Treceți la conținutul principal

Ce făceam în 1994.

En 1994, une première initiative visant à rassembler au sein d’un comité de liaison les associations françaises œuvrant dans les PECO voit le jour à l’instigation du Fonds européen pour la liberté d’expression, créé en 1987 par un petit groupe de parlementaires européens issus principalement du Parti populaire européen (PPE) [6]. Le délégué général du Fonds européen, Hervé Collet, fonde l’association Colisee dans le cadre de ses fonctions au mois de septembre 1994. Il est aidé par Rémy Degoul, membre à l’époque de l’association Sarajevo et devenu par la suite président du Colisee et fondateur de l’agence Europe Créative ainsi que par de bonnes volontés individuelles comme la dissidente polonaise Maria Winkler et l’ancien critique littéraire roumain Dan Culcer. Ses principaux objectifs seront, dès l’origine, de mieux informer les Français sur les sociétés civiles est-européennes, de répertorier autant que faire se peut les associations opérant dans les pays d’Europe centrale et orientale et de la CEI et de créer des événements associatifs, afin de contribuer ici et là-bas au processus de démocratisation, en fédérant les énergies. Le travail de recensement accompli par Le Colisee sera d’ailleurs d’une grande aide pour mener à bien l’enquête de 1998. L’ambition, au regard de l’éparpillement des acteurs associatifs, était énorme et les moyens limités. Dix ans plus tard, néanmoins, le pari est pour partie gagné.

Sursă. https://shs.cairn.info/revue-le-courrier-des-pays-de-l-est-2005-2-page-92?lang=fr 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...

Denunțul lui Nicolae Manolescu și principiile

 « Oare de ce toți comuniștii recurg la etichetele „fasciști”, „naziști” sau „legionari” când nu sunt în stare să argumenteze ceva?» zicea un comentator pe nume Florin 5.10.2019 la ora 2:05 am pe situl G4MEDIA Dreptacii autentici sau simulanții fac la fel. În numele cărei istorii își scrie denunțul său Nicolae Manolescu, a tatălui sau a fiului? Dacă nu cumva, act de prietenie neașteptată, Nicolae Manolescu vrea să mă ferească să cad în prăpastie. În ce prăpastie? A «antisemitismului», desigur, din care el a ieșit pentru a-i face plăcere lui Michael Shafir, pe când acesta își exercita încă meseria de paznic în Panopticonul lui Jeremy Bentham, versiunea localizată în colonia penitenciară, România. În ultimul număr al revistei România literară , 51-52, 2023, Nicolae Manolescu deformează  sensul articolului meu din Vatra, intitulat  Sociograme. Succesul literar sau trocurile intracomunitare , citând «ind...