Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Salonul casei din Sulina, în care au locuit părinții mei, așa cum arăta după 22 iunie 1941, după un bombardament, unde au rămas obiectele care nu au tentat jefuitorii, inclusiv un tablou italian din secolul al XVIII-lea, cu Sfinții catolici Rochus, Rozalia și Sebastian. M-am născut la Sulina, din părinți ardeleni, aflați în refugiu după cedarea Ardealului de Nord. De fapt se zice «m-am născut» sau «am fost născut»? E o combinație de voințe, întâmplări și diateze verbale, active și pasive. Imaginile orașului pe care îl cunosc doar ca vizitator, mi se par în același timp apropiate și depărtate. Am fotografii din timpul războiului, exterioare cu case bombardate, interioare jefuite, cu tablouri rămase ca prin minune pe pereți. Imaginile din Sulina sunt de fapt o invitație trimisă copiilor mei. Aceea de a vizita, când eu nu voi mai fi, locurile unde m-am născut și trăit, într-un pelerinaj care le-ar permite să-și redescopere patria de care nu sunt încă prea departe nici ei, nici nepoții...

Poezia patriotică este o specie a poeziei de dragoste. În acest sens are drept de existență la același nivel de prețuire cu poezia de dragoste. Dar există poezie de dragoste dulceagă, proastă, imitativă, grețoasă. Așa și cu poezia patriotică. Și una și alta au nevoie de o mare iubire. Care nu apare în fiecare anotimp, nici măcar o dată pe an ca la unele animale, și poate să nu ni se arate deloc. Pentru că au existat escroci care și-au vândut condeiul încercând să producă scremut și la comandă poezie «patriotică», specia nu trebuie depreciată și condamnată. Nu scriu nimic nou. Amintesc chestiuni elementare și unora și altora, autorilor de serie, celoralți autori și detractorilor de serviciu. (d.c.)

Cum zicea un amic, care nu mi-a permis să-l citez : « Trebuie să fim în formă pentru a ne ocupa de fond ! »

Forumurile, comentariile siturilor, blogurile au devenit zidurile plângerii, divanul psihanaliștilor, Internetul - groapa săpată unde se spun adevăruri, se scuipă adevărurile și se acoperă cu pământ, dar peste groapă nu mai cresc și nu mai foșnesc trestiile sau buruienile, ierburile care să dezvălui tuturor secretul. Regele are urechi de măgar, democrația din România este o parodie, Cleptocrația este numele ei adevărat, capitalismul este de o violență fără control, guvernanții României slujesc interese străine și interesele lor personale, nu cele ale comunității, interese pe care nu le-a definit niciodată nimeni corect, au îndatorat țara prost guvernată peste orice limită. Intelectualii de frunte sau care s-au declarat fruntea între ei, sunt bine hrăniți, toți s-au îngrășat sau îngroșat, au îmbătrânit în rele, fac comentarii în cerc închis sau la ore la care nu-i ascultă nimeni, pe cacanalele unor televiziuni care sunt doar surse de violență stupidă și metoda unui meșteșug de tâmpeni...

« Si deci despărțirea lui Volo de Comunizm, în 1980, e sinceră, căci n-a fost determinată de vreo socoteală pragmatică ori de viclenie fariseică, precum s-a întâmplat cu toți iliescozaurii securisto-activiști, deveniți peste noapte activiști capitaliști, iar activitatea sa de combatant anticomunist cu vechime e absolut meritorie, ba chiar eroica… » E frumos, chiar duios și puțin retoric, dar sigur neconvingător, ce zice mai-sus-citatul Viorel Padina, poet în toate. Întreb și eu, dacă nu s-ar fi despărțit de cumunizm, din ce farfurie ar fi mâncat Volo, adică dl Vladimir Tismăneanu, odată ajuns în Occident? Sau credeți că mai erau destule catedre de marxism vacante sau posturi de cercetare acordate unor foști ideologi comuniști la CNRS, ca pe vreme despărțirii de comunizm a dlor Sergiu Fărcășan sau Nicolae Tertulian?

Mureşul în Realitate 04-06-2010 Tema: Scriitorul Dan Culcer, unul din cei trei fondatori ai revistei “Vatra” de la Târgu-Mureş, stabilit în Franţa încă din 1987, după ce ani în şir a fost urmărit de oamenii Securităţii în timpul regimului comunist, a revenit în România pentru a lansa primul său volum de poezie, “Utopia”, publicat în limbile română şi maghiară, de editurile Ardealul și Asymetria. Invitat: Dan Culcer, scriitor, fondatorul revistei "Vatra".

Am primit în Franța, trimise de autor, volumele de poezie ale lui George L. Nimigeanu, pe care am avut ocazia să-l cunosc la Mediaș, cu ocazia șezătorilor literare la care participam ca redactor la revista Vatra, înainte de 1987. Nu știam nimic despre dramaticele evenimente care i-au marcat destinul. Se născuse în 1938 în comuna Tereblecea, plasa Siret, judeșul Rădăuți, în România Mare, o localitate aflată în Ucraina, acum. Nordul Bucovinei e ocupat de ruși. Pribegie, domiciliu obligatoriu în Bărăgan,interdicția de a face studii liceale, până în 1955, când se ridică D.O. Ceea ce nu întrerupe șirul abuzurilor. Poezia lui George L. Nimigeanu a devenit cunoscută mai ales după 1990, când autorul publică liber, mai ales la Editura Ardealul. Critica îi acordă atenția cuvenită.Voi reveni după lectura integrală, cu o selecție a cîtorva poeme care îmi vor fi plăcut, după crieriile subiective ale unui fost critic literar.