Treceți la conținutul principal

Un manifest despre și pentru o altă revoluție

Am preluat pe blogul Asymetria-Antiacvarium un text pe care îl reproduc și în acest Jurnal. Autorul semnează Mircea Bătrânu.

Comentariul meu : Unii zic, prezic și speră. Alții analizează situația, îndeamnă, cred. Alții potestează legal. Alții înghit și tac mâlc. Unii se smiorcăie. Revoluția nu se așteaptă ci se face.
Revoluție nu înseamnă doar ieșirea în stradă, disperată, curajoasă, semn de saturație, ci cucerirea puterii adevărate. Nimeni nu știe ce se va întâmpla după manifestațiile din Egipt, Tunisia sau Libia. Pentru cine, în folosul cui, de fapt, au murit cei împușcați în stradă? Ca și în cazul Zaverei din Decembrie 1989, profitorii au profitat profitabil de numărătoare cadavrelor.
Îmi plac «nebunii» viforoși care speră, îi prefer celor care se plâng și nu fac nimic, precum se făceau că rezistă și protestează majoritatea scriitorilor români din vremea când eram redactor la Vatra. Nu am făcut multe nici eu atunci, dar acum, gândind la ce ni se întâmpla, cred că eram măcar cu o jumătate de cap deasupra turmei, vedeam ceva mai departe. Măcar pentru că citeam autori interziși, importam cărți interzise, vorbeam cu voce tare despre lucruri despre care se vorbea mai ales în șoaptă și propuneam prietenilor și colegilor «exerciții de libertate». Unii m-au turnat pentru asta, alții nu mi-au dat semn că ar f înțeles ce spun. Printre cei care au înțeles se afla Radu Petrescu, care a scris o proză erotică scurtă, trimisă spre publicare în Vatra, respinsă de cenzură. Nu știu să fi apărut ulterior undeva. Am scris Dnei Adela Petrescu pentru a o ruga să regîsească originalul, dar am primit altceva. Poate că dânsei i se păruse textul pornografic. Dar tocmai acesta era exercițiul de libertate asumat de Radu Petrescu, într-o lume a pudibonderiei impuse proletarilor considerați asexuați, literatura erotică dură era o invitație la libertate.
Îmi plăcuse pe când eram la Cluj, prin 1968, proza lui Dehel Gábor, un scriitor și actor ungur, pe care am și tradus-o, intitulată De ce are girafa gâtul lung. Nu mai știu dacă a apărut în vreo revistă, poate în Tribuna. Am prin arhive textul. Cred că proza îmi plăcuse tocmai pentru inducea ideea că putem vedea mai departe și privi de sus. Pentru a fi mai puternici, mai activi, mai lucizi.





1.Prolog - Manifest, va fi revolutie!

„Ca să stăpâneşti omenirea trebuie să-i condiţionezi existenţa sau să-i distrugi identitatea.
Existenţa înseamnă resursele necesare vieţii (aer, apă, energie, hrană, casă, altele) şi accesul la ele. Calea pentru acest control o formează banii prin sistemul financiar-bancar. Controlezi banii, controlezi existenţa.
Identitatea este dată de atributele fundamentale ale omului, amprenta sa umană, codul propriu şi reprezintă capacitatea de adaptare, cultura şi creaţia. Neamurile (naţiile) sunt formate din indivizi cu valori comune culturale, de limbă, de tradiţii. Distrugerea identităţii, înseamnă depersonalizare, robotizare, pierderea valorii culturale intrinseci. Calea pentru distrugerea identităţii e dată de politicile locale şi globale prin sistemul politic. Iar cine controlează sistemul politic, poate distruge identitatea.
Nişte minţi diabolice au unit cele două sisteme şi au format o decizie unică pe plan mondial, pusă in aplicare prin sistemul politico-financiar.
Pentru că ei vor să stăpânească lumea!
Prin bani şi politică!
Reacţia societăţii va naşte proteste, revoltă, revoluţie! Un conflict major!
Pentru că societatea de mâine trebuie să fie liberă iar viitorul să aparţină permanent generaţiilor ce vor urma. Dacă renunţăm la bani şi înlocuim sistemul politic, înseamnă că vom reuşi!”

Acesta este un manifest. Prezint o situaţie şi cer o atitudine.
Suntem într-o perioadă prerevoluţionară, într-o criza mondială care va duce la revoluţie, o perioadă de schimbări profunde în societate. Lumea e din ce în ce mai grăbită.
Încotro ne îndreptăm? Ce se-ntâmplă în lume, ce se întâmplă cu noi?
Pe de o parte observăm că există o decizie la nivel mondial care ne îndreaptă paşii spre un sistem master-slave (stăpân-sclav). Un grup care deţine puterea politico-financiară a lumii şi care se consideră Dumnezeu pe Pământ. Restului lumii îi revine rolul sclavului, de a executa deciziile stăpânului. Modul prin care îşi extinde puterea şi controlul se numeşte globalizare. Globalizarea este al treilea război mondial.
Un război purtat altfel, chirurgical, prin jocuri ascunse şi decizii distrugătoare. Între Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914 (asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungar), Simularea atacului statiei de radio de la Gleiwitz la frontiera polono-germană în 31 august 1939 şi atacul turnurilor gemene din 11 septembrie 2001 sunt mai multe asemănări decât diferenţe.
Pe acest al III-lea Război Mondial se naşte Revoluţia.
Oamenii sunt în pericol de a-şi pierde identitatea ca indivizi şi ca neam.
Epoca modernă, numită capitalism, şi-a încetat existența.
Descarca intreg capitolul I:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…