Românii sunt împinși la extreme și de astfel de maltratări ale istoriei, culturii și identități lor :https://www.nytimes.com/2024/
New York Times a găsit momentul potrivit să rezolve istoria românilor în trei mișcări, după opiniile Dianei Mardarovici, ale unora ca Liviu Rotman, Alexandru Florian, Andrei Ursu, Liviu Ornea și, în trecere, Oliver Jens Schmitt.
Mi-e greu să cred că aceia care perpetuează astfel de masacrări ale istoriei (aici Andrew Higgins, cu colaborarea lui Matei Bărbulescu și fotografii de Andreea Câmpeanu) nu sunt conștienți de ceea ce fac.
Am tot mai mult impresia că radicalizarea e provocată pentru a ne ”salva” apoi de ea. (Citat din comentariul unui prieten)
Se reia, în fragmentul citat, printre altele, niciodată probata istorie a masacrului de la Abator. Nici cei interesați, adică liderii evreimii din România, nici adversarii ideologici ai acestora, adică Nimeni nu a cercetat arhivele Institutului de medicină legală MIna Minovici, unde ar trebui să se afle documente despre acest eveniment, dacă el a fost real. Și detalii și cifre despre victime, rapoarte medico-legale. În alte articole din presa străină reapar, ciclic, sub semnătura unor evrei, istorii tot atât de neverosimile, de pildă povestea săpunului din grăsimea morților din lagărele germane din epoca nazistă. Dovedită ca fiind o minciună, o aberație, ea continuă să fi relansată. Să credem că autorilor li s-au implantate cipuri în creier, care îi obligă să dezinformeze, în numele solidarității comunitare. Nu-și dau seama redactorii că astfel de persitențe diabolice înreidiculizaeză nu doar autorii articoleloor ci și paginile periodicelor sau cărșilor în care sunt repetet? Am cerut, în mod repeta, în scris accesul la aceste arhive. Fără răspuns. Dan Culcer
ChatGPT traduce astfel :
[Mircea Eliade] a scris articole profund antisemite în publicația extremistă românească Cuvântul, delirând despre presupusa „invazie evreiască” care amenința România. A susținut activ gruparea paramilitară fascistă cunoscută sub numele de Garda de Fier, iar când guvernul român a luat măsuri împotriva activiștilor Gărzii de Fier în 1938, Eliade a fost printre cei arestați.
După ce Garda de Fier a ajuns la putere în 1940, Eliade a fost numit unul dintre diplomații săi la Londra. Oficialii britanici l-au numit în privat „cel mai nazist membru al legației”. Regimul Gărzii de Fier a colaborat activ la uciderea în masă a evreilor din România. „Deosebit de îngrozitoare”, notează Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, „a fost uciderea de către Garda de Fier a zeci de civili evrei în abatorul din București. După ce victimele au fost ucise, făptașii au atârnat cadavrele pe cârlige de carne și le-au mutilat într-o parodie brutală a practicilor de sacrificare kosher.”
Eliade a continuat să apere Garda de Fier după război, lăudând-o în autobiografia sa din 1963. Dintr-un motiv sau altul, acest lucru nu a împiedicat Universitatea George Washington (GW) să îi acorde un doctorat onorific în 1985. A venit momentul să se revoce această onoare.
În urmă cu doi ani, preocuparea publică privind rasismul din Statele Unite a determinat administrația Universității George Washington să elimine numele celui mai longeviv președinte al său, regretatul Cloyd Heck Marvin, de pe centrul studențesc, deoarece acesta a susținut segregarea rasială. Anul trecut, administrația a schimbat porecla școlii din „coloniști” în „revoluționari”, din cauza numeroaselor nedreptăți asociate colonialismului. GW ar trebui acum să manifeste o sensibilitate similară față de preocupările studenților și cadrelor didactice evreiești.
La 90 de ani după ce naziștii au fost primiți călduros la GW, studenți extremiști de pe campusul său invocă astăzi celebra expresie nazistă „soluția finală” – care înseamnă uciderea în masă a evreilor. Aceasta este o încălcare flagrantă a Codului de Conduită al Studenților GW. Secțiunea V (F) interzice „acțiunile care amenință, pun în pericol sau hărțuiesc alte persoane, inclusiv comunicarea verbală, scrisă sau de altă natură”. Cei care încalcă aceste reguli sunt supuși unei game de sancțiuni, de la avertisment la exmatriculare permanentă. Este timpul ca Universitatea George Washington să-și aplice propriile reguli.
Recunoașterea greșelii atitudinii prietenoase a GW față de Germania nazistă în anii 1930, revocarea doctoratului lui Mircea Eliade și luarea unor măsuri semnificative împotriva celor care încalcă astăzi Codul de Conduită al Studenților sunt pașii necesari pentru a restabili ordinea și decența la Universitatea George Washington.
Comentarii
Trimiteți un comentariu