Treceți la conținutul principal

Laszlo Alexandru și orbul găinilor

L.A. nu vede diferența. Il consider un carierist, precum și pe toți cei citați. Carierismul e un efort. Cariera e un rezultat. Unora le reușește. Laszlo Alexandru se plânge că nu a făcut carieră. Un carierist nu are totdeauna succes. Am corectat tacit numele pe care le indicase cu sic. Ortografia poate fi corectată, carierismul, tară morală, nu. Poate că dacă nu i-a reușit cariera universitară, cea de corector îi va aduce satisfacțiile necesare și succesele astfel obținute îl vor îndemnă să renunțe la cariera de recenzent reciclat, specializat în «holocaustică», specializare care nu pare să-i fi adus decât dispreț (îl asigur de al meu!) pentru evidentul său oportunism.

Îl prefer pe L.A. ca italienist. Aici are ureche, cunoaște instrumentul și nu cîntă fals.

Cât privește «slugăreala», L.A. avea de ales.

Dan Culcer


Text comentat :

September 4, 2011

Bazaconii

Filed under: Laszlo Alexandru — Tags: , , — laszlo @ 12:07 am
Găsesc întîmplător pe net că Dan Culcer mă include pe-o listă de-a sa cu, vezi Doamne, carierişti schimbători la faţă. În carnetul de bal al vulcanului olog se află Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieș, Eugen Uricaru, Vladimir Tismăneanu, Michael Shaphir (sic!), Artur Silvestri, William (sic!) Totok, Adrian Cioroianu, Mihai Dinu Gheorghiu, Laszlo Alexandru, Andrei Pleșu, Emil Hurezeanu etc. Toţi aceştia am fi “pe linia tradiției slugilor la mai mulți stăpîni”.
Dacă vorbim de slugăreala pe lîngă pulpana antisemitului Paul Goma, ar face mai bine Dan Culcer să se uite în oglindă. Cît despre celelalte, în zilele cînd sînt binedispus îi transmit urarea: “avea-o-ai cariera mea s-o ai!”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...