Dan Culcer. România și suveranitatea limitată
1. Ce anume se schimbă?
2. Ce va fi diferit după ce schimbarea propusă ia sfârșit?
3. Ce se păstrează neschimbat?
4. Cine și ce pierde în această schimbare?
Voi aveți răspunsuri, pentru afacerea voastră, pentru viața personală, pentru România? ne întreabă ziaristul Mihai Stănescu pe Vox Publica, într-un text clar și lucid : Cei patru stâlpi ai schimbării.
Un ziarist român, Mihai Stănescu, pune patru întrebări necesare pentru o analiză lucidă a posibilității schimbării. Dar ele trebuiau să fie puse candidaților la președinție, nu publicului cititor al platformei,Vox publica. Această platformă declarată ca fiind dedicată unor discuții libere, este, în realitate, o anexă, orientată pe baza unui program de demolare anti-Băsescu, a unui post de televiziune care nu mai informează ci combate, pe o bază politică subordonată scandalos unor interese private, electorale și desigur comerciale.
Situația creată în presa televizuală românească de după 1989, prin privatizare, în condițiile în care televiziunea publică nu are nici ea o independență asigurată în raport cu puterea politică la un moment dat, supune electoratul la cele mai nerușinate manipulări. Să ne amintim de rolul televiziunii înainte de alegerile din mai 1990 și de declarațiile mincinos echidistante ale slugoiului iliescian, acad. Răzvan Teodorescu, director al TVRL.
Nimic nu s-a schimbat, dimpotrivă manipularea este extinsă la toate nivelele. Și platforma Vox publica a postului de televiziune Realitatea TV este exemplul cel mai recent. Cititorii mesajelor, ai comentariilor politice peltice încep să vadă realitatea. Asta nu va duce la clarificarea opiniilor electoratului, corp social care se află parțial în afara razei de acțiune a acestor platforme de discuții.
Cei care încearcă să participe la construirea lucidității politice sunt puțini, fiindcă ziaristica practicată în România se ocupă de persoane și ignoră atât analiza principiilor cât mai ales analiza mijloacelor economice și politice de care oamenii politici români dispun realmente pentru a-și în deplini promisiunile. Nu e vorba doar de deturnarea politicii în favoarea unor interese minoritare, de grup, cât mai ales de precaritatea puterii politice, de anemia statului, de dependența acestuia de forțe și interese de grup extrateritoriale. Adică de lipsa de independență politică și economică a României de la 1848 încoace, trecând prin presiunile diplomatice și comerciale ale Congresului de la Berlin, prin ocupațiile militare succesive, inclusiv cea rusească, pîna la controlul economic al Uniunii Europene sau al FMI ? E ceva nou în asta sau așa a fost mereu? Se poate ieși din această stare de suveranitate limitată? Cum? Va trebui să recitim articolele economice ale lui Mircea Vulcănescu și mai ales discursul său de auto-apărare din cadrul rușinosului proces care i s-a intentat după 1944, pentru a vedea că, chiar în condițiile războiului și a unei ocupații militare nedeclarate, aceea nazistă, un patriot și un om competent poate face ceva pentru binele public. Deduc că multor oameni politici români de azi le lipsește vâna patriotică sau competența, poate amândouă.
Dan Culcer
1. Ce anume se schimbă?
2. Ce va fi diferit după ce schimbarea propusă ia sfârșit?
3. Ce se păstrează neschimbat?
4. Cine și ce pierde în această schimbare?
Voi aveți răspunsuri, pentru afacerea voastră, pentru viața personală, pentru România? ne întreabă ziaristul Mihai Stănescu pe Vox Publica, într-un text clar și lucid : Cei patru stâlpi ai schimbării.
Un ziarist român, Mihai Stănescu, pune patru întrebări necesare pentru o analiză lucidă a posibilității schimbării. Dar ele trebuiau să fie puse candidaților la președinție, nu publicului cititor al platformei,Vox publica. Această platformă declarată ca fiind dedicată unor discuții libere, este, în realitate, o anexă, orientată pe baza unui program de demolare anti-Băsescu, a unui post de televiziune care nu mai informează ci combate, pe o bază politică subordonată scandalos unor interese private, electorale și desigur comerciale.
Situația creată în presa televizuală românească de după 1989, prin privatizare, în condițiile în care televiziunea publică nu are nici ea o independență asigurată în raport cu puterea politică la un moment dat, supune electoratul la cele mai nerușinate manipulări. Să ne amintim de rolul televiziunii înainte de alegerile din mai 1990 și de declarațiile mincinos echidistante ale slugoiului iliescian, acad. Răzvan Teodorescu, director al TVRL.
Nimic nu s-a schimbat, dimpotrivă manipularea este extinsă la toate nivelele. Și platforma Vox publica a postului de televiziune Realitatea TV este exemplul cel mai recent. Cititorii mesajelor, ai comentariilor politice peltice încep să vadă realitatea. Asta nu va duce la clarificarea opiniilor electoratului, corp social care se află parțial în afara razei de acțiune a acestor platforme de discuții.
Cei care încearcă să participe la construirea lucidității politice sunt puțini, fiindcă ziaristica practicată în România se ocupă de persoane și ignoră atât analiza principiilor cât mai ales analiza mijloacelor economice și politice de care oamenii politici români dispun realmente pentru a-și în deplini promisiunile. Nu e vorba doar de deturnarea politicii în favoarea unor interese minoritare, de grup, cât mai ales de precaritatea puterii politice, de anemia statului, de dependența acestuia de forțe și interese de grup extrateritoriale. Adică de lipsa de independență politică și economică a României de la 1848 încoace, trecând prin presiunile diplomatice și comerciale ale Congresului de la Berlin, prin ocupațiile militare succesive, inclusiv cea rusească, pîna la controlul economic al Uniunii Europene sau al FMI ? E ceva nou în asta sau așa a fost mereu? Se poate ieși din această stare de suveranitate limitată? Cum? Va trebui să recitim articolele economice ale lui Mircea Vulcănescu și mai ales discursul său de auto-apărare din cadrul rușinosului proces care i s-a intentat după 1944, pentru a vedea că, chiar în condițiile războiului și a unei ocupații militare nedeclarate, aceea nazistă, un patriot și un om competent poate face ceva pentru binele public. Deduc că multor oameni politici români de azi le lipsește vâna patriotică sau competența, poate amândouă.
Dan Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu