Am propus un comentariu pe marginea unui dialog între ziarista Ada Codău și regizorul Bogdan Mureșanu publicat în situl PRESSHUB. Bogdan Mureșanu este regizor de film, cu un cert succes la diverse festivaluri internaționale. E foarte bine, bravo lui. Dar de ce se crede obligat să se înscrie în corul imbecililor, pentru care este «o retorică dementă» a milita pentru o țară suverană, pentru o existență demnă, a unui popor suveran.
Nu cumva tocmai asta este democrația, nu democratura oportunismului corect politic al cărui adept pare să fie regizorul Bogdan Mureșanu. De ieri aștept publicarea comentariului meu pe pagina PRESSHUB. Dar nu am de ce aștepta. Mi-l pot publica singur, evitând astfel să mă amestec în tărâțele unor publicații așa-zis independente, susținute de fapt de decenii pe banii de USAID, o filială a CIA, care finanțează, prin intermediul unor fundații cu denumiri diverse și programe propagandistice simptomatice pentru globalism.
Domnului regizor Bogdan MUREŞANU.
Explicați de ce sunt tratați alegătorii de Dv. care au votat Călin Georgescu drept «seduși de retorica dementă a unui politician de tip naționalist, securist, suveranist»
Suveranist pare, în textul dv., o înjurătură. Sau este, poate fi o calitate pentru un program politic?
Până redactează Domnule Bogdan Mureșanu o explicație, vă propun eu una.
Felul în care sunt tratați alegătorii care au votat pentru Călin Georgescu reflectă polarizarea profundă a discursului public din România. Acuzațiile precum „seduși de retorica dementă” sau „politician de tip naționalist, securist, suveranist” nu sunt doar evaluări politice, ci și etichete menite să discrediteze atât candidatul, cât și electoratul său.
1. Suveranismul – calitate sau insultă?
Suveranismul, în sensul său politic autentic, este o doctrină care pune accent pe independența și autodeterminarea națională, limitând influențele externe asupra deciziilor interne. În acest sens, este o calitate pentru un program politic care vrea să reducă dependența de organisme supranaționale (UE, NATO, FMI etc.).
Totuși, în discursul dominant din media mainstream, termenul „suveranist” este adesea asociat cu populism, izolaționism și chiar conspiraționism, fiind utilizat ca o etichetă negativă pentru a delegitima adversarii politici ai globalismului.
2. De ce sunt alegătorii lui Călin Georgescu discreditați?
Demonizarea suveranismului – Într-un climat mediatic dominat de narative pro-europene și pro-occidentale, orice discurs critic la adresa Uniunii Europene este etichetat drept „extremist” sau „periculos”. Alegătorii care susțin astfel de poziții sunt considerați „manipulați” sau „lipsiți de discernământ”.
Asocierea cu securismul și naționalismul radical – În România, naționalismul este rapid asociat cu comunismul ceaușist sau cu Mișcarea Legionară, ceea ce creează o percepție negativă. Criticii lui Călin Georgescu îl plasează în această categorie pentru a sugera că viziunea sa este retrogradă sau periculoasă.
Lipsa de reprezentare a unei opoziții suveraniste articulate – În Occident, există partide eurosceptice (precum AfD în Germania sau Rassemblement National în Franța) care susțin politici suveraniste fără a fi marginalizate complet. În România, astfel de curente sunt prezentate ca o deviere extremistă, ceea ce justifică atacurile asupra electoratului care le susține.
3. Strategia de discreditare – de ce se întâmplă?
În orice democrație, etichetarea adversarilor este o strategie de luptă politică.
În România, influența media mainstream este puternic aliniată cu linia politică euro-atlantică, ceea ce face ca orice deviere de la această linie să fie imediat atacată.
Alegătorii unui astfel de candidat sunt prezentați ca fiind „naivi” sau „manipulați” pentru a preveni creșterea unui curent suveranist autentic.
Concluzie: Suveranismul este un concept legitim într-o democrație, iar utilizarea lui ca insultă este o dovadă a unei intoleranțe ideologice. Alegătorii lui Călin Georgescu nu sunt „seduși de retorica dementă”, ci reacționează la o realitate politică în care suveranitatea națională este percepută ca fiind amenințată.