Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Post scriptum la o manipulare de Dorin Suciu 21/03/2010   1744 vizite Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci. Abia vineri, 19 martie - câteodată coincidenţele pot fi uluitoare -,  am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declaraţiile unor martori, arată indubitabil că drama petrecută în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureş a fost minuţios premeditată. Ea a fost gândită cel puţin ca prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României, dacă nu şi ca o acţiune de schimbare a statutului Transilvaniei. Povestea este simpl...

Dan Culcer: „Libertatea vorbirii nu este şi libertatea acţiunii“ de Ligia Voro 09 august 2010 Categoria: Reportaj La întâlnirea zgârcită ca timp cu scriitorul Dan Culcer, stabilit din 1987, în Franţa, mai întâi remarci umorul. Acela elegant, spontan şi lipsit de clişeele în care obişnuim să comunicăm la distracţie. Dar şi detaşarea, atunci când vorbeşte de întâmplări grave de dinainte de 1989. Invitat să coordoneze un doctorat ( nu coordonez nimic, de fapt, sunt înscris la doctorat ca «senior», cu o teză despre Cenzură ca ideologie . n. dc. ) la Universitatea „Petru Maior“ din Târgu-Mureş, din această toamnă, invitat să conferenţieze [ -pe aceiași temă- ] la Universitatea de Arte, unde, în tinereţe, a fost preparator, scriitorul şi jurnalistul Dan Culcer vorbeşte detaşat, după 23 de ani, de când „a scăpat“ în lumea occidentală, despre comunism, cenzură şi publicistică.  Dan Culcer îşi aminteşte cum înainte de a publica un text, acesta era studiat şi răs-studiat ...

La 15 iunie 2010, cu ocazia zilei mele de naștere, Editura Ardealul din Tîrgu Mureș a organizat, în foaierul Sălii Studio a Institutului de Artă din Tîrgu Mureș, lansarea volumului meu de poezie, Utopia. Am găsit cîteva fotografii realizate cu ocazia acestui eveniment, pe situl unei publicații mureșene, cultura inmures.ro. Reproduc, spre aducere aminte, una sau două imagini, din timpul unei conferințe pe tema Cenzurii ca ideologie , pe care am prezentat-o înainte de lansarea cărții ca invitat al unei Fundații.

Ne grăbeam, alergam, alunecam, scânceam de teamă că ne va ajunge din urmă focul. Mama se opri. Zise, șuierând de oboseală : Nu mai pot. Să-mi trag sufletul. O clipă. Așezată pe o piatră albă,  șoldurile ei late, toartele unei amfore sparte din care se scurgea lavă răcită, vîscoasă, cu venele groase ale gambelor obosite,  păreau fuioare de fum albastru răbufnit din materia cândva fierbinte a pântecului său ce ne protejase. Acum nimic nu ne mai putea apăra. Pedeapsa ne va ajunge din urmă dacă nu ne salvăm. Hai, Mamă, hai, nu-i vreme de odihnă. O privii în ochii verzi cu care mă privise și când îi mușcam sfârcul țâței unui sân care, deși părea plin, nu mai avea lapte, iar mie îmi era foame. Mă privi cu dragoste. Nu mai aveți nevoie de mine, părea să zică. Făcu un gest obosit, ca de mângăiere, spre fruntea mea asudată. Întoarse brusc privirea spre oraș și carnea ei caldă deveni sărată, apoi tare, pietroasă. Stană de sare lângă care ne odihneam pentru ultima oară. Acolo șezum ș...

Dan Culcer. România și suveranitatea limitată     1.    Ce anume se schimbă?     2.    Ce va fi diferit după ce schimbarea propusă ia sfârșit?     3.    Ce se păstrează neschimbat?     4.    Cine și ce pierde în această schimbare? Voi aveți răspunsuri, pentru afacerea voastră, pentru viața personală, pentru România? ne întreabă ziaristul Mihai Stănescu pe Vox Publica , într-un text clar și lucid : Cei patru stâlpi ai schimbării . Un ziarist român, Mihai Stănescu, pune patru întrebări necesare pentru o analiză lucidă a posibilității schimbării. Dar ele trebuiau să fie puse candidaților la președinție, nu publicului cititor al platformei, Vox publica . Această platformă declarată ca fiind dedicată unor discuții libere, este, în realitate, o anexă, orientată pe baza unui program de demolare anti-Băsescu, a unui post de televiziune care nu mai informează ci combat...

“Singura ratiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este nationalitatea lui romaneasca. Daca e vorba ca acest stat sa inceteze a mai fi romanesc, atunci o sa spunem drept ca ne este cumplit de indiferenta soarta pamantului lui.” “Voim si speram nu o intoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat candva in tara noastra, ci o miscare de indreptare a vietii noastre publice, o miscare al carei punct de vedere sa fie ideea de stat si de nationalitate.” “Esti ‘patriot’ de meserie, postulant, consumi numai; te bucuri de partea cu soare a vietii, adapostit de eterna lesniciune de a imbata o natie, parte inculta, parte pe jumatate culta, cu vorbe late si cu apa rece.” “Din momentul in care luptele de partid au degenerat in Romania in lupta pentru existenta zilnica, din momentul in care mii de interese private sunt legate de finante sau de caderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatarnarea politica a diferitelor grupari care-si disputa puterea statului. Din momentul in care inte...

Ceauşescu voia scuze de la Paul Goma! Voicu Zdrenghea este un personaj teribil de interesant. In anii 60 a ajuns din raţiuni pecuniare, ofiţer in cadrul Ministerului de Interne, Fără să aibă prea multe in comun cu sistemul in care intrase a observat ce făceau organele de Securitate, care la răndul lor il ţineau sub supraveghere.Fiindcă, la un moment dat, ajunsese unul dintre cei mai importanţi oameni din Direcţia de Paşapoarte, s-a amuşinat cu toată floarea ce vestită a sistemului. Devenit după 1990 profesor de drept şi avocat, colonelul in rezervă Zdrenghea a acceptat să aibă o discuţie cu noi, despre sistemul represiv comunist. de Toma Roman jr 15/05/2007 (Actualizat 7:00) 576 vizite Imprimă E-mail Voicu Zdrenghea este un personaj teribil de interesant. In anii 60 a ajuns din raţiuni pecuniare, ofiţer in cadrul Ministerului de Interne, Fără să aibă prea multe in comun cu sistemul in care intrase a observat ce făceau organele de Securitate, care la răndul lor il ţineau s...