Lanțul Carpaților, coloana vertebrală a colaborării și complementarității Europei Centrale și de Est.

Într-o conferință prezentată la o mănăstire din sudul Franței, acum un deceniu, la invitație prietenului meu, Zirkuli Peter, maghiar protestant, poetul, eseistul, ziaristul și excelentul traducător din limba română în maghiară a poeziei lon Barbu sau Lucian Blaga, am încercat să-mi conving ascultătorii, mai toți maghiari care plângeau destinul martiric al Ungariei de după 1919, că există ceva care ne-ar putea uni sub un semn de cooperare, țări vecine și mereu ostile una față de alta, dacă am considera că lanțul Carpaților este coloana vertebrală a Europei de Est, pe culmile căruia au circulat mereu de la est la vest și de la sud la nord, sau invers locuitorii acestor ținuturi. Altfel spus, am avea de câștigat dacă am înceta să tragem pătura într-o parte sau alta, fiindcă pătura este destul de mare ca să ne acopere pe toți și să ne permită să valorificăm și împărtășim, prin schimburi echitabile bogățiile de care fiecare în parte le deținem. Altfel spus, comerțul, schimbul cultural și colaborarea științifică pe acest ax ar fi benefice tuturor într-o zonă de complementaritate care se poate extinde de la granița cu Austria până în Caucaz. Unii dintre cei prezenți  au înțeles sensul mesajului meu. Nu am încetat să-l repet. Condiția inițială ar fi să ne cunoaștem reciproc limbile, culturile, istoria, și să nu încercăm să le armonizăm mecanic, ci, dimpotrivă, să ne înțelegem diferența acceptând-o ca o valoare. Dan Culcer