Amintiri de la Vatra.
În numărul 2 din 1971 al revistei Vatra s-au publicat fragmente din scrisorile de încurajare pentru noua revistă din Târgu Murerș.
Citez : « Au sosit la redacţie numeroase scrisori în care apariţia VETREI este salutată cu bucurie sinceră. Mulţumind tuturor celor care ne-au adresat cuvinte calde, de îndemn şi participare sufletească la început de drum, reproducem cu o mărturisită plăcere fragmente din aceste scrisori de salut.
Moses Rosen — „Apariţia unei noi publicaţii literare este o sărbătoare a culturii. Revista dv., care reia o ilustră tradiţie, vine să adauge un plus de frumuseţe peisajului cultural al ţării. Fie ca munca redactorilor şi colaboratorilor ei să fie binecuvîntată de succes deplin, ca Vatra dv. să dea căldură şi lumină".
Cu discreție, redacția, probabil la sugestia delicată dar imperativă a Direcției Presei, secția de cenzură locală, a evitat să precizeze cine este Moses Rosen. Avem, totuși proba sensibilității serviciului de informații al Comunității. Căruia îi mulțumim și pe această cale.
Pe vremea aceea, cel puțin trei dintre redactorii revistei erau bărboși, Culcer, Guga, Sin, priviți cu maximă suspiciune de activiștii pcr pe lângă care treceam, intrând pe poarta principală a județenei PCR din Târgu Mureș și urcând pe frumoasă scară de marmură, până la etajul ultim al clădirii, unde ni se alocase temporar o încăpere cu rol de sediu al redacție, în cadrul secției de propagandă, condusă pe vremea aceeam dacă ămi aduc bine aminte, de un absolvent de filosofie din Cluj, pe nume Trâmbițaș. Realizez acum perfecta coordonare dintre instituție și nomeclatură. Trâbițașii trâmbițează victoria soacialismului. A mai fost o șefă a acestui sector, una poreclită Vulcănița, o tovarășică blondă, grăsuță, vigilentă, nevasta tovarășuiui Vulcan, corspondent județean de presă al ziarului central de partid, Scânteia. Mi-a rămas o singură amintire din contactul cu vigilența Vulcăniței : interpretarea pe care mi-o opunea ca explicație a refuzului de publicare a unei poezii, nu mai știu autorul, pentru expresia « șoldurile ei, albe ca făina», în care dânsa citea o aluzie «pornografică» la ipotetica practică muierească, a utilizării mișcării șoldurilor și curului precumsita care cerne făină.
Cum am scris deja, poate de aceea am primit relativ repede un adevărat sediu pe strada Primăriei nr. 1, scurtă stradă străjuită de Casa Sindicatelor, de sediul Județenei PCR și de fața laterală a Primăriei, unde domnea, ca primar, un cadru didactic universitar, specializat în socialism științific, pe nume Vasile Rus.
După ani de locuire în chirie, mai exact în gazdă, între 1963 și 1971, grație primarului acestuia am primit dreptul de a avea buletin de Târgu Murreș, o locuință de două camere într-un bloc de zece etaje pe Aleea Cornișa, devenind cetățean stabil, căsătorit, cu soția însărcinată, în așteptarea primei noastre fiice, Ioana Larisa, născută în august 1972.
Comentarii
Trimiteți un comentariu