Marian Popa către Dan Culcer. Aprilie 1989

Încep să public corespondența trimisă și primită. O fac din dorința de a pune accente acolo unde ele lipsesc, asupra unor evenimente din viața mea sau din viața literară românească la care am participat câteva decenii din secolul trecut. Dacă voi avea răgazul necesar voi copia și adnota scrisorile care se păstrează în arhiva mea din Franța. Multe texte se află în arhivele revistelor, ale unor confrați scriitori. Cum nu am încredere în instinctul arhivistic și istoric al scriitorului și intelectualului român, nici în miracole, prefer să mă ocup eu de ceea ce ar fi treaba unor viitori istorici ai literaturii române.
Încep cu câteva texte semnate de Marian Popa, scriitor pe care l-am prețuit și îl prețuiesc mereu, scrisori primite sau dedicații a căror semnificație depășește cadrul relațiile personale.

Dan Culcer, 14 martie 2008, Elancourt

Coperta. Marian Popa. Marius Tupan. Avocatul diavolului. O carte care completează Istoria literaturii romăne de azi pe mâine, capoodopera criticului, o troiță care înseamnă locul literaturii române supraviețuitoare și marchează groapa comună a deșeurilor realismului socialist.

Köln, 6 aprile 1989

Dragă Dane,

Mulțumesc pentru scrisoarea ta. Aveam marea nevoie de ea.
Nu te supăra câ-ți scriu la mașină. Vreau să fiu lizibil, dacă nu și clar. Cum după atâta vreme nu știu cum să stabilesc ordinea priorităților recurg la modelul bilei, care-și poate avea în orice punct un punct de sprijin. Deci consider că deja am început.
După cum îți amintești poate, am ajuns la Köln în toamna lui 1983, ca lector oficial. În afară de faptul că eu însumi am acceptat postul, explicațiile mai sunt altele. La Facultate și nu numai acolo, devenisem stânjenitor din cauza gurii mele. Poate că ți-a parvenit vreodată vreo informație despre ceea ce spuneam și care erau reacțiile. Poate că ai aflat ce am spus la (… ironia …ironiilor) întâlnirea cu Ceaușescu a ceea ce s-a numit “cei douăzeci și ceva” ridiculizați ulterior … În 1982, mi-a murit mama la o coadă la lapte. S-a încercat să fiu temperat, dându-i-se un loc (de veci?!) în parcela Uniunii Scriitorilor de la Cimitirul Străulești. N-am fost temperat, dar m-am temperat eu însumi, și o să vezi mai încolo de ce. Am fost expediat la Köln în cadrul unui plan de distrugere a Catedrei de comparată și de teorie literară, prea puțin utile autohtonismului. După opinia mea, funcționarea normală, adică eficientă a unei instituții moderne de tip occidental, a oricărei instituții de aceste tip, se bazează se bazează pe funcționarea echilibrată a trei factori : evrei, profesioniști și politicieni. Acest sistem a fost nu destablizat ci distrus : evreii au plecat, profesioniștii au fost într-un fel sau altul lichidați.
Politicienii au fost înlocuiți cu activiști. Astăzi Catedra de odinioară și-ar putea ține ședințele lunare în Vest și ar putea vota orice, cu majorități.
În sfârșit, un alt motiv al expedierii mele la Köln a fost de natură financiară. Acest post fusese, ca și câteva altele, repartizat tovarășilor secretari de partid, drept recompensă : servici ușor, mai mult o formă de concediu, bani mulți, nici o obligație științifică. După trei ani, reîntremați cu automobile și alte obiecte de uz casnic și corporal, reveneau să ne conducă facultațile și universitățile, institutele și toate celelalte. Dar în 1981 a apărut un nou decret sau o nouă instrucțiune, prin care lectorul (pagina 1)

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Citiți mai multe

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural (dar și în volumul Plicuri şi portrete) sub titlul Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism, reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie : « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.» « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...

Citiți mai multe

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...

Citiți mai multe

Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Faceți căutări pe acest blog