Repere autobiografice
M-am născut la 15 iunie 1941, la Sulina, într-o familie în care profesia și cultura reprezentau o obligație morală înainte de a fi un privilegiu. Tatăl meu, Alexandru Victor Culcer, doctor în medicină, a fost medic-șef al Portului Sulina, apoi director de spital la Sighișoara și, în cele din urmă, profesor de anatomie artistică la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. Mama mea, Ersilia Culcer, născută Gutu, a predat limba română, latina, franceza și germana. De la ea am învățat respectul pentru limbă, iar de la tatăl meu disciplina intelectuală și rigoarea observației.
Am urmat școala primară la Sighișoara și la Cluj, apoi Liceul „Emil Racoviță”, pe care l-am absolvit în 1957. În același an am frecventat Școala Populară de Artă din Cluj, secția de grafică, experiență care avea să-mi fie de mare folos mai târziu, când viața m-a obligat să mă reinventez profesional.
În 1958 am fost admis, în urma unui concurs, la Facultatea de Filologie a Universității Bolyai din Cluj. După unificarea universităților română și maghiară, mi-am continuat studiile la noua Universitate „Babeș-Bolyai”, beneficiind de o bursă de merit. Am absolvit în 1963 cu lucrarea Rădăcinile liricii lui Bacovia, elaborată sub îndrumarea profesorului Mircea Zaciu, căruia îi datorez mult din formația mea critică.
La recomandarea sa am fost numit preparator la Institutul de Teatru „Szentgyörgy István” din Târgu Mureș, pentru specialitatea literatura română și istoria teatrului românesc. Din septembrie 1966 până în septembrei 1969 am beneficiat de o bursă de dotorand cu scoatere din producție, specialitatea literatură comparată, sub îndrumarea profesorurlui universitar Liviu Rusu, pe tema Funcțiilor fantsaticului în nuvelea romantică germană și franceză. Am revenit ca asistent universitar, între timp postul meu a fost desființat. În 1970 am devenit, prin concurs, cercetător științific la Centrul de Științe Sociale din Târgu Mureș al Academiei de Științe Sociale și Politice.
În mai 1971 am intrat în redacția revistei Vatra, publicație a cărei înființare o pregătisem împreună cu colegii mei încă dinaintea apariției primului număr. De-a lungul anilor am fost redactor, redactor principal, șef de rubrică, șef de secție și redactor-șef adjunct. Vatra a reprezentat pentru mine nu doar un loc de muncă, ci o școală a libertății intelectuale și a responsabilității culturale. Din 2019 am ocupat funcția de corespondent pentru Franța al revistei Vatra.
Hotărârea de a solicita emigrarea pentru întregirea familiei în Franța a schimbat radical cursul vieții mele. Am fost exclus din Partidul Comunist Român și îndepărtat din redacția revistei, fiind transferat ca referent literar la Teatrul de Stat de Păpuși din Târgu Mureș. În acei ani am înțeles cât de fragilă este libertatea intelectuală într-un regim autoritar și cât de ușor poate fi transformat destinul profesional într-un instrument de presiune politică.
La 25 octombrie 1987 am ajuns în Franța. Exilul nu a însemnat începutul unei cariere universitare, ci al unei lupte cotidiene pentru integrare. Am fost, pe rând, om de serviciu, vânzător, gardian, administrator, preparator de comenzi în depozitele Hachette. Nu am considerat niciodată aceste ocupații degradante; ele au făcut parte din prețul libertății.
În același timp mi-am continuat formarea intelectuală. Am urmat cursurile Institutului Francez de Presă și am fost bursier-doctorand la INALCO, unde am pregătit o cercetare consacrată raporturilor dintre ficțiune și sociografie în romanul românesc contemporan. Deși teza nu a fost susținută, cercetarea a influențat numeroase texte ulterioare.
Anii petrecuți în Franța au coincis și cu revoluția tehnologică din domeniul editării electronice. Am urmat stagii de perfecționare în desktop publishing și am lucrat ca machetist, grafician, formator și responsabil editorial în diferite instituții și companii. Am predat jurnalism asistat de calculator la Centre de Formation et de Perfectionnement des Journalistes din Paris, am colaborat cu televiziuni franceze ca traducător și interpret și am lucrat pentru Radio France Internationale, BBC, Radio Europa Liberă și Radio Solidarność.
Din 1993 și până la pensionare am activat în serviciul editorial al Federației CFDT Santé-Sociaux, unde am fost redactor, jurnalist, grafician și formator. Experiența acumulată în România și în Franța s-a completat astfel într-o profesie pe care am practicat-o simultan ca scriitor, editor și tehnician al comunicării.
Activitatea mea literară începuse însă cu mult înainte. Am debutat în 1961 în revista Luceafărul, iar în 1973 am publicat primul volum, Un loc geometric, urmat de Citind sau trăind literatura și Serii și grupuri. Am tradus numeroși autori maghiari și am primit, în 1976, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea romanului Garnizoana din Siberia de Rodion Markovits.
După stabilirea în Franța am continuat să colaborez cu publicații românești și străine, iar după 1990 am devenit corespondent de presă de la Paris pentru mai multe ziare din România. În paralel am inițiat și coordonat proiecte editoriale independente. Revista electronică Asymetria, fondată în anul 2000, grupurile de discuții și blogurile culturale pe care le-am creat au reprezentat încercarea mea de a construi un spațiu liber de dezbatere intelectuală pentru românii din țară și din diaspora.
Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1976 și al Asociației Sociologilor de Limbă Franceză din 1985. De-a lungul timpului am încercat să rămân același: critic literar, eseist, traducător, jurnalist și poet, convins că literatura și reflecția critică nu pot exista fără libertatea de a pune întrebări incomode.
Privind în urmă, constat că biografia mea nu este alcătuită din funcțiile pe care le-am ocupat, ci din continuitatea unei preocupări: apărarea independenței spiritului prin cultură, jurnalism și dialog intelectual. (Bagnoles de l'Orne, iulie 2026)
Dan Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu