Pentru un început de reformă a Uniunii Scriitorilor din România Scrisoare deschisă către domnul Nicolae Manolescu, preşedintele USR
Mă alătur aceste propuneri de reformă a organizației, asociației profesionale al cărei membru sunt de peste 35 de ani. Sunt membru cotizant al Asociației din Târgu Mureș. Îi cunosc personal doar pe câțiva dintre semnatari, situația normală devreme ce nu mai locuiesc în România, totuși cunosc activitatea multora dintre ei, am legături profesionale cu unii, ba chiar de prietenie.
Am trimis un mesaj de adeziune, din care extrag, mai jos, un pasaj. Observ că adresându-ne președinetelui responsabil de prea multe abuzuri, această propunere de reformă riscă să fie ignorată cu dezinvoltura obișnuită a înaltului funcționar, fost critic literar. Aș fi preferat să ne adresăm Consiliului Uniunii, în definitiv organul de conducere colectivă al Asociației, și să nu încurajăm personificarea instituției, deja excesivă. De început de reformă? Chiar așa de grea ar fi reforma?
Mai amintesc că am pus în circulație la vremea respectivă, adresându-mă celor implicați, conducerea Uniunii și membrii ei, observații, sper încă pertinente, privitoare la distorsiunile grave de funcționare și lipsa de transparență produse de modificarea statutului.
Iată care ar fi urgențele a căror gestionare este, pentru mine, esențială.
- Regăsirea arhivei Uniunii scriitorilor din perioada anterioară lui 1989, despre care mi s-a spus oficios că ar fi dispărut, cu unul din colegi ar fi distrus-o, că a fost devastată sau vândută. Am cerut de mai multe ori oficial acces ca cercetător. Nu am primit un răsăpuns adecvat și clar. Care este adevărul?
- Donarea arhivei la Arhivele Naționale pentru a fi ferită de distrugere și pentru ca să devină accesibilă cercetării științifice.
- Pentru perioada de imediat de după decembrie 1989, reconstituirea arhivelor ședințelor de Consiliu, cu procesele verbale privitoare la deciziile luate de Consiliu, inclusiv cele referitoare la ipotetica ștergere a unor datorii față de Fondul Literar. Această a două temă e legată de privatizarea abuzivă a Fondului, de către persoane care erau implicate în activitatea acestuia înainte de privatizare (George Bălăiță, Ugen Uricaru).
- Analiza gestiunii conducerilor succesive, prin contestarea quitusurilor și angajarea unui cabinet contabil indepenent.
- Reînființarea Fondului Literar ca instituție integrată Uniunii, de gestiune a drepturilor de autor, instituție cu caracter asociativ (nu comercial).
- Contestarea dreptului COPYRO de a se declara continuatoarea legală a Fondului Literar.
- Reluarea continuității Societății Scriitorilor Români (din România și străinătate), posibilă devreme ce Uniunea Scriitorilor a fost continuatoare SSR în momentul înființării de după 1945.
Dan CULCER, 24 februarie 2015
Comentarii
Trimiteți un comentariu