Treceți la conținutul principal

Un semn de carte : Romulus Guga

Scriitorul ar fi împlinit în acest iunie 2011, 72 de ani. Romulus Guga s-a născut la 2 iunie 1939, la Oradea, şi a murit la 18 octombrie 1983, la Tîrgu-Mureş. A debutat cu poezie în 1958, în revista "Tribuna" de la Cluj. A fost redactor-şef al revistei “Vatra”, apărută la Târgu-Mureş, de la fondarea acesteia, 1971, până la moarte. Scrieri : “Bărci părăsite”, versuri,EPL, 1968, “Totem”, versuri, Editura Cartea Românească, 1970, “Nebunul şi floarea”, roman, Editura Dacia, 1970, ediţia I, ediţia a II-a, Editura Tipomur, 1991, cu o postafţă de N. Băciuţ, “Viaţa postmortem”, roman, Editura Cartea Românească, 1972, “Sărbători fericite”, roman, Editura Cartea Românească, “Adio, Arizona”, (Spovedania unui naiv, făcută în faţa unui autor din provincie), Editura Dacia, 1974, “Paradisul pentru o mie de ani”, roman, Editura Eminescu, 1974, “Evul mediu întâmplător”, teatru, Editura Eminescu, 1984, “Poezii”, Editura Dacia, 1986.
Am fost părtași la realizarea unui proiect, revista Vatra din Târgu Mureș. Fiecare dintre cei care au lucrat la construcția asta va fi avut un rost și poate tuturora li se va mulțumi, într-o zi. În anul acesta se vor fi împlinit probabil patru decenii de la realizarea acestei fotografii.
Prin ceasul dus la reparat de Romi Guga, dar ținut la nivelul inimii de mine, imaginea capătă un neașteptat sens simbolic. Un alt ceas a continuat să ticăe pentru mine. Al lui Romi s-a oprit. Scriitor patetic, romantic, prețios uneori, ironic, curajos sau volatil, Romulus Guga va avea șansa de a dăinui nu doar prin paginile de literatură ci și participând, ca și mine, la punerea anilor noștri tineri la temelia unei reviste care dăinuie de 40 de ani.

Când eram mai tineri, nu știam că uneori ceasurile se opresc  și nu pot fi mereu reparate.
Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A trecut granita dintre România și Republica Moldova, gol pusca

A trecut granita dintre România și Republica Moldova, gol pusca   Politistii de frontiera botosaneni i-au intocmit dosar penal unui moldovean, care a trecut ilegal frontiera de stat in Romania, peste raul Prut. Pana aici nu este nimic neobisnuit, numai ca atunci cand a fost gasit de politistii de frontiera moldoveanul era complet dezbracat. Vineri, in jurul orelor 12.00, politistii de frontiera de la Sectorul Politiei de Frontiera Radauti Prut au fost informati ca pe raza localitatii Crasnaleuca se afla un barbat, de aproximativ 40 de ani, dezbracat complet, suspect ca ar fi trecut frontiera de stat dinspre Republica Moldova. Echipajul s-a deplasat la fata locului retinand persoana ducand-o la SPF Radauti Prut. Pe durata cercetarilor s-a constatat ca acesta se numeste Ghenadie S., are 39 de ani si este cetatean din Republica Moldova. Barbatul a declarat politistilor de frontiera ca a trecut ilegal frontiera de stat dintre Moldova si Roman...

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...