Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

În atenția dlui Dan Mircea Cipariu și al altor colegi  Stimate coleg, Ați difuzat la 15 martie 2015 prin mail (nu se știe exact cui anume, mie în orice caz, nu!) și pe situl dv. personal/ profesional, un proiect de statut modificat al Uniunii Scriitorilor, unde scrieți : «Vă trimit forma finală de modificare a Statutului U.S.R. pe care o vom depune la secretariatul U.S.R. miercuri, 18 martie 2015. Până în acest moment, şi-au asumat aceste modificări următorii colegi:  Dan Mircea Cipariu, Adrian Suciu, Paul Vinicius, Ştefania Coşovei, Dan Iancu, Anca Mizumschi, Octavian Soviany, Cristian Tiberiu Popescu, Nicoleta Popa, Lucian Vasilescu, Vasile Gogea, Vasile Baghiu, Ştefan Manasia, Ionel Ciupureanu, Alexandru Uiuiu, Dumitru Crudu, Ovidiu Nimigean, Mariana Codruţ, Rita Chirian, Mugur Grosu, Cosmin Perţa, Lucian Perţa, Florin Iaru, Peter Sragher, Ioana Crăciunescu, Alexandru Mica, Ioana Greceanu, Valeriu Mircea Popa, Cristian Teodorescu, Grigore Şoitu, Tatiana Segal, Cat...

Alexandru VLAD  (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Echinox , 1973.  Volume :  Aripa grifonului , povestiri, 1980;  Drumul spre Polul Sud , proză scurtă, 1985;  Frigul verii , roman, 1985;  Fals tratat de convieţuire : trei tablouri din secuime şi un malaxor  (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002;  Sticla de lampă,  2002 ; Viaţa mea în slujba statului,  povestiri, 2004;  Iarna, mai nepăsători ca vara , 2005; Curcubeul dublu , 2008;  Măsline aproape gratis  (proze asortate), 2010;  Ploile amare , roman, 2011, Cenuşă în buzunare , 2014. Prezent în antologiile  Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt , 1983; Chef cu femei urâte , 1997;  Generaţia 80 în proza scurtă , 1998;  Competiţia continuă , 1994; 1998. Traduceri din Jos...

Am trimis azi un mesaj (reprodus mai jos) unuia dintre semnatarii Scrisorii deschise privitoare la o reformă necesară a Uniunii Scriitorilor, la care am aderat, adresată președintelui actual al acesteia, Nicolae Manolescu. Cred că s-ar fi cuvenit ca o astfel de scrisoare să se adreseze și Consiliului Uniunii, organul conducător, teoretic și legal, al asociației, pentru a evita excesiva și endemica personalizarea a instituțiilor din România.  Merită semnalată totuși tăcerea bizară a majorității scriitorilor. Nu e vorba de a semna sau nu, ci de a comenta propunerile de reformă puse în circulație, toate fiind inteligente și necesare.  Acest mesaj se adresează de fapt tuturor semnatarilor, printre care, pentru moment, se afau , presupun în ordinea semnăturii,  Octavian Soviany, Florin Iaru, Mariana Codruţ, Petru Ilieşu, Daniel Vighi, Ovidiu Nimigean, Cristian Teodorescu, Radu Aldulescu,  Rita Chirian , Liviu Antonesei, Paul Vinicius, Lucian Vasile...

Recunosc că îmi face plăcere să găsesc, din când în când, cîte-un ecou la cele scrise de mine prin reviste sau bloguri. Nu ca să mă laud, ci ca să nu uit, uitucenia poate fi o formă egoismului, am reprodus mai jos această scriere onlainistică a lui Ioan Avram. Am dat peste ea, fiindc azi voiam să verific ce texte sau spuse ale mele au intrat în memoria «perisabilă» a Internetului, pentru a le salva pe hârtie.  Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc că nu mai folosim hârtia pentru scrisori ci șirurile de cifre ale mesajelor electronice, mă apucă o tristețe iremediabilă. Putem să ne iluzionăm și să vociferăm indignați contra uilizării publicațiilor noastre de câtre analiștiii marketing pentru a ne vârâ sub pleoape mesaje publicitare adecvate preocupărilor noastre, în speranța că ne vor face să le cumpărăm produsele, mai ales cele perisbaile, cele de care nu avem nevoie. Dar o singură și serioasă pană de energie electrică — așa cum se întrevede ea posibilă chiar și ...

În numărul 5/2015 al revistei România literară citesc un text care mi se pare expresia delirului de putere, bazat pe amenințări, șantaj, cu evocarea practicilor de troc care au gangrenat și gangrenează încă evident viața literară și universitară ante și post-comunistă. Nu prididesc, de mai bine de un deceniu, să mă mir de glissando-urile grotești ale acestui fost spirit tutelar al literaturii române sub Ceaușescu. Ce ne lasă să înțelegem Nicolae Manolescu în editorialul său? Că e dreptul unui juriu să decidă cum îl taie capul ce fel de sancțiune premială distribuie și cui, orice contestație fiind contrară practicii jurizării.  Așa ar fi dacă jurizarea s-ar fi făcut corect. Dar, așa cum reiese din intervențiile publi ce ale unor membri ai juriului, jurizarea nu s-a făcut nici transparent, nici metodologic corect. Atunci? N. Manolescu crede că dacă cineva i-a acordat cuiva ceva, atunci cel care a primit acel ceva trebuie să fie recunoscător donatorului și să-și țină gu...

 Sursa  http://www.observatorcultural.ro/Pentru-un-inceput-de-reforma-a-Uniunii-Scriitorilor-din-Romania*articleID_31485-articles_details.html Către domnul Nicolae Manolescu, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România Domnule Preşedinte,  După cum ştiţi, Apelul semnat la sfîrşitul lunii ianuarie de mai mulţi scriitori, jurnalişti şi oameni de cultură, prilejuit de acordarea Premiului „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia, a generat o serie de reacţii şi ecouri. Dincolo de atitudinile şi poziţiile exprimate cu privire la acest subiect, dezbaterile au scos la iveală o serie de probleme structurale legate de funcţionarea USR. Subiectul spinos al legii timbrului cultural obliga o dată în plus Uniunea Scriitorilor din România să procedeze la un dialog real, pe care aceasta a refuzat să îl poarte, cu toate părţile implicate în producerea, publicarea şi promovarea literaturii române a prezentului. Nici o dezbatere de idei, nici o decizie luată în urma unor confruntări fertile de...

În vara lui 1987 am avut un program nebunesc, contra-cronometru, ca să reuşim, împreună cu fiica mea, Ioana, inventarul bibliotecii noastre pe fişe, vânzarea lucrurilor de prisos, pe care oricum nu aveam dreptul să le exportăm la plecarea în Franţa. Frecventam casa sculptorului Kolozsvari, fost student al Tatii la anatomie artistică, unde fumam, cu pletosul artist, o pipă, din tutunul preparat de el cu miere, care se usca pe dulap, şi îi admiram cuţitele finlandeze de pescar pe care şi le fabrica cu pasiune și talent, probabil pe fondul unor obsesii erotice. Am găsit într-un caiet de jurnal, programul unei zile de vineri. 1. Telefon la Gogu Rădulescu.   Mă zbăteam să obţin, la timp, plecarea pentru a putea înscrie copii la şcoală în Franţa, dar dosarul stagna pe undeva, iar banditul care îmi intentase un proces penal mă bloca sub acuza de a fi exportat sau vândut ilegal bunuri de patrimoniu naţional. Sfătuit de Mircea Iorgulescu, pus în legătură cu Z.Ornea, am ajuns să fiu pri...