«Si deci despărțirea lui Volo de Comunizm, în 1980, e sinceră, căci n-a fost determinată de vreo socoteală pragmatică ori de viclenie fariseică, precum s-a întâmplat cu toți iliescozaurii securisto-activiști, deveniți peste noapte activiști capitaliști, iar activitatea sa de combatant anticomunist cu vechime e absolut meritorie, ba chiar eroica…»
E frumos, chiar duios și puțin retoric, dar sigur neconvingător, ce zice mai-sus-citatul Viorel Padina, poet în toate.
Întreb și eu, dacă nu s-ar fi despărțit de cumunizm, din ce farfurie ar fi mâncat Volo, adică dl Vladimir Tismăneanu, odată ajuns în Occident? Sau credeți că mai erau destule catedre de marxism vacante sau posturi de cercetare acordate unor foști ideologi comuniști la CNRS, ca pe vreme despărțirii de comunizm a dlor Sergiu Fărcășan sau Nicolae Tertulian?
E frumos, chiar duios și puțin retoric, dar sigur neconvingător, ce zice mai-sus-citatul Viorel Padina, poet în toate.
Întreb și eu, dacă nu s-ar fi despărțit de cumunizm, din ce farfurie ar fi mâncat Volo, adică dl Vladimir Tismăneanu, odată ajuns în Occident? Sau credeți că mai erau destule catedre de marxism vacante sau posturi de cercetare acordate unor foști ideologi comuniști la CNRS, ca pe vreme despărțirii de comunizm a dlor Sergiu Fărcășan sau Nicolae Tertulian?
Comentarii
Trimiteți un comentariu