Teoria calului mort.

Este o metaforă satirică care reflectă modul în care unii oameni, instituții sau națiuni se confruntă cu probleme evidente care sunt imposibil de rezolvat, dar în loc să accepte realitatea, se agață și încearcă să le justifice.

 Ideea centrală este clară: dacă descoperi că (virgulă) călărești pe un cal mort, cel mai înțelept lucru de făcut este să cobori și să-l "abandonezi".

 Cu toate acestea, în practică, se întâmplă adesea opusul. 

În loc de a abandona calul mort, se iau măsuri precum: 

 • Se cumpără o șa nouă pentru cal.

 • Se îmbunătățește dieta calului, chiar dacă este mort.

 • Schimbarea călărețului în loc să abordeze problema reală.

 • Se concediază managerul de cai și se angajează pe același post altul nou, așteptând un rezultat diferit.

 • Se organizează întâlniri pentru a discuta cum să creșteți viteza calului mort.

 • Se crează comitete sau echipe de lucru pentru a analiza problema cailor morți din toate unghiurile. Aceste comitete lucrează luni de zile, pregătesc rapoarte și în cele din urmă concluzionează evident: calul este mort.

 • Se justifică eforturile prin compararea calului cu alți cai morți similari, ajungând la concluzia că problema era lipsa de pregătire.

 • Se propun cursuri de pregătire pentru cal, ceea ce presupune creșterea bugetului.

 • Se redefinește conceptul de „mort” pentru a se convinge că (virgulă) calul mai are posibilități.

Concluzia :

 Această teorie evidențiază cât de mulți oameni și organizații preferă să nege realitatea și să piardă timp, resurse și eforturi pe soluții inutile, în loc să accepte problema de la început și să ia decizii mai inteligente și mai eficiente.