Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Transcriu din jurnalul datat Paris 1987, la scurtă vreme după sosire. Cele scrise aparțin unei persoane care a devenit personaj. Mea. dixit : * Nu oamenii, nu pasiunile îmi călăuzesc viața, ci harul, literatura. Să nu scap din vedere niciodată acest fapt, unicul adevărat. * Cuvintele în viața mea interioară sunt fenomene ale naturii, manifestări ale miracolului. * Cinstea, onestitatea într-o relație erotică se poate reprezenta printr-o păpădie. * Sentimentele trec. Literatura provocată de ale mele- rămâne. Sexul meu : o combinație alchimică din a fi și a avea. Conștiința că posed desfătarea. O forță nouă pe care știu s-o trăiesc, s-o stăpânesc (verbul maîtriser merge mai bine). * Buzele mele - dâra de cer pe orizontală. Nimfa mea cu buzele sale — despicătura beatitudinii verticale. Laolaltă, ele : o cruce. A Mea.. * Crucea Mea. :două perechi de buze tainic dispuse ca-ntr-un joc de puzzle divin. Și fiul ei, bărbatul bătut pe crucea ei. Înjurătura știută : crucea mă-sii (mă-ti...

În vara lui 2012 am aflat, din întâmplare, că există un proiect județean de «reformă» a statutului presei literare din Târgu Mureș. Planul funcționarilor era să treacă presa literară în subordinea Bibliotecii județene. O mișcare șchioapă bazată pe o idee imbecilă. Nici Biblioteca nu era și nu este o instituție productivă, ca să zici că va susține, din resurse proprii, presa. Iar reducerea personalului din presă nu poate fi compensată prin utilizarea unor specialiști în biblioteconomie ca redactori a unor reviste literare. Știrea m-a alertat și am alertat la rândul meu un prieten, fost redactor la revista LÁTÓ. Acesta a pus în mișcarea mecanismele de solidaritate ale minoritarilor. Și proiectul a fost stopat. Dintr-o perspectivă «românească» tâmpă aș putea fi acuzat de trădare sau chiar voi fi fost acuzat, dar nu am aflat încă, pentru că nu i-am lăsat pe cei de la LÁTÓ să moară singuri. Românismul de acest fel, bazat pe principiul : să moară și capra vecinului, e contrar rațiunii p...

Iliescu, Măgureanu și Petre Roman, inculpați în Dosarul Mineriadei Print PDF Vineri, 23 decembrie 2016, procurorii militari din Parchetul instanţei supreme i-au pus sub inculpare în dosarul Mineriadei pe fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul director al SRI Virgil Măgureanu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, scrie digi24.ro Procurorii militari susţin că există probe potrivit cărora aceştia ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva populaţiei civile, ceea ce ar fi dus la uciderea prin împuşcare a patru oameni, rănirea prin împuşcare a trei, vătămare integrităţii fizice şi psihice a 1.269 de oameni şi privarea de libertate a alţi 1.242, conform mediafax. Parchetul a transmis următorul comunicat: În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au...

Extras d in L'homme au raifort (Om cu hrean ) de Martin Buber, édition L'école des Lettres. Les trois attitudes essentielles : Comme on avait demandé à Rabbi Menahem Mendel de Worki en quoi consistait le Juif véritable: « Trois choses nous conviennent, dit-il: un agenouillement debout, un cri sans voix, une danse immobile . » Sursa http://www.philosophons.net/philosophie-histoire-politique-litterature-medievale-moderne-contemporaine/martin-buber Despre proto-Sionism (Pinsker) : «Malgré cette variété d'appellations, tous leurs membres [des mouvements sionistes] sont des nationalistes, à la recherche d'une patrie juive, partisans d'une colonisation palestinienne, silencieuse, progressive et, depuis l'interdiction turque, forcément clandestine. Ce résultat précaire suffit à l'ambition de ces disciples de Pinsker, échappés des ghettos russes et roumains. Ce dernier, après Moïse Hess, avait repris la thèse du nationalisme juif, développée dans Rome et ...

Duminică 9 octombrie 2016, Auxerre, în spital, după operație Într-o Duminică, după prânz, la scurtă vreme de la plecarea iubitei mele soții, Skura, spre reședința noastră urbană, am rămas singur « la castel », adică în casa noastră de la țară, la Charentenay. Mă pregăteam demult să curăț podul garajului plin de praf, unde zăcuseră vreun deceniu cărțile și revistele aduse de la Târgu Mureș, prin Turnu Severin, via Dijon, parte a bibliotecii mele dintr-o altă viață. Înainte de a mă urca în pod, am profitat de existența unei lungi și relativ ușoare scări de aluminiu, cocoțat pe zidul de piatră calcaroasă, alb cu pete verzi de licheni, care ne desparte de vecinii din stânga, pentru a tăia o seamă de crengi mai groase sau mai subțiri dintr-un dafin care crescut în deplină libertate, se întindea peste zid și făcea umbră straturilor noastre de flori din spatele garajului. Era o operație necesară, toamna, dafinul pierde frunze multe care acop...