Treceți la conținutul principal

Scrisoare primită de la Maria Culcer. 29 octombrie 1986

[carte postala cu Pantheonul, Paris, scris cerneală neagră]

29 octombrie 1986, Paris

Dragă Dan,
Cum clădirea
aceasta este f. aproape de Sorbona, unde sunt studentă întârziată (vai!) am ales C.P. pentru ca să-ți scriu. Începând de azi stăm în Paris - printr-un concurs de împrejurări divine de care nici n-ai auzit, nici nu știam până acum două săptămâni. În orice caz, bunicii mi-au purtat un noroc imens. Sunt f. mândră (e un fel de-a zice) că m-am descurcat efectiv SINGURĂ, prin inițiativele și șarmul meu personal. De fapt mă simt un alt om. Nu am decât foarte puține legături cu femeia-unui-cutremur. Poate doar încăpățânarea de a-și ruma drumul, de a-și apăra puii. Sunt plină de calm, dornică de studiu, fără nimic casnic în mine. Îmi place să-mi fac prieteni, să umblu mult, să mă simt liberă. Acum că sunt copii în vacanță, umblpm împreună. Ei au două locuri preferate la les Halles-Beaubourg : un parc cu jocuri pt. copii, cu un animator care-i antrenează la jocuri (adulții nu au acces-intrare 2F) și o bibliotecă, exclusiv pt. copii, tot cu animatori, unde e raiul lor. Au un prieten care știe și românește (Filip G.). Mâine mergem la Sorbona unde eu am treabă, apoi la o expoziție de cristale la Jardin des Plantes. Voi avea foarte multă treabă cu examenul de maîtrise pe care îl voi da în acest an ca urmare a faptului că mi s-au echivalat studiile de sociologie-psihologie. Deocamdată stăm într-m soi de cămin, dar peste 10 zile, tot în cadrul acestei societăți de într-ajutorare, vom primi o locuință ceva mai bună pentru 6 luni. E f.f.greu să obții casă în Paris. Nici de lucru nu mi-am găsit încă, dar am promisiuni. E f. multă umblătură, trebuie să mă zbat zilnic, singură. Dar vreau să răzbesc. Prietenii au fost și sunt f. drăguți, dar în ei nu-am aflat ajutor mai deloc. (în afară de familia, fratele lui Françoise [Alain Paruit]). O să-ți scriu și despre amica mea Agniesse [pseudonim al Mariei, pe care convenisem a-l folosi pentru comunicări confidențiale, știind că ne este citită corespondența]și despre ce face Bernard [Dan], un amic de-al meu, dar mai încolo, când voi avea mai multe să-ți spun. Tu să-ți vezi de treabă, să nu fii supărat pe mine și să nu-ți faci griji că sunt majoră, vaccinată etc. Lupt.
Maria

[Nota editorului. Maria Culcer, n. M., scriitoare, fosta soție a destinatarului. Sub presiunea socială și politică resimțită ca insuportabilă, cuplul decisese în 1985 să emigreze și pregătise în taină o soluție care combina formele legale cu cele ilegale. Soția pretextase nevoia unui tratament în străinătate a bolii de ochi a fiului ei, T. P., născut dintr-o căsătorie anterioară cu C. P., critic literar și poet ieșean. Plecase, cu avionul în august 1986, la o zi după un cutremur resimțit la București, însoțită și de B. C., fiica minoră a lui Dan Culcer, dintr-o primă căsătorie cu Silvia Marcu. Dan C. și-a urmat soția folosind dreptul de reîntregire a familiei, în octombrie 1987. Ambii scriitori au obținut azil politic.]

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …