Treceți la conținutul principal

Personajul meu, Mea, dixit în 1987

Transcriu din jurnalul datat Paris 1987, la scurtă vreme după sosire. Cele scrise aparțin unei persoane care a devenit personaj.
Mea. dixit :
* Nu oamenii, nu pasiunile îmi călăuzesc viața, ci harul, literatura. Să nu scap din vedere niciodată acest fapt, unicul adevărat.
* Cuvintele în viața mea interioară sunt fenomene ale naturii, manifestări ale miracolului.
* Cinstea, onestitatea într-o relație erotică se poate reprezenta printr-o păpădie.
* Sentimentele trec. Literatura provocată de ale mele- rămâne.
Sexul meu : o combinație alchimică din a fi și a avea. Conștiința că posed desfătarea. O forță nouă pe care știu s-o trăiesc, s-o stăpânesc (verbul maîtriser merge mai bine).
* Buzele mele - dâra de cer pe orizontală. Nimfa mea cu buzele sale — despicătura beatitudinii verticale. Laolaltă, ele : o cruce. A Mea..
* Crucea Mea. :două perechi de buze tainic dispuse ca-ntr-un joc de puzzle divin. Și fiul ei, bărbatul bătut pe crucea ei. Înjurătura știută : crucea mă-sii (mă-tii)
* În cazul meu, apropo de amor : mi-e mult mai grei să suport părerea-mi de rău (remușcările) decât regretele. Deși ele există după un fapt ireparabil în aceiași stare : de ce am făcut asta? nu trebuia? De ce nu am făcut așa și așa, era (poate) mult mai bine !
* Din toate punctele de vedere, starea mea de acum e o situație-limită. Dar cea mai intensă situație-limită e pe planul raportului meu față de amor și bărbați.
Aceste cugetări, citite la rece, au aproape toate calitățile și defectele unor replici de telenovelă. Dar au cu totul altă valoare și sens atunci când ești personaj într-o telenovelă, fără să știi că există spectatori. (25 octombrie 1987)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.