Dan Culcer. Sosia criticului Nicolae Manolescu
Nicolae Manolescu, critic literar român cu certe calități literare și spirituale, are de vreo două decenii o sosie. Aceasta a reușit să uzurpe personalitatea socială a criticului, sub numele căruia se prezintă și acționează în lumea largă. A început să facă politică, a candidat la președinția României, a dus la surparea, la implozia unui partid politic care reușise să adune printre liderii săi o parte a cremei intelectuale românești, a lingușit un președinte criminal.
Manolescu Nicolae este acum numele unui funcționar de stat care a acceptat să-și renege opiniile politice de frica holycaustologilor, al unui funcționar de stat care a acaparat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor cu un discurs înșelator pseudo-democratic, și se pregătește să o uzurpe definitiv, peste capul legilor, ajutat de o mașină de vot rodată și specializată în pseudo-unanimități prin ședințele de partid comunist. Sau poate prin efectele inefabilei plutiri suprasociale ale unor privilegiați și foști privilegiți dependenți de drogul supunerii și de democrația hatârului.
Nu poate fi democrat și nici înalt funcționar de stat insul care poate propune sau menține într-un Statut al unei asociații profesionale al cărui președinte este, prevederea că Legea, cu validitate constituțională, care este Statutul Uniunii Sciitorilor din România, poate fi schimbată de o minoritate coalizată pe bază de interese de grup, oridecâte ori este nevoie.
De aceea declar că între sosia lui Manolescu, care bântuie prin Europa, și criticul literar Nicolae Manolescu; pe care l-am cunoscut cândva în România, nu există nici o legătură vizibilă. Dacă nu cumva este vorba de o legătură invizibilă. O dedublare a personalității, care nu a fost încă diagnosticată și care poate fi definită printr-un termen etic : oportunism acut, și unul psihologic : delir de grandoare.
Dan Culcer
P. S. Ion Iliescu a scăpat de condamnarea la moarte doar pentru că a avut șiretenia să o desființeze la timp. Iar de închisoare pe viață va scăpa poate doar pentru că a numit judecători inamovibili care îi sunt îndatorați, pentru că manipularea, subordonarea justiției intereselor private, este prețul cu care se plătește în lume menținerea stabilității politice. Și pentru că va muri poate înaintea ca dreptatea să se facă.
Nicolae Manolescu, critic literar român cu certe calități literare și spirituale, are de vreo două decenii o sosie. Aceasta a reușit să uzurpe personalitatea socială a criticului, sub numele căruia se prezintă și acționează în lumea largă. A început să facă politică, a candidat la președinția României, a dus la surparea, la implozia unui partid politic care reușise să adune printre liderii săi o parte a cremei intelectuale românești, a lingușit un președinte criminal.
Manolescu Nicolae este acum numele unui funcționar de stat care a acceptat să-și renege opiniile politice de frica holycaustologilor, al unui funcționar de stat care a acaparat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor cu un discurs înșelator pseudo-democratic, și se pregătește să o uzurpe definitiv, peste capul legilor, ajutat de o mașină de vot rodată și specializată în pseudo-unanimități prin ședințele de partid comunist. Sau poate prin efectele inefabilei plutiri suprasociale ale unor privilegiați și foști privilegiți dependenți de drogul supunerii și de democrația hatârului.
Nu poate fi democrat și nici înalt funcționar de stat insul care poate propune sau menține într-un Statut al unei asociații profesionale al cărui președinte este, prevederea că Legea, cu validitate constituțională, care este Statutul Uniunii Sciitorilor din România, poate fi schimbată de o minoritate coalizată pe bază de interese de grup, oridecâte ori este nevoie.
De aceea declar că între sosia lui Manolescu, care bântuie prin Europa, și criticul literar Nicolae Manolescu; pe care l-am cunoscut cândva în România, nu există nici o legătură vizibilă. Dacă nu cumva este vorba de o legătură invizibilă. O dedublare a personalității, care nu a fost încă diagnosticată și care poate fi definită printr-un termen etic : oportunism acut, și unul psihologic : delir de grandoare.
Dan Culcer
P. S. Ion Iliescu a scăpat de condamnarea la moarte doar pentru că a avut șiretenia să o desființeze la timp. Iar de închisoare pe viață va scăpa poate doar pentru că a numit judecători inamovibili care îi sunt îndatorați, pentru că manipularea, subordonarea justiției intereselor private, este prețul cu care se plătește în lume menținerea stabilității politice. Și pentru că va muri poate înaintea ca dreptatea să se facă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu