Treceți la conținutul principal

Proiecte de Scrisori deschise

MĂ PREGĂTESC demult să adresez niște scrisori deschise unor persoane sau unor instituții.

Presei românești actuale, în special ziarelor România liberă și Ziua, lui Mihai Băcanu și Sorin Roșca Stănescu, care nu mi-au acordat niciodată onorarii pentru colaborări, probabil fiindcă trăiesc în străinătate, ceea este necinstit și ilegal, ca să aflu ce economii s-au făcut astfel sau cine a încasat onorariile care mi s-ar fi cuvenit. E desigur prea târziu acum, fiindcă ambii și-au pierdut funcțiile, dar e vorba de o chestiune de principiu. Orice muncă merită răsplată, dacă nu s-a convenit altfel. Și nu s-a convenit.

O scrisoare deschisă va fi adresată Uniunii Scriitorilor din România, asociație profesională al cărui membru sunt de aproape o jumătate de secol, și în special conducerilor ei succesive de după 1989, adică lui Mircea Dinescu, Eugen Uricaru și Nicolae Manolescu, pentru a le cere să-mi răspundă, chiar cu întârziere, la scrisori, cereri și plângeri dar, mai ales să dea socoteală în fața tuturor celor devalizați, de deturnările de fonduri și de distrugerile de arhive pentru carde îi consider responsabili. Nu voi ierta niciodată mai ales aceste distrugeri sau deturnări de arhive, fie din neglijență, fie din stupiditate, ca să nu zic lipsă de sentiment istoric sau intenții de ascundere a adevărului. Ei au impiedecat astfel, sau doar blocat o vreme, ducerea la bun sfârșit a cercetării istorice privind istoria instituției, și în subsidiar demascarea colaboraționismului puturos al multor confrați, în numele unei păci sociale putrede. Sper că măcar câțiva colegi de breaslă vor avea luciditatea și independența economică și de spirit, ca să se alăture acestui demers de principiu.

Lui Mircea Iorgulescu, critic literar, ziarist radio, presupus informator al Securității, prieten și coleg de breaslă pe când trăiam în România, ca să-l întreb de ce a întrerupt la Paris orice relație cu mine, după 1987, fără explicații, după ce în țară păream să fi fost prieteni.

Și în fine, mă voi adresa lui Nicolae Breban, romancier și memorialist pe îl care prețuiesc ca scriitor și simpatizez ca interlocutor, fiindcă în Parisul românesc de dinainte de 1989, rămăsese, alături de Alexandru Sincu, unul din puținii oameni de cultură români cu care se mai putea discuta literatură și nu doar politică, cu care am fost în relații de amiciție pe când locuia în Franța, mai precis între 1987 și 1989, pentru a încerca să aflu de ce toate revistele de care s-a apropiat și pe care le-a condus au fost atât de ilizibile.

Ar mai fi câțiva destinatari, despre care voi scrie altădată. D. C.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.