Țara Cailor are o populație fluctuantă și nenumărabilă

Când, în Țara Cailor, dau de unii bipezi Yahoo care n-au emigrat, mă cuprinde o mirare. Ori au o muscă pe căciulă, de le e frică să se «repatrieze», ori au convingeri politice sau etice care îi împiedică să creadă că patria lor ar fi alta decât aceea unde strămoșii lor tocmai ajunseseră din migrare în migrare, ori nu au vreo competență care ar fi valorificabilă și valorizantă în străinezia, ori sunt patrihoți de-ai noști, comasați sub steag fals sau străin. Din această dilemă, produsă de o controversă cu subsol demografic, nu vom putea ieși. Onomastica, et(n)ica și genealogia speciei este atât de complicată și controversată că nici un demograf nu-i va putea număra, așa cum se întâmpla pe vremuri cu caii din herghelia pe care lacheul Yohn nu-i putea număra fiindcă își schimbau numele precum hamurile roase, pășteau și se bălegau peste tot, dar nu stăteau pe loc, jucăușii! Așa că Lordul nu va afla niciodată câți Yahoo se aflau la un moment dat în Țara Cailor, câți au emigrat, câți au murit pe tărâmuri străine, de moarte bună, de pandemii sau de mâna cuiva. În concluzie, Țara Cailor a avut, are și va avea o populație fluctuantă și nenumărabilă, o vreme. Până va veni vremea numărătorii.

Bibliografie : Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)