Treceți la conținutul principal

Scrisoare primită de la Maria Culcer. 29 octombrie 1986

[carte postala cu Pantheonul, Paris, scris cerneală neagră]

29 octombrie 1986, Paris

Dragă Dan,
Cum clădirea
aceasta este f. aproape de Sorbona, unde sunt studentă întârziată (vai!) am ales C.P. pentru ca să-ți scriu. Începând de azi stăm în Paris - printr-un concurs de împrejurări divine de care nici n-ai auzit, nici nu știam până acum două săptămâni. În orice caz, bunicii mi-au purtat un noroc imens. Sunt f. mândră (e un fel de-a zice) că m-am descurcat efectiv SINGURĂ, prin inițiativele și șarmul meu personal. De fapt mă simt un alt om. Nu am decât foarte puține legături cu femeia-unui-cutremur. Poate doar încăpățânarea de a-și ruma drumul, de a-și apăra puii. Sunt plină de calm, dornică de studiu, fără nimic casnic în mine. Îmi place să-mi fac prieteni, să umblu mult, să mă simt liberă. Acum că sunt copii în vacanță, umblpm împreună. Ei au două locuri preferate la les Halles-Beaubourg : un parc cu jocuri pt. copii, cu un animator care-i antrenează la jocuri (adulții nu au acces-intrare 2F) și o bibliotecă, exclusiv pt. copii, tot cu animatori, unde e raiul lor. Au un prieten care știe și românește (Filip G.). Mâine mergem la Sorbona unde eu am treabă, apoi la o expoziție de cristale la Jardin des Plantes. Voi avea foarte multă treabă cu examenul de maîtrise pe care îl voi da în acest an ca urmare a faptului că mi s-au echivalat studiile de sociologie-psihologie. Deocamdată stăm într-m soi de cămin, dar peste 10 zile, tot în cadrul acestei societăți de într-ajutorare, vom primi o locuință ceva mai bună pentru 6 luni. E f.f.greu să obții casă în Paris. Nici de lucru nu mi-am găsit încă, dar am promisiuni. E f. multă umblătură, trebuie să mă zbat zilnic, singură. Dar vreau să răzbesc. Prietenii au fost și sunt f. drăguți, dar în ei nu-am aflat ajutor mai deloc. (în afară de familia, fratele lui Françoise [Alain Paruit]). O să-ți scriu și despre amica mea Agniesse [pseudonim al Mariei, pe care convenisem a-l folosi pentru comunicări confidențiale, știind că ne este citită corespondența]și despre ce face Bernard [Dan], un amic de-al meu, dar mai încolo, când voi avea mai multe să-ți spun. Tu să-ți vezi de treabă, să nu fii supărat pe mine și să nu-ți faci griji că sunt majoră, vaccinată etc. Lupt.
Maria

[Nota editorului. Maria Culcer, n. M., scriitoare, fosta soție a destinatarului. Sub presiunea socială și politică resimțită ca insuportabilă, cuplul decisese în 1985 să emigreze și pregătise în taină o soluție care combina formele legale cu cele ilegale. Soția pretextase nevoia unui tratament în străinătate a bolii de ochi a fiului ei, T. P., născut dintr-o căsătorie anterioară cu C. P., critic literar și poet ieșean. Plecase, cu avionul în august 1986, la o zi după un cutremur resimțit la București, însoțită și de B. C., fiica minoră a lui Dan Culcer, dintr-o primă căsătorie cu Silvia Marcu. Dan C. și-a urmat soția folosind dreptul de reîntregire a familiei, în octombrie 1987. Ambii scriitori au obținut azil politic.]

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.