Treceți la conținutul principal

Provincie și Țară

Din partea Rodicăi Lăzărescu am primit, în ianuarie 2015, cartea lui Mircea Dinutz, Arcade critice. Colegul de meserie Mircea Dinutz (24 septembrie 1948, Bacău — 19 februarir 2103, Focșani) a fost redactorul șef al revistei Pro Saeculum din Botoșani.
Nu am avut prilejul de a-l cunoaște pe autorul a nouă cărți de critică și publicistică. Am fost doar de câteva ori în relații epistolare. 
Grație mijlocirii și recomandării Magdei Ursache, am publicat în Asymetria câteva texte semnate de Mircea Dinutz. Dispariția lui mă face să mă gândesc la câteva asemănătoare destine, oameni de talent morți relativ tineri, după ce s-au manifestat în ceea ce se numește greșit Provincie. 
De fapt această provincie, opusă de unii Capitalei, este de fapt, așa cum scria nu prea demult un alt scriitor dispărut, Mihai Sin, Provincia este chiar Țara. 

În domeniul culturii acolo/aici/ se petrec lucruri  care au tot atâta importanță ca și cele ce se petrec în București. Ar fi corect ca toată lumea să ia act de această realitate.
La Fălticeni, unde s-a format E. Lovinescu, la finele secolului al XIX-lea, ca și la Cluj, Galați sau Craiova, dar și la Timișoara, de pildă, existau biblioteci, cititori, se importau cărți de la Paris și școlarii nu erau mai slab pregătiți decât cei de la liceele din București. 
Dacă cineva ar avea răbdarea să studieze catalogul bibliotecii unui liceu din Fălticeni la 1890 ar avea imensa surpriză de a consulta o bibliotecă europeană, deloc asincronă.
Provincia creatoare este o realitate. 
Gurvernanții României actuale sunt niște inculți iresponsabili, fiindcă după deceniile de îndobitocire dogmatică pe care le-a parcurs România după 1944, ar fi fost necesară o susținere economică a culturii mai sistematică ca oricând. Școala românească nu a dat doar rebuturi, cum ar zice cineva care nu acceptă contradicția între ordinele de sus și realitatea din teren, în România «socialistă». 
După 1964, la Târgu Mureș, de pildă, au funcționat profesori de română, de matematică sau de mai știu eu ce materie,  care ar merita să li se ridice monumente pentru dăruirea și realizărilor lor, întrupate în mulți intelectuali de calitate. Evoc aici doar numele lui Alexandru Toșa. fost universitar devenit profesor de școală medie, autorul unor studii de lingvistică deschizătoare de drumuri la noi.
Expresia «Nasc și la Moldova oameni» se aplică, în ciuda oricăror capitalo-centrisme reziduale, tuturor locurilor unde locuiesc oameni. Români sau de alte naționalități!!
Scriu asta nu doar în așteptarea mutării capitalei României la Brașov sau la Făgăraș, ci chair miltând pentru o asemenea descentrare folositoare și necesară ca proiect istoric, economic și demografic al României viitoare.(dan culcer)



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …