Din partea Rodicăi Lăzărescu am primit, în ianuarie 2015, cartea lui Mircea Dinutz, Arcade critice. Colegul de meserie Mircea Dinutz (24 septembrie 1948, Bacău — 19 februarir 2103, Focșani) a fost redactorul șef al revistei Pro Saeculum din Botoșani.
Nu am avut prilejul de a-l cunoaște pe autorul a nouă cărți de critică și publicistică. Am fost doar de câteva ori în relații epistolare.
Grație mijlocirii și recomandării Magdei Ursache, am publicat în Asymetria câteva texte semnate de Mircea Dinutz. Dispariția lui mă face să mă gândesc la câteva asemănătoare destine, oameni de talent morți relativ tineri, după ce s-au manifestat în ceea ce se numește greșit Provincie.
De fapt această provincie, opusă de unii Capitalei, este
de fapt, așa cum scria nu prea demult un alt scriitor dispărut, Mihai Sin, Provincia este chiar Țara.
În domeniul culturii acolo/aici/ se petrec lucruri care au tot atâta importanță ca și cele ce se petrec în București. Ar fi corect ca toată lumea să ia act de această realitate.
La Fălticeni, unde s-a format E. Lovinescu, la finele secolului al XIX-lea, ca și la Cluj, Galați sau Craiova, dar și la Timișoara, de pildă, existau biblioteci, cititori, se importau cărți de la Paris și școlarii nu erau mai slab pregătiți decât cei de la liceele din București.
Dacă cineva ar avea răbdarea să studieze catalogul bibliotecii unui liceu din Fălticeni la 1890 ar avea imensa surpriză de a consulta o bibliotecă europeană, deloc asincronă.
Provincia creatoare este o realitate.
Gurvernanții României actuale sunt niște inculți iresponsabili, fiindcă după deceniile de îndobitocire dogmatică pe care le-a parcurs România după 1944, ar fi fost necesară o susținere economică a culturii mai sistematică ca oricând. Școala românească nu a dat doar rebuturi, cum ar zice cineva care nu acceptă contradicția între ordinele de sus și realitatea din teren, în România «socialistă».
După 1964, la Târgu Mureș, de pildă, au funcționat profesori de română, de matematică sau de mai știu eu ce materie, care ar merita să li se ridice monumente pentru dăruirea și realizărilor lor, întrupate în mulți intelectuali de calitate. Evoc aici doar numele lui Alexandru Toșa. fost universitar devenit profesor de școală medie, autorul unor studii de lingvistică deschizătoare de drumuri la noi.
Expresia «Nasc și la Moldova oameni» se aplică, în ciuda oricăror capitalo-centrisme reziduale, tuturor locurilor unde locuiesc oameni. Români sau de alte naționalități!!
Scriu asta nu doar în așteptarea mutării capitalei României la Brașov sau la Făgăraș, ci chair miltând pentru o asemenea descentrare folositoare și necesară ca proiect istoric, economic și demografic al României viitoare.(dan culcer)
Nu am avut prilejul de a-l cunoaște pe autorul a nouă cărți de critică și publicistică. Am fost doar de câteva ori în relații epistolare.
Grație mijlocirii și recomandării Magdei Ursache, am publicat în Asymetria câteva texte semnate de Mircea Dinutz. Dispariția lui mă face să mă gândesc la câteva asemănătoare destine, oameni de talent morți relativ tineri, după ce s-au manifestat în ceea ce se numește greșit Provincie.
De fapt această provincie, opusă de unii Capitalei, este
de fapt, așa cum scria nu prea demult un alt scriitor dispărut, Mihai Sin, Provincia este chiar Țara. În domeniul culturii acolo/aici/ se petrec lucruri care au tot atâta importanță ca și cele ce se petrec în București. Ar fi corect ca toată lumea să ia act de această realitate.
La Fălticeni, unde s-a format
E. Lovinescu, la finele secolului al XIX-lea, ca și la Cluj, Galați sau Craiova, dar și la Timișoara, de pildă, existau biblioteci, cititori, se importau cărți de la Paris și școlarii nu erau mai slab pregătiți decât cei de la liceele din București. Dacă cineva ar avea răbdarea să studieze catalogul bibliotecii unui liceu din Fălticeni la 1890 ar avea imensa surpriză de a consulta o bibliotecă europeană, deloc asincronă.
Provincia creatoare este o realitate.
Gurvernanții României actuale sunt niște inculți iresponsabili, fiindcă după deceniile de îndobitocire dogmatică pe care le-a parcurs România după 1944, ar fi fost necesară o susținere economică a culturii mai sistematică ca oricând. Școala românească nu a dat doar rebuturi, cum ar zice cineva care nu acceptă contradicția între ordinele de sus și realitatea din teren, în România «socialistă».
După 1964, la Târgu Mureș, de pildă, au funcționat profesori de română, de matematică sau de mai știu eu ce materie, care ar merita să li se ridice monumente pentru dăruirea și realizărilor lor, întrupate în mulți intelectuali de calitate. Evoc aici doar numele lui Alexandru Toșa. fost universitar devenit profesor de școală medie, autorul unor studii de lingvistică deschizătoare de drumuri la noi.
Expresia «Nasc și la Moldova oameni» se aplică, în ciuda oricăror capitalo-centrisme reziduale, tuturor locurilor unde locuiesc oameni. Români sau de alte naționalități!!
Scriu asta nu doar în așteptarea mutării capitalei României la Brașov sau la Făgăraș, ci chair miltând pentru o asemenea descentrare folositoare și necesară ca proiect istoric, economic și demografic al României viitoare.(dan culcer)
Comentarii
Trimiteți un comentariu