O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

From: Nicu Tomoniu
<tomoniu@yahoo.fr>
To: Nicolae Baciut
<nbaciut@yahoo.com>; Nicu Baciut
<nicolaebaciut@yahoo.com>
Sent: Sunday, January 8, 2012 2:49 AM
Subject: Tr : Nu am gasit e-mail-ul dvs.
Spre stirea dvs., mi-a dat Dan Culcer telefon. 
Ce-a iesit vedeti mai jos. Dacă puteti dati si copiilor lui Serafim
Toate cele bune,
  T

De : Nicu Tomoniu <tomoniu@yahoo.fr>
À : Dan Culcer
<dan.culcer@gmail.com>
Envoyé le : Dimanche 8 Janvier 2012
2h45
Objet : Nu am gasit e-mail-ul dvs.
Domnule Culcer,
Am verificat, am căutat în zadar, e sigur că nu am primit nici un e-mail de la dvs.  nu stiu ce urmăriti dar prin telefon ati reușit sa ma scoateti din sărite când afirmati ca n-ati avut de-a face niciodată cu Artur Silvestri.
Asta echivalează a-mi arunca în faţă că sunt un smintit care nu stie ce vorbeste. Ori, ia uitaţi ce scrie chiar pe
pagina dvs din Asymetria (potrivit nume!) despre AS:
"Sigur este ca unele referinte la carti care circulau sub manta, care erau interzise si care mie mi se confiscasera la
vama de intrare in România în 1984, puteau sa- fie accesibile cronicarului Silvestri de-atunci, si ca el avea voie sa scrie despre ele iar mie mi se deschidea un dosar de urmarire informativa. Am încercat sa discut aceasat chestiune direct cu cel interesat. Nu am avut un raspuns franc. "
Asadar, nu-l cunosteati pe AS sau nu v-a "răspuns franc"? Va cer sa-mi spuneţi bărbăteste unde minţiţi, pe
Asymetria sau la telefon?
Eu nu sunt dintre aceia care vorbesc fara a ma documenta exact. Aveti un document la dosarul CN SAS unde e
scris negru pe alb că nu vi s-a confiscat nimic. Vă redau un fragment din cartea mea "Codul lui Artur Silvestri", carte interziză să apară public de d-naMariana Silvestri "ca să nu se facă zâzanie". Iată ce spuneati:
„Eu nu mai cumpăr decât România literară și Luceafărul (pentru serialul despre Europa Liberă, foarte interesant,
dovedind cât de util a fost exemplaruldin „Pe unde scurte” adus de mine în 1978?; pe banii mei A.S. câtigă azi lei
buni.”
Iată ce comentam:
Aha! Car’ va să zică domnule Culcer, dumneata i-ai adus lui „A.S”pentru „Luceafărul” lui „foarte
interesant”, ceea ce toca „meliţa” de Monica Lovinescu la Europa Liberă!
Dar ai tăcut când Iancu și Manolescu minţeau în acele articole, și anume, că securitatea îi dădea lui Artur Silvestri
informaţiile despre „meliţa” Europei Libere, postul de radio „fiind bruiat”.
De ce ai tăcut când ai văzut că diversiunea aceasta s-a extins și la alţi scandalagii Internet precum Andrei
Bădin și alţii ca el, care scriu din auzite fără să-și verifice informaţiile? De ce ai tăcut domnule Culcer, ca să nu afle
lumea că ai fost și dumneata în aceiași oală, adică redactor la revista comunistă „Vatra”? Bun, ai tăcut dar
puteai să-l aperi cât de cât pe Artur Silvestri ș/tiind bine că Europa Liberă nu se mai bruia încă de la Conferinţa
de la Helsinki, adică „meliţa” Monicaera atunci la liber, o auzeai și când sorbea cafea sau „bea tutun”!
Drept să spun, deși ascultam Europa Liberă toată seara, mie nu-mi plăcea tocătura „meliţei” pentru că într-adevăr, Artur Silvestri avea dreptate, numai critică literară nu era aia ci un ghiveci continuu învârtit în jurul temei
că nu e bun comunismul. Vezi doamne, ce ne spunea Coana Monica nouă tocmai din Paris! De parcă dumneaei
ar fi stat la coadă la „tacâmuri de pui”, nu noi cei din ţară!
Mai afirmaţi d-le Culcer diversiunea „prieteniei” lui Artur Silvestri cu Gelu Voican Voiculescu, cu scopul vădit ca
„prietenia” acestora să sugereze ori apartenenţa ambilor la structurile securităţii ori la nu știu ce lojă masonică sau societăţi secrete oculte.
 Nu mă deranjează răfuielile dintre dvs. si acestia, ce mă deranjează, este că băgaţi in oala luptelor dvs. si Fundatia Tismana ca făcând parte din "grupurile conexe" (!!! Care-o fi alea?
Trebuiau spuse pe nume dacă nu vorbeati aiurea! Iată ce comentam eu în carte despre afirmaţia dumitale:
"Printre aceste „grupuri conexate”, apare și Fundaţia Tismana. Ia uite domnule, cum noi fondatorii
acesteia, trei profesori dintr-un sat amărât numit Topești, devenirăm peste noapte buricul universului, masoni get-beget și iniţiaţi în ezoterismul planetar!  Noi care ne luptarăm pentru reconstrucţia unui biet cămin cultural,
care ne luptarăm pentru a promova tradiţiile și obiceiurile satului, care crearăm ateliere de artizanat și înfiinţarăm formaţii artistice, care apărarăm Sf. Mănăstire Tismana de diversiunile lui Djuvara, care ne luptăm pentru a păstra Tismana în cel mai important circuit turistic al Olteniei, ne văzurăm peste noapte numiţi masoni /și securi/ti în revista acestui Dan Culcer care a dat în mintea celor dinaintea morţii.
Cum să nu-l etichetăm decât senil pe Dan Culcer dacă a ajuns ca Fundaţia Tismana și alte asociaţii
respectabile, care se ocupă de distribuirea de cărţi pentru bibliotecile de la sate, de sprijin în publicarea
monografiilor locale, de ajutorarea unor năpăstuiţi, de alte acţiuni civice, să le eticheteze tocmai din Franţa, deci
fără nici o documentare la faţa locului, „grupuri conexate” la masoneria planetară sau la ezoterismul lui Gelu
Voican Voiculescu. Mai mult, Dan Culcer face iresponsabil și pe ziaristul de marcă Victor Roncea. Hmmm! Uite
că am putea spune și noi despre Dan Culcer că s-a dat cu securitatea pentrua primi burse din occident și a-și găsi
bârlog acolo, ba mai mult, că și-a fabricat cu ea dosar de disident și de urmărit. Deci din dosarul acela s-ar
putea extrage la sigur cârdășia lui cu coana securitate a Lenuţii lu’ Nicolae. Iar românii care s-au obișnuit în
vremurile de astăzi ca să înghită orice, m-ar crede până la ultima virgulă! "
Această carte interzisă mai arată și altele: foaia cu scrisul dvs. prin care afirmaţi că consăteanul și ruda mea
Serafim Duicu era "informator" al securităţii, niște afirmatii că d-l Băciut este o nulitate și d-ta o somitate,
interviu la postul TV că nu dvs. tânjeați dupa "fonctie" ci un derbedeu căruia
nu-i dați numele pentru "că de morti numai de bine" (Ce galanton!)
Ar mai fi și altele, consider insă ca am suficiente argumente care justifică faptul ca v-am închis telefonul în nas.
Mă felicit!
Intre noi nu poate avea loc o discutie de la egal la egal  "prin cinstea mea si neimplicarea în diversiuni securiste
sunt net superior dvs." atâta timp cât nu-mi justificati pe baza de document scris ca nu am dreptate.
Deocamdată, citatul dvs scris acum cu roșu și atacul contra lui Serafim Duicu au la bază doua imagini care LE
AM IN FAŢĂ, am căutat toată după amiaza după ele prin calculatoare.

In final, vă mai întreb? "de ce mă căutaţi?" Nu cumva o aveti cu ceva la mână pe d-na Silvestri de mi-a interzis (asa ca discutie, pentru că practic nu-s un copil iar dânsa muma mea ca sa-mi interzica ceva) cartea pe care am scris-o dupa moartea lui AS?
" nu cumva aţi sunat-o și pe dânsa la telefon ca să închidă toate Publicaţiile online deschise de AS?
" vă supără continuarea site-urilor Sămănătorul? In paginile revistei Sămănătorul d-l
Melian va vorbește de bine, l-am lăsat, nici macar n-am suflat un sigur cuvânt despre aceste reproșuri pe care vi le
aduc. Una-i individul, alta meseria... Daca ati reusit să discreditati niște oameni, pe mine nu veti reusi...
Am de partea mea cinstea si calea dreaptă învăţată de la muma mea Victoara, analfabetă, care știa pe
dinafară sute de poezii populare, fie-i țărâna ușoară!
 Nu-mi dati un raspuns de complezenţă, dacă nu-i bine documentat mai bine lăsaţi-vă păgubas!
Duminică linistită,   Tomoniu 

N.Băciuț către Dl Tomonoiu

Dragă Domnule Tomoniu,
Am transmis lui Lucian Duicu epistola dv. Din punctul meu de vedere, scris în Vatra veche, Dan Culcer e un campion al ratărilor. A ratat totul, orice ar fi încercat să facă. Chiar și viaţa. 

Dacă ar fi să apreciez ceea ce a făcut Dan Culcer, așa cum își permite el, în stiil maidanez, ar trebui să spun că singurul lucru omenesc pe care l-a produs capul lui e mătreaţa. Altfel, cum am mai scris, Dan Culcer e un om plin de frustrări, care mai crede că, făcând gălăgie, cineva îl va lua în seamă. Degeaba amestecă în oala cu rahat din producţia sa proprie de o viaţă. Nu obţine decât duhori, aceleași cu care a împuţit și viaţa literară mureșeană, care l-a extirpat ca pe o măsea stricată, oricât încearcă el să facă acum reimplant.
Guga îl numea "spion internaţional", pentru că el mergea și la Paris și la Moscova în alte vremuri. De ce oare?
N. Băciuţ

P.S. În câteva scânceli literare publicate în presa mureșeană, D.C., „FĂRĂ PRICEPERE, FĂRĂ TREBUINȚĂ” (titlul textului, n.n.),cugetă:
„Buni sau răi, fără pricepere, fără trebuință
ucidem și iubim cu aceiași (sic! ) nepăsare,
cugetul nostru este veșnic clar
nimeni nu judecă faptele noastre.”
El demonstrează că, pe lângă alte probleme pe care le are, mai are și ceva gramatică de învăţat! 

=============================================== 

Textele de mai sus sunt extrase din Vatra veche, o revista parazită, care ar fi putut fie un proiect autonom și o realizare românească, dacă, din păcate,  inițiatorul său nu voia să dovedească ceea ce este de nedovedit, că ar fi moștenitorul de drept al proiectului inițial numit revista Vatra, proiectul urmat de realizarea din 1971. 

În orașul sau județul Mureș există acum două reviste cu, practic, același titlu. 
Una, Vatra, înființată de mine și de colegii mei Romulus Guga și Mihai Sin, primul ei număr apărând în mai 1971.  Alta, Vatra Veche, înființată de Nicolae Băciuț, după 1990.

 Înainte de intervenția mea energică împotriva piratajului și parazitismului practicat de N. Băciuț, fost redactor la revista Vatra, Băciuț preluase în mod abuziv titlul protejat, în numele unei imaginare misiuni de continuitate, al cărui purtătpr de făclie ar fi fost el.  N.Băciuț a venit le de-a gata și a avut pretenția de stăpân. Dă-i nas lui Ivan, că se-așează pe divan.

Totuși, Un miez de adevăr există în această pretenție abuzivă. Între 1971 și 1989 Vatra a combinat două linii editoriale, una, a lucidității critice și a echilibrului etic și etnic, alta, a exagerărilor etno-comuniste și a conformismului ideologic. Ele existau separat, prima în paginile de început sau în Documenele continuității, alta în restul revistei, compensându-se cu aceste exagerări și genuflexiuni, menținerea liniei critice, cu testarea perpetuă a limitelor cenzurii în sectoarele redacționale (critică  lierară și eseu, traduceri) d de care mă ocupam, în cele de proză, de dialog de care se ocupau Romulus Guga, Mihai Sin și cu mine. Politica uneori înțeleaptă, alteori ridicol de conformistă și exagerată a redactorului șef,  a marcat navigarea, orientarea liniei redacționale între Scyla și Carribda, în toată perioada de la fondare până la lovitura de stat din decembrie 1989. După acest moment, presa nu a mai fost supusă cenzurii prelable și redactorii Vetrei au putut, sub conducerea echilibrată a lui Cornel Moraru, să reunească cele două linii, eliminând exagerările liniei naționale, dar păstrând-o în limitele patriotismului înțelept. 

După 1948 și înainte de mai 1971 nu a existat nici o altă revistă românească de cultură în teritoriul Ardealului de la Cluj până la Carpații de Est.

În aceste condiții, fondarea unei alte reviste românești cu acealași titlu la Târgu Mureș a fost un act de prostie politică și de îngâmfare, ca să nu zic felonie antiromânească.

N. Băciuț a subminat acțiune Vetrei din care tocmai se retrăsese, în loc  să dubleze și susțină acțiunea ei culturală și socială, cu o a două revistă solidară.

A. Tâmpeniile pe care le emit cei doi autori de mai sus, în privința lucrării mele, se pot șterge cu un un dos de palmă sau cu lectura corectă a dcoumentelor. Ceea ce Tomoiu nu știe să facă sau nu vrea să facă, iritat de ipoteza mea privitoare la relațiile lui Serafim Duicu cu Securitatea, sau de relațiile lui N. Băciuț cu aceeași instituție. Poate că aceste relații au fost mai puțin directe de cât bănuiam în anii 70--80. Cert este că insinuările lui Serafim Duicu privind viața mea au fost preluate și raportate Securtiății de un autentic informator, studentul în actorie de la Târgu Mureș. Dacă nu aș fi fost atunci în faza demersurilor legale de întregirea familiei, denunțul indirect realizat de Serafim Duicu nu doar că putea să-mi blocheze proiectul clandestin ci să și bage la pușcărie. Nu pot să emit ipoteza că Serafim Duicu presupunea sau știa că studentul Nicolae Mihoc era informator. Altfel cum se putea impune ca subiect de conversație între un profesor universitar și un student un astfel de subiect. Cu atât mai mult că Mihoc nici nu știa cine sunt.

B. Reflecțiile mele privitoare la rolul lui Artur Silvestri se referă la două perioade diferite. În colabărările sale de la Luceafărul, mai ales în serialul dedicat emisiunilor Monicăi Lovinescu, A. Silvestri servea fără dubiu linia ideologică a PCR, mai mult, o făcea la comanda Securității. Altfel nu se poate explica un astfel de serial cu refrințe la cărți inexistente în fondurile accesibile ale bibliotecilor naționale sau universitare. Repet pentru Dl. Tomoiu, cărțile confiscate de vameșii-securiști după intarea mea în țară îmi fuseseră dăruite la Paris, de autori sau de depozitarul (Leonid Mămăligă) cărților editate în Franța de români exilați. Acele cărți nu se găseau în librării. Iar eu mă pregăteam să scriu primele texte critice despre literatura română exilată, din naiva convingere că național-securismul ar fi putut să susțină sau măcar să nu blocheze proiectul recuperării acestei culturi exilate. Credeam în momentul unei conjuncturi favorabile cointeresării celor două linii, refacerea unității culturii române intra și extra muros, combinată cu dorința Securității și deci a regimului de a folosi în interes colectiv național influența politică a acestui exil românesc, dincolo de divergențele istorice înghețate în suspiciunea reciprocă. Un astfel de proces de colaborare avusese loc între regimul lui Kadar Janos în Ungaria și o mare parte a exilului ungar/maghiar, în numele iredentismului și al antirusismului. 

M-am înșelat, desigur. La noi, Național-comunismul nu a putut deveni național decât în mod superficial și netemeinic. Dovadă intensitatea acțiunilor anti-legionare de la 1948 încoace,depășind toate clovajele generaționale și politice, inclusiv până în zilele noastre. Vezi modul în care a fost organizată distrugerea opoziției anticomuniste de către Ion Iliescu și perpetuarea etichetării cu infamanta poreclă de legionaroid a lui Călin Georgescu. Zic asta despre singura mișcare naționalistă fără rest din România după 1918. Toate celelalte partide au colaborat cu forțele mai multe sau mai puțin oculte ale capitalismului trans-etnic. Au fost infiltrate de masoneriile de diverse obediențe.

 În teza mea despre cenzură (Cenzură și ideologie în comunismul real) am făcut demonstrație superficailității liniei politice naționale dion cadrul PCR, care a acționat mereu timorat și prin tatonări, gen un pas înainte, doi pași înapo, tactica leninistă care dacă o analizăm este de fapt descrierea unui recul permanent. Exemplele clare : blocarea editorii publicisticii lui Mihai Eminescu și a Istoriei literaturii române a lui G. Călinescu. Un pas înainte, doi pași înapoi, conform tacticii și practicii leniniste.

 De când s-au scris rândurile lor de mai sus, au apărut public câteva probe despre colaboraționismul confraților pomeniți. Nu mă refer deci la Dl Tomoiu. Despre perspectivele profesionale ale lui N. Băciuț, care trezise interesul unui înalt funcționar din Securitate, am scris deja. Și am publicat documentele probatoare, extrase din DUI-ul pe care Securitate l-a deschis pe numele său. Nu a apărut pănă acum un act doveditor de angajament, ceeace eeste firesc, membri PCR nu aveau dosare de acest tip decât dacă li se deschidea unul cu aprobarea superioară de partid.

Istorie recenta: Dan Culcer. Un candidat PD-L Mures, informator al Securitatii in 1987 Scris la Tuesday, May 12 @ 17:16:54 CEST de catre asymetria

Nicolae Mihoc, actor, candidat PD-L, informator al Securității în 1987. Luni 18 mai 2009, ziarista L. V. crede că a povesti unor angajați ai Securității, poate chiar la o bere, ceva despre intențiille ilegale sau legale ale unui cetățean român sub stăpânire comunistă nu e decăt o conversație, nu o delațiune. Îl exonerează anticipat de orice responsabilitatea juridică sau morală, pe informator. Se va putea într-o zi scrie, dacă mergem în această direcție, că redactarea unei note informative olografe este altceva decât informarea eventual orală pe care o transcrie ofițerul de contact al Securității, chiar dacă rezultatul ar fi același. Si chiar dacă actul are la bază un angajament semnat de păstrare a secretului colaborarii sau o convenție neformalizată, de supușenie și delațiune interesată, în speranța unor favoruri. Gama consecințelor asupra celui "turnat" a fost foarte largă : de la refuzul de eliberare a unui pașaport sau arestul la domiciliu, la violarea și cenzurarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, violarea domiciliului sau pierderea slujbei. Unele dintre cele de mai sus puteau fi consecințele notei informative semnate Marcel Popa 18 iunie 1987, după cum se poate citi în dosarul meu de urmărire informativă (din care câteva tomuri sunt disponibile pe Internet). Așa că responsabilitatea juridică a unui informator este angajată, nu doar responsabilitatea morală, așa cum vor unii să ne facă să credem. Ca victimă, îmi rezerv dreptul de a acționa cum voi crede de cuviință. Am avut ocazia de a fi subiectul activității informative a unor autori de note, mai mult sau mai puțin ocazionali și productivi, mai mult sau mai puțin incisivi, insinuanți și cointeresați, cu sau fără condicuță=angajament, adică nemembri sau membri de partid : Dona Alba, Moroșan Gabor, Mureșan, Suceava Ioan, Marcel Popa, Anton, Mihai, Stefan, Micu, Traian, Florin Ciotea, în afara sau în cadrul "obligațiilor de serviciu". Acțiuni de informare, dirijare, influențare, toate pentru a mă împiedica să scriu ce gândeam, să citesc ce mă interesa, să influențez pe mai tinerii colaboratori sau să creez grupuri de reflexie pe teme profesionale comune, să călătoresc unde aș fi dorit, ca să adun materiale pentru o istorie a literaturii române din exil. Nu eram decât un modest și aparent singuratic literat. Știm acum ce aparatură de control și represiune s-a pus în mișcare pentru cei care mai cutezau să aibă veleități politice afirmate, după 1964, la ieșirea, după mulți ani de primejdie și chin, din lagăre de muncă și închisori. Iar cei care au manipulat aceste mecanisme supradimensionate au pensii excesive, nu au fost niciodată judecați pentru fapte care -chiar și după legile comuniste- erau ilegale și incriminabile penal, sunt implicați în politică înaltă, au devenit vârfurile cleptocrației. Ei să fie stâlpii României de azi de mâine?? De Halal să ne fie! Dan Culcer În cadrul cercetărilor privind dosarul de urmărire informativă DUI 6505, la cererea mea de a se deconspira informatorii care au participat la urmărirea mea, direct sau indirect, printr-o adresă trimisă de Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, datată 28 aprilie 2009, mi se comunică deconspirarea identității informatorului MARCEL POPA, în persoana numitului MIHOC Nicolae, născut la 8 iunie 1965 în Hășmaș, județul Arad, fiul lui Nicolae și al Elenei. La o primă vedere, numele nu-mi spunea nimic. Am crezut că este vorba de o greșeală. Dar știind că Direcția de investigații a CNSAS este profesionistă, vigilentă și circumspectă în producerea unor astfel de deconspirări, am reluat totuși lectura dosarului meu. Am gasit astfel numele conspirativ Marcel Popa ca sursă a unei note din 1987 prin care se preciza zvonul, relansat de fostul meu coleg de redacție, universitarul Serafim Duicu (decedat între timp), privind intenția mea de a emigra. Nota informativă semnată Marcel Popa. Extrasă din DUI DINU Marcel Popa nu mă cunoștea direct. Și-a făcut datoria de informator vigilent.  La vremea aceea era student la secția română a Institutului de artă teatrală din Târgu Mureș, pe care a absolvit-o în 1989. Promoţia 1989 era compusă din patru actori : Anda Chirpelean, care se pare că a emigrat în Canada, Ion Goranda, devenit actor la Teatrul "Bacovia" din Bacãu, Suzana Macovei, actriță la Teatrul de Stat din Oradea și informatorul cel tânăr, Nicolae Mihoc. Sper că a fost deja atunci răsplătit pentru silințele sale. Angajarea ca actor la Naționalul din Timișoara să fi fost răsplata? Aici apare surpriza. De ce vor fi fost promovați la 1989 și după aceea atâția actori în lumea politică? Pentru capitalizarea politică a simpatiei publicului, desigur. Dar când erau informatori squ ofițeri de securitate ? Mi-am pus o întrebare bună. Ce va fi făcut Nicu Mihoc în decembrie 1989 și imediat după? Internetul este o adevărată mină de informații. Actorul Nicolae ‑Nicu Mihoc se dovedește un agitator. în balconul Operei probabil. La 21 decembrie 1989 declară în fața mulțimii că după patru zile și-a învins frica și-i îndeamnă la luptă. Ce o fi făcut cu adevărat în cele patru zile? Când vom mai afla astfel de coincidențe, unde foști informatori devin agitatori, vom avea în fine elementele de probă pentru a accepta ca temeinică teza lansată, poate prea devreme, de Radu Portocală, despre natura de lovitură de stat a faimoasei noastre Revoluții de Crăciun. Cartea lui Alex Mihai Stoenescu despre Istoria loviturilor de stat din România riscă să devină, în acest context, un adevărat manual de istorie alternativă.   Nicu Mihoc pe 21 decembrie 1989 la Timişoara, actor și agitator politic Probabil că și revenirea la Târgu Mureș, ca angajat al Teatrului Național, a avut o semnificație. Mai ales dacă s-ar afla că a avut loc în martie negru 1990. Angajările la două Naționale suucesiv erau situații de invidiat. Mai târziu, Nicu Mihoc devine actor si director al Teatrului 74; un teatru privat din Târgu-Mureş. Fost director artistic al Teatrului Național din Târgu Mureș. A fost sau mai este candidat pe lista Partidului Democrat Liberal. Deci un vechi informator, candidat pentru Parlamentul României. Dacă ar fi ales, poate că se va simți în bună tovărășie, dacă e să credem dezvăluirile diverse din presa națională. Nume: Nicolae Mihoc Partid: Partidul Democrat Liberal Afiliere europeana: Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni) Cariera lui Nicu Mihoc a fost carieră post-decembristă, printre altele asemenea. Deconspirarea lui Mihoc este indirect un act politic legal, de verificare oficială a carierei unui eventual deputat , verificare de care beneficiez și eu, subiectul delațiunii, prin ricoșeu? Probabil că numele său a ajuns pe lista celor care trebuiau verificați, în acest context. O ipoteză, desigur. Mai poate fi oprită ascensiunea politică a unui fost informator ? Despre cariera artistică a aceluiaș, unii zic numai de bine. Nu este exclusă nici cariera politică. " Obstinaţia lui Nicu Mihoc, ajuns la apogeul profesional, este şi ea o eficientă dinamitare a osificării în proiect a campionilor conservatorismului. Naturaleţea abordării personajelor şi a replicilor, prin care, în umbra violenţei lingvistice şi a hazului nebun, vagabondează neîncetat melancolia cine mai ştie cărui inorog, este transferată în timp real spectatorului, într-un neîncetat balet de-a rîsu’-plînsu’. " (Doru Mareş, Al şaisprezecelea „Atelier“ , Observator cultural, Nr. 172 / 3-9 iulie 2008) Dan Culcer P. S. Găsesc în Ziua din 2008 următoarea știre de fapt divers. Chiar fapt divers? Mai degrabă o lovitură politică. Apel la biserici pentru a lua atitudine impotriva parodierii rugaciunii "Tatal nostru" de catre un candidat PD-L Asociatia pentru Promovarea Drepturilor Omului - LIDER a facut un apel, vineri, la reprezentantii bisericilor sa ia o pozitie comuna pentru condamnarea parodierii rugaciunii "Tatal nostru" de catre un candidat PD-L intr-un colegiu din Targu Mures. "Am vazut cu totii, prin acest material, pana unde poate merge aceasta mizerie a campaniei unor partide. Aceasta parodie a reusit sa tulbure si sa uimeasca intreaga lume crestina de la Targu Mures. APDO-LIDER condamna acest comportament si invita reprezentantii bisericilor sa ia o pozitie comuna pentru condamnarea acestui gest, care aduce prejudicii grave moralei crestine" - a afirmat presedintele interimar al organizatiei, dr. Dragos Popa. El a spus ca a luat la cunostinta "cu mahnire si indignare" de comportamentul unor candidati la Parlament, care au acceptat in campania electorala sa parodieze rugaciunea de capatai a Crestinatatii. "Una din cele zece porunci Dumnezeiesti este "Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert" iar comportamentul candidatilor care au apelat la parodierea acestei rugaciuni in scop electoral este infantil si jignitor. Societatea noastra, in majoritate crestina, asteapta de la liderii politici sa dea dovada de moralitate si sa fie un bun exemplu pentru locuitorii comunitatii si nu putem accepta un comportament aberant din partea celor care vor sa devina reprezentanti in Parlamentul Romaniei. Am retinut din acest material ca in incercarile unora de a lua puterea nu mai ramane nimic sfant" - a declarat Popa, pentru Agerpres. Dedicata unui candidat PD-L Mentionam ca fiicele candidatului PD-L pentru Camera Deputatilor in colegiul nr. 1 Targu Mures, Nicu Mihoc, i-au compus acestuia un "Tatal nostru" cu tenta electorala, intitulat "Tatal nostru care esti in PD-L" si care a fost publicat in caietul de campanie al echipei de candidati ai PD-L pentru colegiile din Targu Mures, denumita "Echipa antistres". Nicu Mihoc a spus ca acest "Tatal nostru" a fost ideea fiicei sale Madalina, care a implinit 18 ani si care va vota acum pentru prima data si ca la realizarea poeziei a contribuit si mezina familiei, Silvana: "Tatal nostru care esti in PD-L/ Sfinteasca-se candidatura ta/ Vie deputatia ta/ Faca-se voia noastra/ Precum in politicianism sa nu fie/ Si sa nu faci pe pamant. /Painea noastra cea de toate zilele/ Da-ne-o noua astazi/ Caci iti vom ierta si noi pacatele tale/ Precum ne vei rasplati si tu pe noi...". Presedintele PD-L Mures, Dorin Florea, s-a aratat indignat de "Tatal nostru care esti in PD-L", aratand ca priveste acest lucru ca pe "o prostie, pentru ca rugaciunile sunt niste lucruri care nu trebuie pangarite" si a dispus ca foaia cu rugaciunea sa fie rupta din caietul-program. Z.O. Cine este corespondetul care semneaza curajos? Dan Culcer. Inca o nota lărmuitoare Iată un exemplu de perifrază ziaristică. Ligia Voro scrie în Informația de Mureș (citez): Pe blogul jurnalistului Andrei Bădin a fost publicată în urmă cu două zile o scrisoare semnată de scriitorul Dan Culcer, stabilit la Paris, prin care arată că unul dintre informatorii despre plecarea sa în străinătate în 1989 se numără şi Nicolae Mihoc. Acesta ar fi povestit unor angajaţi ai securităţii zvonul pe care l-ar fi auzit despre intenţiile lui Dan Culcer. În sprijinul afirmaţiilor sale, Dan Culcer a remis şi un document care poartă semnătura şi ştampila Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în care se arată că unul dintre informatorii despre viaţa lui Dan Culcer ar fi fost Marcel Popa, numele conspirativ al binecunoscutului actor care şi-a legat ultimii 20 de ani de Tîrgu Mureş. http://www.infoms.ro/home/detalii-stiri/article/4698/48.html Luni 18 mai 2009, ziarista L. V. crede că a povesti unor angajați ai Securității, poate chiar la o bere, ceva despre intențiille ilegale sau legale ale unui cetățean român sub stăpânire comunistă nu e decăt o conversație, nu o delațiune. Îl exonerează anticipat de orice responsabilitatea juridică sau morală, pe informator. Se va putea într-o zi scrie, dacă mergem în această direcție, că redactarea unei note informative olografe este altceva decât informarea eventual orală pe care o transcrie ofițerul de contact al Securității, chiar dacă rezultatul ar fi același. Si chiar dacă actul are la bază un angajament semnat de păstrare a secretului colaborarii sau o convenție neformalizată, de supușenie și delațiune interesată, în speranța unor favoruri. Gama consecințelor asupra celui "turnat" a fost foarte largă : de la refuzul de eliberare a unui pașaport sau arestul la domiciliu, la violarea și cenzurarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, violarea domiciliului sau pierderea slujbei. Unele dintre cele de mai sus puteau fi consecințele notei informative semnate Marcel Popa 18 iunie 1987, după cum se poate citi în dosarul meu de urmărire informativă (din care câteva tomuri sunt disponibile pe Internet). Așa că responsabilitatea juridică a unui informator este angajată, nu doar responsabilitatea morală, așa cum vor unii să ne facă să credem. Ca victimă, îmi rezerv dreptul de a acționa cum voi crede de cuviință. Am avut ocazia de a fi subiectul activității informative a unor autori de note, mai mult sau mai puțin ocazionali și productivi, mai mult sau mai puțin incisivi, insinuanți și cointeresați, cu sau fără condicuță=angajament, adică nemembri sau membri de partid : Dona Alba, Moroșan Gabor, Mureșan, Suceava Ioan, Marcel Popa, Anton, Mihai, Stefan, Micu, Traian, Florin Ciotea, în afara sau în cadrul "obligațiilor de serviciu". Acțiuni de informare, dirijare, influențare, toate pentru a mă împiedica să scriu ce gândeam, să citesc ce mă interesa, să influențez pe mai tinerii colaboratori sau să creez grupuri de reflexie pe teme profesionale comune, să călătoresc unde aș fi dorit, ca să adun materiale pentru o istorie a literaturii române din exil. Nu eram decât un modest și aparent singuratic literat. Știm acum ce aparatură de control și represiune s-a pus în mișcare pentru cei care mai cutezau să aibă veleități politice afirmate, după 1964, la ieșirea dup mulți ani de primejdie și chin din lagăre de muncă și închisori. Iar cei acre au manipulat aceste mecanisme supradimensionate au pensii excsive, sunt implicați în poltică înaltă, au devenit vârfurile cleptocrației. De Halal să ne fie! Dan Culcer Nota: Adeverinta CNSAS de deconspirare a informatorului Marcel Popa si dosarele de urmarire informativa PPS. Față de prima versiune a textului de mai sus, am introdus precizări secundare impuse de comentariile primite, privitoare la cariera politică națională și locală, deci pentru moment nu și europeană, a lui Nicolae Mihoc. După un cv accesibil pe Internet N.M a ajuns la Naționalul din Tg. Mureș doar în 1991. Deci ipoteza unei legături între transfer și evenimentele din martie 1990 este aparent fără fundament documentar, până la proba contrarie. Informație de verificat. E un avantaj al Internetului : poti introduce precizări din mers. Aflu deci prin Mariana Cristescu, indignată poetă din județul Mureș, că în capitala județului are loc o bătălie pentru direcțiunea Teatrului Național, funcție la care candidează ex-informatorul Securității. Acest amănunt nu era cunoscut la Paris, nici la Elancourt. Grație precizărilor poetei, care profită de ocazie să insinueze- în comentariul său de pe blogul lui Andrei Bădin - că adeverința trimisă mie de CNSAS ar fi o plastografie (nu precizează dacă plastografi sunt cei de la CNSAS sau eu), știrea Marii bătălii de la Iazul Mic a ajuns și pe meleaguri străine. Voi urmări cu sufletul la gură evoluția conflctului. Dacă va câștiga Nicolae Mihoc, voi avea un argument în plus pentru a crede că un cv de fost informator este un plus într-o carieră publică din România. Până când?