Treceți la conținutul principal

Între urechile lui Midas și grajdurile lui Augias. Mitologie aplicată

Forumurile, comentariile siturilor, blogurile au devenit zidurile plângerii, divanul psihanaliștilor, Internetul - groapa săpată unde se spun adevăruri, se scuipă adevărurile și se acoperă cu pământ, dar peste groapă nu mai cresc și nu mai foșnesc trestiile sau buruienile, ierburile care să dezvălui tuturor secretul.
Regele are urechi de măgar, democrația din România este o parodie, Cleptocrația este numele ei adevărat, capitalismul este de o violență fără control, guvernanții României slujesc interese străine și interesele lor personale, nu cele ale comunității, interese pe care nu le-a definit niciodată nimeni corect, au îndatorat țara prost guvernată peste orice limită. Intelectualii de frunte sau care s-au declarat fruntea între ei, sunt bine hrăniți, toți s-au îngrășat sau îngroșat, au îmbătrânit în rele, fac comentarii în cerc închis sau la ore la care nu-i ascultă nimeni, pe cacanalele unor televiziuni care sunt doar surse de violență stupidă și metoda unui meșteșug de tâmpenie, ca și în Occident, cu aceleași telenovele, seriale și jocuri pentru debili mintali.
Bogătanii României sunt mârlani, agramați, vânduți și gata să ne vândă. Nu mai există fruntași ai țării iar cei care au fost creditați ca fiind reprezentativi au renunțat demult să mai critice regimul iar, când o fac, o fac cu grijă, să nu supere pe nimeni. De condițiile de viață ale muncitorilor cu sapa sau cu mintea nu se mai ocupă nici măcar sindicatele. Iar despre pensionarii săraci nu se mai aduce vorba, că tot sunt pe moarte, fără medicamente și fără copii care să le fi în preajmă, acum plecați la cules pietre prin deșerturi.
Puțini dintre cei adevărați, dintre cei ce vor bine majorității se văd uneori la televiziune, vorbesc la radio, ei nu sunt în Parlament, nu scriu în ziare și nu ies în stradă de jenă, de frică sau din lipsă de speranță. Prostul gust, mitocănia au câștigat. Naționalismul majorității e de paradă și fără vlagă. E declarat de elitele compradore, colaboraționiste, ca fiind un reziduu de fund de hazna. Uniformizarea mentală și slăbiciunea de șale, de coloană vertebrală pare să fi cîștigat, să ne fi învins.
Din acest moment se poate spune că e mai rău decât în decembrie 1989. Fiindcă știm că de două decenii suntem păcăliți, duși cu vorba, că nu am putut schimba cu adevărat societatea și nici pe noi nu ne-am schimbat destul. O complicitate fără limite, fără lege, fără altă finalitate decât ziua de mâine ne leagă fălcile, picioarele și pumnii.
Mai există dezlegare? Eu însumi nu sunt decât Plângocea, personaj dintr-un basm pe care nu-l va povesti nimeni.

Cu furie, Dan Culcer

«Bine că ne plângem cu toti pe forum, dar nimeni nu face nimic. Haideti fratilor in strada sa le dam pe jigodiile astea afara: daca stam toti cu mainile in sân rezolvarea nu va veni de nicăieri. Ce suntem acum sclavi la patroni, dar ce vom fi dupa intrarea acestui cod al muncii în vigoare, atunci ce o să mai plângem cu vorbe, nu acum. Să facem si noi o noua revoluție și asa se împlinesc 21 de ani de la revolutia din '89.
Parlamentarii fac asa căci ne consideră proști și lași și văd că nouă ne cam place da ne considere asa.»

Extras dintr-o intervenția anonimă pe un forum.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …