie în 1958, în revista "Tribuna" de la Cluj. A fost redactor-şef al revistei “Vatra”, apărută la Târgu-Mureş, de la fondarea acesteia, 1971, până la moarte. Scrieri : “Bărci părăsite”, versuri,EPL, 1968, “Totem”, versuri, Editura Cartea Românească, 1970, “Nebunul şi floarea”, roman, Editura Dacia, 1970, ediţia I, ediţia a II-a, Editura Tipomur, 1991, cu o postafţă de N. Băciuţ, “Viaţa postmortem”, roman, Editura Cartea Românească, 1972, “Sărbători fericite”, roman, Editura Cartea Românească, “Adio, Arizona”, (Spovedania unui naiv, făcută în faţa unui autor din provincie), Editura Dacia, 1974, “Paradisul pentru o mie de ani”, roman, Editura Eminescu, 1974, “Evul mediu întâmplător”, teatru, Editura Eminescu, 1984, “Poezii”, Editura Dacia, 1986.
Am fost părtași la realizarea unui proiect, revista Vatra din Târgu Mureș. Fiecare dintre cei care au lucrat la construcția asta va fi avut un rost și poate tuturora li se va mulțumi, într-o zi. În anul acesta se vor fi împlinit probabil patru decenii de la realizarea acestei fotografii.
Prin ceasul dus la reparat de Romi Guga, dar ținut la nivelul inimii de mine, imaginea capătă un neașteptat sens simbolic. Un alt ceas a continuat să ticăe pentru mine. Al lui Romi s-a oprit. Scriitor patetic, romantic, prețios uneori, ironic, curajos sau volatil, Romulus Guga va avea șansa de a dăinui nu doar prin paginile de literatură ci și participând, ca și mine, la punerea anilor noștri tineri la temelia unei reviste care dăinuie de 40 de ani.

Când eram mai tineri, nu știam că uneori ceasurile se opresc  și nu pot fi mereu reparate.
Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.