Generalul Dan Voinea a rupt tăcerea: Tudor Gheorghe arunca cu grenade la Revoluție să plece mulțimea. De Irina Dediu
Generalul Dan Voinea a rupt tăcerea: Tudor Gheorghe arunca cu grenade la Revoluție să plece mulțimea
De
Irina Dediu
-
20:42, 15 iulie 2024
DISTRIBUIŢI
SURSA https://www.curentul.info/dezvaluiri/generalul-dan-voinea-a-rupt-tacerea-tudor-gheorghe-arunca-cu-grenade-la-revolutie-sa-plece-multimea/
Generalul în rezervă, Dan Voinea, fostul procuror militar, care a anchetat timp de 19 ani faptele de la Revoluție, dezvăluie într-un interviu acordat lui Dan Andronic, pentru Evenimentul zilei, amănunte din culise despre căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu. În episodul privind rolul actorilor la Revoluție, Dan Voinea face dezvăluiri uluitoare:
„Să țineți minte un singur lucru dacă vă pasionează istoria şi evenimentele din decembrie, mi-au apărut ca manipulatori de manifestanţi, foarte mulți actori și nu orice actori, directori de teatru. Atât. La Arad, cel care manipulează manifestanţii era Vocilă, directorul teatrului. La Constanța, mi-a apărut directorul Teatrului Fantasio, care manipulează, intră în clădirea judeţeană. La Cluj, şi dosarul Clujului este printre primele pe care le-am trimis în instanţă, apare actorul Dorel Vişan, care era directorul teatrului atunci. La Craiova, cel care intră cu generalul Roşu şi aruncă grenade pe acolo de s-a speriat mulţimea, era Tudor Gheorghe.
– Cum adică arunca grenade?
– Mulţimea nu se dădea la o parte ca să intre armata, să ocupe Consiliul Judeţean, şi a aruncat să facă potecă.”, povestește generalul Voinea pentru Evenimentul zilei. Integral la evz.ro
Despre cine a fost generalul Roșu povestesc foștii lui colegi. La Craiova au fost 19 morţi şi aproape 100 de răniţi. Colonelul Ion Bărbulescu, care se afla, în acel moment, în sediul Judeţenei de Partid, povesteşte pentru Adevărul: „A sunat telefonul. Generalul Roşu a ridicat receptorul şi a raportat că la Craiova e linişte, nu sunt incidente, nu există terorişti. A ascultat, apoi, atent şi imediat s-a schimbat la faţă. Mi-am dat seama că vorbea cu ministrul Apărării, mai ales că l-a salutat chiar aşa: «Să trăiţi, tovarăşu’ ministru!» (ministru era prosovieticul Nicolae Militaru). După ce a închis telefonul, l-a chemat pe unul, căpitanul Bratiloveanu, comandant de pluton, şi i-a dat ordin : «Urci în tanc şi porneşti în misiune! Mergi pe strada Unirii în jos şi, când ajungi la Casa Armatei, tragi o salvă cu mitraliera, apoi mai tragi o salvă lângă stadion, la spital, la fabrica Electroputere şi tot aşa! Bă, tragi, ai înţeles?» Eu eram cu colonelul Ion Păstaie lângă cei doi şi, pur şi simplu, am rămas blocaţi! Nu ştiam ce să mai zicem”. Vezi cum s-au împușcat între ei militarii craioveni.
Sursa originară : Evenimentul Zilei
https://evz.ro/dan-voinea-nicolae-ceausescu-a-fost-sacrificat-de-comunisti-pentru-comunism.html
Dan Voinea: „Nicolae Ceaușescu a fost sacrificat de comuniști pentru comunism”
Generalul în rezervă, Dan Voinea, fost procuror militar, dezvăluie în interviul dat lui Dan Andronic, amănunte din culise despre căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu.
- Dan Andronic: Vă reproșați ceva pentru condamnarea la moarte a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu?
- Dan Voinea: Nu-mi reproșez nimic, pentru că eu am cerut-o. Nu pot să revin și să fiu perfid și să spun că nu-i așa.
- Trecând 25 de ani, poate v-ați schimbat părerea?
-Pentru un dictator, indiferent că e de stânga, de dreapta, pe talerele astea ale Justiției, modul discreționar în care acționează acesta împotriva societății la un moment dat, nu există altă pedeapsă decât pedeapsa capitală. Deci mie mi s-a părut că această pedeapsă este potrivită pentru toate crimele care s-au comis în cei 25 de ani de comunism
. - Vorbim de acuzații de genocid, peste 60 de mii de victime, subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat, infracțiuni de subminare a economiei naționale, încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse în conturi străine.
- Ultima infracțiune nu-mi aparține. A fost adăugată.
- Cum adică a fost adăugată? Vă citez din comunicatul oficial. Scrie acolo toate astea, inclusiv genocid cu 60 de mii de victime, deși dacă vorbim despre toată perioada, cred că sunt mai multe.
- Dacă mă întrebați acum, pentru că am continuat să lucrez la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, am constatat că în România nici nu au fost numărate victimele comunismului. Și, pe categorii de victime, am ajuns la cifre mari. Cifre care depășesc două milioane de victime. Cifra respectivă a fost lansată atunci de presă. Am și avut o discuție cu Gică Popa (președintele completului de judecată care i-a condamnat pe Nicolae și Elena Ceaușescu) și am zis: „Domnule, aveam o declarație de-a lui Tudor Postelnicu (ministru de Interne în 1989 - n.r.)”. Stenogramele din 18-19 decembrie le-am găsit în Comitetul Central și le-am predat. Era acolo un grup constituit care prelua toate documentele. Mie mi le-au dat pentru că, în 22 decembrie 1989 s-a dat un telefon din Comitetul Central să fie arestaţi demnitarii de partid și de stat şi revoluționarii, ca să nu-i mai bată, și să vină procurorii. Eu și încă doi colegi ne-am dus la procurorul general și am zis: „Domnule, noi ne ducem acolo”. Nu voia nimeni să meargă, iar procurorul general ne-a spus: „Este alegerea dumneavoastră, mergeți!”. M-am dus și mie mi l-au dat pe Tudor Postelnicu. Postelnicu are mandat de arestare de la mine din data de 23 decembrie. Pe 22 decembrie nu am avut mandat la mine. Tudor Postelnicu ne-a povestit toate astea. Și așa am ajuns eu un fel de „prestări servicii” la Revoluție. Când era să aducă la arestare din ăștia grei, îi aduceau la mine. Ei mă percepeau ca pe procurorul care se ocupă de aceste cazuri..
- Credeți că Nicolae și Elena Ceaușescu au beneficiat de un proces echitabil și corect?
- Se poate spune că a fost un proces echitabil. Popa Gică a zis: „Tu crezi că stă cineva după tine să faci dosarul acum? Important e să înceapă procesul”. Deci noi cu gândul ăsta ne-am dus acolo, nu a discutat nimeni cu noi că mergem să-l împușcăm pe Ceaușescu, că nu era treaba noastră.
- Ați spus la un moment dat că verdictul a fost stabilit de alții...
- Vă spun imediat cum a fost. Condamnarea la moarte a lui Ceaușescu s-a stabilit în clădirea Ministerului Apărării Naționale, în cabinetul generalului Stănculescu, de către Ion Iliescu, generalul Atanasie Stănculescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Ion Bârlădeanu, Silviu Brucan. Și el a fost sacrificat de comuniști pentru comunism.
- De foștii tovarăși de partid.
- Da, lucrul ăsta l-am aflat și eu mai târziu, când Petre Roman și-a scris memoriile și a mărturisit acolo cum au stabilit ei că, dacă se merge la Târgoviște la proces, să nu se mai continue procesul. Asta a fost hotărârea luată politic de ei, iar Stănculescu s-a ocupat din punct de vedere tehnic de organizarea acestui proces.
- Virgil Măgureanu ce căuta în sala procesului de la Târgoviște?
- Virgil Măgureanu era în grupul lor de putere.
- Pe Nicolae și Elena Ceaușecu îi cunoșteați?
- De la televizor. Abia atunci ne-am văzut față în față.
„Primul care a folosit cuvântul „teroriști” a fost Ceaușescu”
- Dan Andronic: L-ați întrebat pe Nicolae Ceaușescu la un moment dat și citez: „Domnule președinte, să ne spună inculpatul cine sunt mercenarii străini care și la această oră trag în populație pe întreg teritoriul țării, cine i-a adus și cine îi plătește pe acești mercenari”. Acum este rândul meu să vă întreb: au existat acești teroriști străini? V-ați fundamentat în acești 25 de ani, de anchetă, de reflexie, modul în care au murit acești oameni?
- Dan Voinea: Ăsta a fost primul lucru care m-a interesat. Am urmărit fenomenul acesta terorist. Există. Dacă dosarul nu este public, vedeți, aceste lucruri nu se știu! Căci primele dosare pe care mi le-au pus în brațe au fost dosarele cu teroriști.
- Haideți să definim ce înseamnă teroriști!
- Primul care a folosit cuvântul „teroriști” a fost Nicolae Ceaușescu, în data de 17 decembrie, când s-a referit la manifestanții din Timișoara şi i-a catalogat ca fiind huligani, iredentiști și teroriști.
- Nu ați definit ce înseamnă terorist, după cele conținute de 40 de dosare. Mi-ați spus că acele dosare conțineau teroriști.
- Nu am avut terorişti, pentru că nu existau. Nu au existat teroriști. Toate dosarele cu suspecții reținuți ca teroriști au fost verificate de procurori. Eu am avut patruzeci și ceva de dosare.
- De suspecți...
- Au fost considerați suspecți.
- Păi, ne amețiți. Au fost teroriști sau suspecți?
- Acolo s-a folosit cuvântul teroriști.
- Și ce reprezentau ei? Oa meni care au tras în manifestanți?
- Oameni care au tras, care au desfășurat activități de diversiune.
- Străini, români?
- Străini și români.
„Erau și străini reținuți ca teroriști”
- Dan Andronic: Deci ați avut și cazuri în cele 40 de dosare, de străini care au tras?
- Dan Voinea: Erau și străini reținuți ca teroriști. Primul dosar pe care l-am avut a fost cu unul Gabriel Matei. Era reținut la Poliția Capitalei, l-am audiat și am constatat că era muncitor la Mecanică Fină. Avea pasiune pentru fotografie. La întreprindere avea un laborator foto. Și când au plecat să demonstreze împotriva lui Ceaușescu l-au luat și i-au spus: „Fă-ne și nouă poze”. Au ajuns în Piața Palatului, au intrat în clădirea Comitetului Central, a continuat să facă fotografii. A făcut schimb cu un jurnalist străin, care a murit când s-a tras întrun avion care mergea de la București spre Belgrad. Și el a fost reținut ca terorist. Gabriel Matei a ajuns ziarist până la urmă. Apoi a povestit că la Poliția Capitalei veneau ziariști, îi scoteau, îi arătau acestora, nu le dădeau voie să vorbească, îi puneau la zid, s-au dat poze cu ei în ziare. N-a făcut nicio acțiune cu caracter terorist. Următorul dosar pe care l-am avut a fost cu cinci teroriști îmbrăcați în trei rânduri de costume. Erau reținuți acolo. I-am scos. Unul dintre ei, Pană, avea o cicatrice pe obraz. A făcut armata cu mine. Știam că-i zidar. Când l-am văzut, l-am întrebat: „Mă, ce cauți tu aici?”. Eu eram în uniformă, el nu m-a recunoscut. I-am zis: „Bă, eu sunt Dan Voinea, colegul tău de grupă, am făcut armata la Drăgășani”. Zice: „Dane, tu ești?”. „Da, am ajuns procuror militar și tu terorist. Ce faci aici, ce s-a întâmplat?”. „Păi, să vezi că m-au luat din comună ca zidar, să lucrez la Casa Poporului. Și eu, și ceilalți ne-am dus la Biserica Antim ca să ne dea de pomană. Vin şi nu mai ştiu ce”... Aveau trei rânduri de haine pe ei, pentru că la Casa Poporului nu intrai decât dacă aveai permis de intrare, şi ei aveau vreo trei legitimații. Aveau trei rânduri de haine, pentru că pe lângă hainele lor de lucru își mai puneau o pufoaică, o salopetă sau alte haine mai groase.
„«Nu a fost, domnule, nicio organizație teroristă», asta mi-a zis Stănculescu”
- Dan Andronic: Spuneți că ideea existenței teroriștilor a fost o prostie?
- Dan Voinea: A fost o diversiune. - Și, atunci, cine a tras? Securitatea sau Armata? - Și să vă spun. Mi-am luat un grup de 20 de polițiști-criminaliști cu care am lucrat în aceste dosare. Și am reușit să stabilim la Brașov, pentru toate cele 231 de victime, autorul fizic. La Constanța am stabilit pentru toate victimele autorul fizic. La Brăila am stabilit autorul fizic, la Oradea am stabilit autorul fizic pentru toate victimele, la Arad am stabilit autorul fizic pentru toate victimele. La Reșița am stabilit autorul fizic pentru toate victimele. Și erau militari în termen de la Armată, luptători din gărzile patriotice cărora li s-a pus arma în mână acolo, am mai avut și militari de la Interne implicați, care au fost așezați în dispozitive. Cam atât.
- Deci, celebrele trupe de Securitate de pe vremea lui Ceaușescu nu au existat la Revoluție?
- Trupele de Securitate au fost izolate, li s-au luat armele, la un moment dat li s-au dat armele înapoi și au fost băgate prin dispozitive, dar erau tratate, mă rog, izolate, reticente și nu au fost folosite atunci... Și dacă luați dosarele, așa cum vă spun eu, veţi găsi răspuns pentru fiecare victimă exact cine a împușcat-o. Am făcut această activitate cu polițiștii ăștia pentru că le-am spus: „Voi ați fost considerați teroriști și suspecți, haideți să facem treaba corectă. Nu facem politică aici, da, hai, să plecăm de la victimă și să stabilim adevărul!”. Că numai așa putem să înlăturăm mitul acesta al existenței unor teroriști care au venit în România, au tras și au plecat. Când i-am prezentat materialul de urmărire penală generalului Stanculescu pentru Timișoara, primul lucru care l-am întrebat a fost ăsta: „A existat vreo putere străină care în decembrie 1989 a atacat România?”. El, ca ministru al Apărării, trebuia să știe că Armata este făcută pentru dușmanul extern. Și mi-a zis:„Nu”. Mi-a dictat așa, am notat acolo. Declarația lui e la dosar. A doua întrebare, zic: „A existat vreo organizație teroristă care a acționat pe teritoriul României în decembrie 1989?”. S-a uitat lung la mine, s-a uitat în jos, pe urmă iar s-a uitat, credea că eu știu. Cum adică, eu chiar nu știu de vreo înțelegere, de ceva. „Domnul general, eu vă întreb foarte serios, eu chiar nu știu. Chiar am fost luat de prost și mi-au dat niște dosare în brațe și am constatat că nu au fost. Spuneți-mi dumneavoastră acum, au fost sau nu au fost?” „Nu a fost, domnule, nicio organizație teroristă”. Și este consemnat în declarația generalului Stănculescu, în dosarul Timișoara.
Generalul Stănculescu se cunoștea cu Ion Iliescu din 1956
- Dan Andronic: Credeți că Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Atanasie Stănculescu și toți cei implicați în perioada 13-15 iunie vor ajunge să plătească?
- Dan Voinea: Corect ar fi ca Justiția să dea un verdict de vinovat sau nevinovat. Deci, locul acestor dosare este în instanță, așa cum a cerut și CEDO. Dacă nu se vor face publice aceste dosare, totdeauna vor fi comentarii, vor fi suspiciuni, vor fi tot felul de discuții cu privire la vinovația sau nevinovăţia lor. Și ceea ce este mai rău, e că vorbim de foarte multe victime cărora nu li s-a făcut dreptate. Și eu zic că este o şansă acum să demonstrăm şi noi Europei, bineînţeles, ca urmare a deciziei Curții Europene, că în România funcţionează statul de drept. Vă mai spun ceva interesant. Pe mine m-a impresionat faptul că au ars oameni. Adică, numai naziştii au făcut asa. Ăla e dosar făcut de mine. E primul dosar după Târgovişte pe care l-am făcut. Eu m-am rupt de ei, după ce am venit de la Târgovişte, că au vrut să ne omoare acolo, apoi în Bucureşti, au fost de mai multe ori. Şi, atunci, eu m-am rupt de ei... M-am certat cu (...).
Declaraţia lui Ilie Ceaușescu o găsiţi în raportul Comisiei Parlamentare în care explica modul cum s-a plecat la Timişoara. Şi eu zic că omul ăsta a fost sincer. Era un istoric, care se deosebea mult de Nicolae Ceauşescu prin comportament. Şi el explica faptul că, pe 17 decembrie 1989, ministrul Apărări Vasile Milea i-a convocat la minister pe şeful statului major, pe Guşă şi pe locţiitorii lui: Ilie Ceauşescu și generalul Atanasie Stănculescu. S-a pus problema cine merge la Timişoara. Generalul Guşă trebuia să meargă de drept pentru că era comandantul Armatei, după care trebuia să meargă locţiitorul politic, adică Ilie Ceauşescu. La care Stănculescu a avut un argument peste care nu a putut să treacă.
- La ce vă referiți
- A zis: „Tovarăşul ministru, lăsaţi-mă pe mine, că ştiţi că în 1956 eu am făcut ordine la Timişoara”. În 1956, Stănculescu era comandantul unui batalion din Timişoara. Şi când studenţii aia de la Politehnică, cu profesorii, în sala de mese seara, au zis: „Măi, ce facem că, uite, la Budapesta au ieşit împotriva ruşilor, noi nu facem nimic?”, ceva de genul asta a fost. S-a sifonat repede întâlnirea aia şi cel care a venit cu trupele, exact ca la Revoluţie, a înconjurat, a venit cu camioane din alea militare cu prelată, a fost Stănculescu. I-au bagat în camioane şi i-au dus în unitatea militară. Exact ca la Revoluţie. I-au bătut şi cine a făcut anchetă din partea CC al UTM, că era Uniunea Tineretului Muncitor? Tovarăşul Ion Iliescu. Deci, de atunci se cunoşteau. De-asta în 22, Ion Iliescu s-a dus la Ministerul Apărării, la Stănculescu, cu toată camarila şi nu a plecat de acolo până nu s-a liniştit strada. Iar Stănculescu nu a luat degetul de pe trăgaci, că el a coordonat totul, nu Militaru, el si cu Eftimescu.
- Pe generalul Iulian Vlad (fostul șef al Securității-n.r) dumneavoastră l-ați anchetat?
- L-am audiat şi eu, dar... I-am luat o declarație. Două declaraţii i-am luat.
- Eram curios să știu de ce a zis. Era prieten bun cu Milea... Se împrieteniseră din cauza situației.
- Pe generalul Vlad, noi l-am audiat în dosarul privind 21 decembrie. Pe el, pe Postelnicu, pe cei de la Interne. După 22 decembrie, generalul Iulian Vlad apare în noaptea generalilor acolo, dă nişte ordine alor lui să bage armele în rastel, să izoleze un pic Armata, dar au vrut să-l omoare şi pe el.
„Când milițienii au coborât în fața ministerului, militarii s-au pus cu mitraliera pe ei”
- Dan Andronic: Pe toți au vrut să-i omoare, i-au dus pe stadion, pe Ghencea! La acest episod vă referiți?
- Dan Voinea: Ascultați-mă, așa cum au făcut cu cei de la USLA - am identificat încă opt cazuri. După ce i-au împușcat pe cei de la USLA și i-au scos ca teroriști, le-au tăiat capul și au scris pe ei teroriști... Și ei îi chemaseră pe toți ca să apere ministerul. Au dat telefon la Academia Militară să vină să apere ministerul, pe care nu l-a atacat nimeni niciodată. S-au urcat aia în trei autobuze, au oprit în poarta Ministerului Apărării, acolo în Drumul Taberei. Au tras în ei, morți și răniți. Pe cei care au scăpat i-au băgat în dispozitiv. După nicio oră, adjunctul lui Stănculescu, generalul Nicolae Eftimescu, a sunat la Academia Tehnică Militară de la Coşbuc.
- Dar ce aveau cu ei, eu asta nu înțeleg?
- Să vedeți! S-au urcat și ei în autobuze, s-au dus la Ministerul Apărării Naţionale și s-a tras și în ei. Avem și acolo morți și răniți. Care au scăpat i-au băgat în dispozitiv. După aia i-au dat telefon generalul Bâtlan, care era șeful Miliției Capitalei, să-i spună că colcăie Cimitirul Ghencea de teroriști. Să trimită milițieni, pentru că ei știu să lupte cu teroriștii. Strânge ăsta vreo 30 de oamenii, i-a pus și pe ăștia într-un autobuz. Milițienii nu s-au mai dus prin față, au mers pe lângă gardul Cimitirului Ghencea și, la un moment dat, au spus să oprească autobuzul și apoi au sărit gardul. Cimitirul se învecinează în partea de sud cu Ministerul Apărării Naţionale. Militarii care erau în dispozitiv și aveau ordin să tragă când i-au văzut pe milițieni că intră pe acolo, pac cu mitralierele pe ei. Bineînțeles că aștia au plecat, au fugit. A primit generalul Bâtlan reproșuri că au fugit. Să-i trimită din nou. Nu s-a mai dus niciunul.
- Milițieni au un puternic instinct de supraviețuire!
- I-a chemat, nu știu dacă o mai trăi Truțulescu, și pe ăia de la Buzău, de la unitatea de cercetarediversiune. A venit Truțulescu și a spus că lui i-au murit patru colegi lângă el. Și el chiar a crezut că se luptă cu teroriștii. Au ajuns noaptea ei, cu camioane cu prelată, şi când au coborât în fața ministerului s-au pus cu mitraliera pe ei. Ăștia nu au mai apucat să intre: răniți, morți, unii au fugit în blocuri. Au cerut ajutor, au bătut în uși la oameni, au dat telefoane. Oamenii, văzându-i în costume de camuflaj, spuneau că-s atacaţi de teroriști. Până dimineață a fost măcel acolo. Locatari din Drumul Taberei care au apucat să treacă pe acolo cu mașinile i-au ras și pe ei, nu mai conta că e autobuz, camion, Dacie. Au ras tot! Când ai greșit, domnule, prima oară, a doua oră, a treia oară, a patra oară, a cincea oară, a șasea oară, a șaptea oară, a opta oară?
-Cu generalul Vlad cum a fost? Ați spus că au încercat să-l lichideze.
-Pe generalul Vlad l-au chemat la minister şi a plecat cu două TABuri de la CC. Norocul lui atunci a fost că a venit un tip care era în anturajul lor în CC şi le-a zis: „Bă, dacă mergeți, luați-mă și pe mine, că eu stau în Drumul Sării. Când au ajuns la Răzoare, ăștia cu TAB-urile au luat-o pe Drumul Sării și cei care erau în dispozitiv au tras după ei, iar ei s-au refugiat într-o casă de căsătorii din acea intersecţie și așa au scăpat.
- Doreau să-i omoare și pe cei din TAB, și pe generalul Vlad?
- Pe toți.
- A fost un plan?
- Da. Cum să tragi în ei? Nu erau adversari politici, nu erau ţărănişti, nu erau liberali. Cum să nu faci dosare? Dacă dumneavoastră aveți un copil acolo și vi-l împușcă ?
- Eu stau să mă întreb de ce au făcut chestiile astea ... De ce trebuia să ajungem la 60.000 de victime... De ce au făcut asta?
- Nu știu să vă răspund acum!
- A ieșit ceva din toată ancheta asta, o idee undeva?
- Erau diversiunile pe care le făceau atunci. Îi chemau și îi împușcau.
„Am văzut numele Monicăi Macovei”
- Dan Andronic: Putem spune atunci că 13-15 iunie 1990 a fost o continuare a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989?
- Dan Voinea: Da, aceeași oameni pe care îi găsim în decembrie, aceleași metode le găsim și în 15 iunie, fără niciun fel de probleme. De aceea vă spun că Iliescu știe, dar nu vorbește. Eu l-am întrebat și despre steagul legionar: „Domnule președinte, dumneavoastră erați în Piața Victoriei, Ministerul de Interne era lângă Dâmbovița, cum ați văzut steagul, că nu se vede nici clădirea?”. Eu credeam că-mi va spune că „așa mi-a zis Gelu Voican sau Petre Roman”. Mizam pe treaba asta. Poate scapă ceva, dar nu a vrut să spună. Eram convins că cineva i-a servit-o, dar nu a vrut să spună.
- Dacă tot am sărit la momentul iunie 1990. Monica Macovei avea vreun amestec în ceea ce s-a întâmplat atunci? Ea spune că nu. Ați găsit mandate de arestare semnate de fostul procuror Monica Macovei?
- Eu am văzut dosarul și i-am văzut numele acolo. Monica Macovei era în grupul procurorilor care s-a ocupat de arestarea celor de acolo, a lui Mărieș și a altora. Ea, Cornel Popescu, Jipa..., vă spun eu care au dat mandate.
- Simona Ionescu, colega mea, a scris despre povestea asta. Este vorba de o conferință de presă din 1997, Alexandru Țuculeanu și Monica Macovei au emis mai multe mandate de arestare. Primul mai multe, Monica Macovei doar unul. Procurorul general Cochinescu a decis ca Monica Macovei și Țuculeanu să facă anchetă și să facă arestări în temeiul legii. După acest eveniment, Monica Macovei și-a dat demisia din procuratură.
„Foarte mulți actori au manipulat manifestanții”. Nume incredibile: Radu Beligan și Tudor Gheorghe
- Dan Andronic: Dar povestea asta cu tatăl Corinei Crețu este adevărată? Se spune că dumneavoastră l-ați protejat pe Ion Iliescu în „Dosarul Revoluției” și al „Mineriadei” pentru că erați prieten cu tatăl Corinei Crețu.
- Dan Voinea: Eu nici nu știu cine e tatăl Corinei Crețu. Eu cu Corina Crețu nu am vorbit în viața mea.
- Deci povestea cu tatăl Corinei Crețu nu este adevărată?
- Nu. Cei care au pus-o în circulație au fost anchetați de mine pentru niște evenimente de la Magazinul Copiilor. La Teatrul de Revistă, care era acolo, Arșinel era secretar de partid, în biroul lui s-a făcut comandamentul unității care a acționat pe Calea Victoriei. Noi am avut foarte multe victime acolo. Soldații stăteau la Magazinul Copiilor, stăteau după stâlpi, ieșeau cu un steguleț când auzeau că vine o mașină. Dacă nu opreau, trăgeau și au făcut așa cu șase mașini, i-au omorât pe toți. Aşa a murit și Horia Căciulescu, a fost împușcat acolo. Și în cercul de persoane care erau în zona asta, la comandamentul ăsta, apar și frații R. Eu am înțeles că stăteau pe acolo, în blocul unde era înainte Romarta Copiilor. Și ei s-au opus mereu acestor anchete. Când au avut ocazia m-au atacat pe mine, ei și cu Ene Viorel. Au fost atacuri de genul acesta, dar erau invenţii pur şi simplu. Nu am vorbit niciodată cu oamenii aceştia. Să țineți minte un singur lucru dacă vă pasionează istoria şi evenimentele din decembrie, miau apărut ca manipulatori de manifestanţi, foarte mulți actori și nu orice actori, directori de teatru. Atât. La Arad, cel care manipulează manifestanţii era Vocilă, directorul teatrului. La Constanța, mi-a apărut directorul Teatrului Fantasio, care manipulează, intră în clădirea judeţeană. La Cluj, şi dosarul Clujului este printre primele pe care le-am trimis în instanţă, apare actorul Dorel Vişan, care era directorul teatrului atunci. La Craiova, cel care intră cu generalul Roşu şi aruncă grenade pe acolo de s-a speriat mulţimea, era Tudor Gheorghe.
- Cum adică arunca grenade?
- Mulţimea nu se dădea la o parte ca să intre armata să ocupe Consiliul Judeţean, şi a aruncat să facă potecă.
- La București a fost aceeași situație?
- La Bucureşti, toată noaptea s-a tras din Teatrul Naţional. Parchetul Militar era în spatele Teatrului Naţional. Cine trage, ne întrebam? Aveam un şofer simpatic şi el îi mai cunoştea pe cei de acolo. Se numea Alexa Eugen şi i-am spus să mergem până acolo, să vedem. Am luat-o prin spate şi a început să se tragă de sus, de pe o terasă. Am fugit înapoi. La două zile după ce s-a anunţat încetarea focului, cine a venit să predea pistolul mitralieră? Radu Beligan, cu unul cu plete lungi care a zis că e electrician pe acolo. Le-am făcut proces verbal.
- A tras Radu Beligan cu acea armă?
- A venit şi a predat arma, era un automat.
- Vă întreb pentru că o armă cu care se trage poate fi recunoscută imediat, miroase a praf de pușcă.
- Da, s-a tras cu ea. Mi-a fost ciudă că erau la şeful meu` la o cafea şi nu l-am întrebat de unde a luat-o. Am făcut proces- verbal că am preluat-o eu. Le-am pus în fişet. A doua zi am întrebat unde dau arma, nu ştiam de unde a luat-o. Am căutat procesul verbal şi nu l-am mai găsit în fişet. Povestea asta cu actorii care au avut un rol important…
- S-au lipit natural…
- Nu s-au lipit natural, că nu oricine ajungea director de teatru naţional. Aveau legătură cu ce s-a întâmplat, părerea mea. Oamenii îi ascultau, la fel ca şi pe Sergiu Nicolaescu. Erau cei mai cunoscuţi. Puteau manipula foarte uşor manifestanţii. Asta trebuie să se spună. La radio au apărut generalul Hortopan, pe terasă, Ana Blandiana. Le spunea: „Vă rog frumos, fără violenţă!”. Ăia se împingeau în uşă să ocupe emisia, vă daţi seama, să preia puterea.
- Generalul Hortopan era comandantul…
-… Comandantul Comandamentului Infanterie şi Tancuri, care era unde e DNA acum. Era omul Elenei Ceaușescu. El a trecut cu tancurile pe bulevard. Se pare că Vasile Milea a fost împuşcat ca urmare a pârei lui Hortopan. S-a dus la Elena Ceauşescu şi i-a spus că ministrul Milea este printre soldaţi în Piaţa Universităţii şi le spunea soldaţilor să nu tragă. Unii aruncau spre soldaţi cu borcane, cu pietre şi s-a gândit să nu tragă vreunul în ei că iese măcel. Unul chiar i-a dat o cască, pentru că el nu avea. Şi Hortopan s-a dus şi l-a pârât la Coana Leana.
„Generalii lui Ceaușescu stăteau pe munți de bani"
- Dan Andronic: Ceaușeștii cum vi s-au părut la proces? Apărarea Ceaușeștilor are o logică juridică. Marea Adunare Națională alege președintele, Marea Adunare Națională îl dă jos.
- Dan Voinea: Preşedintele, Gică Popa, le-a explicat că nu mai există Marea Adunare Naţională. A fost dizolvată. Ei se credeau intangibili atunci. M-a mirat şi pe mine că n-au declarat recurs, pentru că, dacă declarau recurs, treceau cel puţin trei zile şi nu-i mai împuşca nimeni. Nu aveai ce să faci, se respecta orice dorinţă. Fără Marea Adunare Naţională, recursul unui inculpat trebuia acceptat, nu ai încotro, e pe lege. Nu puteau să zică nimic.
- Și credeți că n-au vrut?
- Ideea a fost aşa. Să-i sacrifice pe ei, pentru că lumea, prin presă, a fost influenţată să creadă că s-a ieşit în stradă nu împotriva regimului comunist, ci împotriva dictatorilor Ceauşescu. Primii care au strigat că sunt dictatori au fost generalii lui. Unii stăteau pe munţi de bani, nu puteau să-i cheltuiască. Timişorenii care au strigat „Libertate” nu au zis de Ceauşescu că e dictator. Să luaţi lozincile să vedeţi, nici mâncare nu au cerut. Ei au cerut libertate, atât. Nu au cerut pâine, ci libertate. Am la dosar şi ce au cerut.
- „Dosarul Revoluției” de ce n-a plecat la instanță?
- Unele au plecat. Clujul, Timişoara..., au plecat 34 de dosare. Bucureştiul n-a fost terminat. Sunt dosare terminate, dar le-au blocat. Iar cel care mi-a luat mie locul, Vasilache, avea gradul de locotenent- colonel, acum e general cu trei stele. Eu eram la Braşov, făceam anchete şi am văzut seara la televizor că noul şef al Parchetului Militar e Vasilache. Chiar nu am ştiut că sunt schimbat şi cu cine.
- E doar o decizie politică. Vă mulțumesc!
Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2024Alegeri parlamentare 2024România alegeRăzboi în UcrainaRăzboi în IsraelIstoria zilei
Home
Știri Interne
Societate
Masacrul din Craiova, la ordinul lui Militaru
Masacrul din Craiova, la ordinul lui Militaru
Laurenţiu Ungureanu
Publicat: 09.06.2011 06:13
Ultima actualizare: 09.08.2022 20:26 
Generalul Nicolae Militaru a orchestrat dezastrul din Craiova
Revoluţia de la Craiova a lăsat în urmă 19 morţi şi 100 de răniţi – totul după un scenariu gândit de generalul prosovietic Nicolae Militaru.
„Adevărul“ vă prezintă astăzi necrologul necosmetizat al Revoluţiei de la Craiova.
Între 22 şi 27 decembrie 1989, haosul de pe străzile Craiovei, pornirile de tip kamikaze ale militarilor olteni şi frenezia căutării unor terorişti inexistenţi au compus un tablou sinistru: 19 morţi şi aproape 100 de răniţi. Cei morţi au fost, repede şi nedrept, etichetaţi, „la grămadă", cu titlul de „erou-martir al Revoluţiei române". În umbră a rămas, până acum, scenaristul: generalul Nicolae Militaru, spion sovietic dovedit, instalat de Ion Iliescu la cârma Armatei.
„Adevărul" v-a prezentat, ieri, în detaliu, diversiunile criminale în plasa cărora au căzut cei mai mulţi soldaţi craioveni. Aceştia au fost trimişi să lupte cu terorişti inventaţi, devenind victimele unei psihoze nemaiîntâlnite, a comenzilor şi ordinelor contrafăcute, venite pe firul roşu care lega Bucureştiul de capitala Olteniei.
Telefonul criminal
Zvonistica a început, în Craiova, odată cu lăsarea întunericului, în ziua de 22 decembrie, când în Studiourile 4 şi 5 ale Televiziunii Române autointitulate Libere, se acredita ideea că „teroriştii care au jurat credinţă lui Ceauşescu nu vor depune armele şi urmăresc înăbuşirea revoluţiei într-o baie de sânge şi readucerea la putere a fostului dictator". După ce au primit asigurări de la generalul Dumitru Roşu că prim-secretarul PCR al judeţului Dolj, Ion Traian Ştefănescu, este teafăr, „emanaţii" Revoluţiei s-au interesat în detaliu despre evenimentele din Craiova, oraş care nu trebuia ocolit de scenariul diversionist şi de panica teroristă. După fuga dictatorului, pe străzile oraşului era linişte, iar această linişte nu convenea grupului Iliescu-Militaru-Brucan. Era nevoie, şi în Oltenia, de haos şi sânge.
La scurt timp după ce a fost sunat de Ion Iliescu, generalul Roşu, comandantul Armatei a III-a, cu baza la Craiova, primea un alt telefon crucial. Se întâmpla în seara de 22 decembrie, iar la celălalt capăt al firului se afla generalul Nicolae Militaru.
Colonelul Ion Bărbulescu, care se afla, în acel moment, în sediul Judeţenei de Partid, povesteşte: „A sunat telefonul. Generalul Roşu a ridicat receptorul şi a raportat că la Craiova e linişte, nu sunt incidente, nu există terorişti. A ascultat, apoi, atent şi imediat s-a schimbat lla faţă. Mi-aMi-am dat seama că vorbea cu ministrul Apărării, mai ales că l-a salutat chiar aşa: «Să trăiţi, tovarăşu' ministru!». După ce a închis telefonul, l-a chemat pe unul, căpitanul Bratiloveanu, comandant de pluton, şi i-a dat ordin : «Urci în tanc şi porneşti în misiune! Mergi pe strada Unirii în jos şi, când ajungi la Casa Armatei, tragi o salvă cu mitraliera, apoi mai tragi o salvă lângă stadion, la spital, la fabrica Electroputere şi tot aşa! Bă, tragi, ai înţeles?» Eu eram cu colonelul Ion Păstaie lângă cei doi şi, pur şi simplu, am rămas blocaţi! Nu ştiam ce să mai zicem".
Colonelul Păstaie confirmă, cu rezerve, mărturia lui Bărbulescu: „Ordine şi note telefonice soseau la sediul Judeţenei de Partid zilnic! De regulă, veneau ori de la ministru, ori de la Marele Stat Major şi priveau, fireşte, acţiuni de protecţie împotriva teroriştilor. Care terorişti, nu ştiu".
Important: tot în seara de 22 decembrie începeau tragerile şi în Bucureşti, simultan în trei locuri: Piaţa Palatului, sediul MApN şi Direcţia a 4-a a Securităţii (Contrainformaţii Militare).
„Militaru avea încă sechele din trecut"
În numele „luptei cu teroriştii", pe străzile Craiovei, ca în multe alte oraşe mari din ţară, trebuia să se verse sânge, iar pericolul terorist trebuia alimentat continuu. După ce s-a intersectat în nenumărate rânduri cu generalu Militaru de-a lungul carierei sale, un fost ofiţer oltean de contrainformaţii, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, explică amănunţit problemele cu care se confrunta Armata Română în vremea Revoluţiei.
„În primul rând, dezinformarea practicată la sediul Televiziunii şi alimentată continuu de la Ministerul Apărării a fost principala cauză al morţilor din Craiova. Haosul a început de la telefonul lui Militaru, care încă avea sechele din trecut. El îi ordonase lui Roşu ca pe străzile Craiovei să fie debandadă, iar Roşu a căzut în plasa acestor ordine. Domnule, să vă spun ceva: părerea mea e că acest om nu mai merită să fie luat în atenţie. E un individ care nu mai trebuie pomenit niciodată! Nenorocire mai mare decât să ajungă Militaru la putere nu se putea întâmpla! Şi noi ce facem? Îi facem celebri pe toţi criminalii orgolioşi?". Reamintim: generalul Militaru a fost instalat în fruntea Armatei române de către Ion Iliescu. Iar primul anunţ despre această numire, la televizor, a fost făcut de căpitanul Mihai Lupoi, sub ochii lui Iliescu, pe 22 decembrie, la ora 14.45.
Din acest punct, dezordinea devenea naturală. Militarii români, învăţaţi să lupte mereu cu inamicul în faţă, nu ştiau prea multe lucruri despre dezinformare. Au căzut astfel în plasa zvonurilor, iar această confuzie a făcut, la Craiova, aproape 120 de victime.
„Unităţile pe care le-am avut eu în grijă nu au avut morţi, asta a fost o excepţie. Eh, acest lucru a deranjat foarte mult, pentru că, dacă n-au fost eroi, n-au fost morţi, nu au fost avansaţi militarii, înseamnă că am avut un strop de raţiune şi am gestionat cum trebuie situaţia, dar ne-am dezis planurilor de la Bucureşti", continuă fostul ofiţer de contrainformaţii.
Craiova nu va fi oraş-martir
Plenul Senatului a respins marţi, 26 aprilie 2011, cu 50 de voturi împotrivă, 14 pentru şi 14 abţineri, propunerea grupului de parlamentari din Dolj de a declara Craiova drept Oraş-Martir al Revoluţiei române. „Craiova a plătit cu prisosinţă tributul său de sânge pentru libertate şi triumful Revoluţiei", este scris în expunerea de motive a proiectului de lege.
"Mi-am dat seama că vorbea cu ministrul Apărării, mai ales că l-a salutat chiar aşa: «Să trăiţi, tovarăşu' ministru!»."
Ion Bărbulescu
colonel
"Ordine şi note telefonice soseau la sediul Judeţenei de Partid zilnic! De regulă, veneau ori de la ministru, ori de la Marele Stat Major şi priveau, fireşte, acţiuni de protecţie împotriva teroriştilor. Care terorişti, nu ştiu."
Ion Păstaie
colonel
Militarii olteni, cuprinşi de isterie
Costinel Venus Mirea, locotenent-major la UM 01047, de pe strada Caracal, povesteşte că, începând din seara de 22 decembrie, unitatea militară în care se afla a fost principala ţintă a unor „atacuri teorirste" neidentificate nici până azi. „Se trăgea din blocurile din faţa unităţii, din incinta Spitalului Militar şi din Parcul Poporului. Vedeam trasoarele, dar nimeni n-a reuşit să captureze vreun terorist. Unuia dintre militarii TR-işti aflaţi pe poziţie i-a trecut un glonţ razant pe casca metalică şi i-a zgâriat-o. Când l-am găsit, urinase pe pantaloni şi era foarte speriat". Aceasta era starea militarilor: nedormiţi, nemâncaţi şi puternic intimidaţi de alerta teroristă.
„Jianu şi Matei s-au împuşcat între ei"
Emblematic este şi cazul muncitorilor Eugen Dan Jianu şi Ion Matei. La sesizarea mai multor persoane că într-un imobil de pe strada Oneşti se află teorişti, cei doi şi-au asumat o misiune de recunoaştere şi capturare. Au fost împuşcaţi, amândoi, în jurul orei 13.00, într-un schimb de focuri. „Aflaseră că în acea zonă ar fi fost o casă conspirativă a teroriştilor şi au plecat să cerceteze. De fapt, nu era niciun terorist acolo, dar Jianu şi Matei, îngroziţi de spaimă şi încrâncenaţi împotriva teroriştilor, s-au împuşcat între ei", explică Ilie Vieru, unul dintre răniţii Revoluţiei de la Craiova.
Un alt episod în care frica de terorişti a militarilor a făcut victime îl are în centru pe Ilie Vieru, fost preşedinte al Asociaţiei „22 Decembrie" care, în urmă cu 21 de ani, era muncitor în cadrul Întreprinderii de Utilaj Greu (IUG) din Craiova. Mărturia lui este încă o dovadă că, în focul Revoluţiei, militarii craioveni trăgeau în tot ce mişca. „Pe 24 decembrie dimineaţa, pe la 6.45, ieşeam din tură. În momentul ăla a fost nebunie! Cred că timp de 15 minute a fost foc continuu, ţintit către IUG. Şuierau gloanţele prin tablă şi prin caldarâm, ceva de speriat! La un moment dat, am simţit o bufnitură în geacă, dar eram atât de speriat - şi concentrat la tramvai - că nu mi-am dat seama ce era. Apoi, am văzut că aveam mâna plină de sânge. Fusesem împuşcat, iar glonţul trecuse prin os", rememorează Ilie Vieru, în prezent manager de audit în cadrul Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj.
„Maică, teroristul, fugiţi după el!"
Ajuns la spital cu mâna sângerândă, Vieru a făcut cunoştinţă cu altă victimă inutilă a Revoluţiei: acarul Florea Mormoe. „Eu eram împuşcat în braţ, puteam să aştept, dar prin el trecuseră patru gloanţe. Trebuia să fie operat de urgenţă pentru că, altfel, ar fi murit". Mormoe a fost operat, dar tot a murit. Cazul lui relevă inconştienţa civililor înarmaţi adhoc, dar şi lipsa de raţiune a militarilor, care acţionau fără să verifice zvonurile. Mai precis, Florea Mormoe ieşea din tura a III-a, căra după el o plăsuţă şi se ducea acasă. „În cartierul Valea Roşie, unei bătrâne de la etajul 1 i s-a părut suspectă punga omului şi a strigat către militarii care patrulau în misiuni de recunoaştere: «Maică, ăla e teroristul, fugiţi după el!»", povesteşte Vieru. N-au mai fugit militarii, dar tot au tras o rafală de gloanţe spre el. Patru dintre ele l-au nimerit.
Victimă a Revoluţiei din pântecul mamei
Un caz zguduitor al Revoluţiei de la Craiova este cel al familiei Orăşanu. O familie de mineri din localitatea Rovinari, judeţul Gorj, oameni simpli, care petreceau iarna în satul părinţilor, Dobreşti, din Dolj. Epopeea lor începe în data de 27 decembrie, la două zile după ce Nicolae Ceauşescu fusese împuşcat.
Citește și: Procurorii DGA au descins şi la filiala Universităţii „Vasile Goldiş“ din Marghita
În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1989, pe Veronica Orăşanu au apucat-o, subit, durerile naşterii. Soţul a chemat, fireşte, Salvarea. Au pornit împreună, la ora 3.00, către cea mai apropiată maternitate din Craiova. La Făcăi, în extremitatea sudică a Craiovei, încă erau filtre organizate de militari şi de civili. Din datorie sau nesăbuinţă, şoferul n-a oprit la filtru, iar militarii au reacţionat: au început să tragă rafale de gloanţe înspre ambulanţă. Virgil Orăşanu s-a aruncat peste soţia sa, ca s-o protejeze, şi a fost rănit mortal. Veronica Orăşanu a fost rănită la tâmplă, dar a supravieţuit, pentru a suporta, succesiv, chinurile operaţiei de extragere a glonţului şi cele ale naşterii unui prunc. Era ziua de Sfântul Ştefan, iar copilul a primit numele Virgil Ştefan.
După chipul şi asemănarea României
Povestea nu se termină însă aici. Tensiunea din maşina de Salvare şi rănirea mamei chiar în timpul contracţiilor musculare specifice travaliului au făcut ca Virgil Ştefan să aibă, de la naştere, un serios handicap locomotor. Veronica Orăşanu a refuzat să le vorbească jurnaliştilor „Adevărul". Nu mai vrea să-şi amintească ziua în care zorii libertăţii i-au luat soţul şi i-au aşezat în braţe un copil cu deficienţe locomotorii, creat parcă după chipul şi asemănarea României.
Virgil Orăşanu, erou-martir al Revoluţiei române
„Copilul este într-un centru al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Are aproape 21 de ani, dar, fiind paraplegic, are nevoie de îngrijire continuă. Văduva mai are încă trei copii şi nu se putea descurca singură, să-l protejeze şi pe Virgil Ştefan", explică Ilie Vieru.
„Am fost împuşcat de un terorist"
Costinel Venus Mirea, copleşit de amintirile de la Revoluţie Foto: Victor C. Boldîr
Domnule Costinel Venus Mirea, în decembrie 1989 eraţi locotenent-major la UM 01047. Care era atmosfera în unitate?
Era o tensiune extraordinară. După ce în noaptea de 22 spre 23 s-a tras continuu asupra noastră, în următoarea noapte, odată cu lăsarea întunericului, au început iar să tragă. Noi răspundeam mereu cu foc automat, pentru că aşa prevedea regulamentul. Schimburile de focuri erau doar noaptea.
Aveaţi idee cine trăgea?
În blocurile din faţa unităţii, trăgătorul executa foc dintr-o armă, îşi punea un simulator, iar el se deplasa în alt loc şi continua tragerea, pentru a crea diversiunea. Au fost şi simulatoare, dar asta am aflat mai târziu. Eu m-am dus de două ori la maiorul Constantin Neagoe, comandantul regimentului, propunându-i să trimită o echipă de cercetare, pe care chiar m-am oferit să o conduc.
Militarii erau însă mobilizaţi cu consemn în cazărmi.
Da, de aceea, Neagoe mi-a respins solicitarea. În jurul orelor 8.00 - 9.00 dimineaţa, pe 24 decembrie, a venit subofiţerul de la punctul de control şi mi-a zis că a dat ordin maiorul Neagoe să mă duc în cercetare. Primul obiectiv pe care l-am cercetat a fost şcoala de peste drum. Acolo, când să intrăm, erau doi bărbaţi - paznicul şi directorul şcolii. Clasele erau închise. Respectivii au confirmat că s-a tras din şcoală. Între timp, pe baza sportivă au mai apărut colegi din unitate. Am hotărât să cercetăm cartierul şi să întrebăm de terorişti. Ca să avem spatele asigurat, am lăsat câte un militar la intrare.
Aţi avut parte de incidente în aceste misiuni?
Da, unul dintre cei 10 militari a plecat în unitate să mai aducă muniţie într-un sac de merinde. Îi dădusem ordin de la şcoală. A trecut o oră şi, când l-a văzut fugind cu muniţia pe scara blocului, alt militar - care statea de veghe la etajul 2 - a interpretat altceva şi a deschis focul. Glonţul i-a intrat prin palmă. Am coborât şi l-am văzut cum se uita, speriat, la palmă. I-am trimis pe amândoi la infirmerie.
Aţi început, aşadar, să intraţi şi în blocurile din cartier.
Unul dintre locatarii din cele patru apartamente de la etajul 8 ne-a deschis şi ne-a spus că din apartamentul vecin au plecat pe bloc doi indivizi îmbrăcaţi în combinezoane negre. Am urcat pe bloc cu trei militari. Acolo mi-am dat jos şapca, centura, mantaua şi vestonul. Am rămas doar într-o cămaşă, ca să mă pot mişca mai bine. Ne-am urcat pe casa liftului şi am făcut o observare. Nu am văzut nimic şi ne-am hotărât să plecăm. Exact în acel moment, mi-a intrat un glonţ direct în gât şi a ieşit prin spate. N-a localizat nimeni de unde s-a tras, pentru că ceilalţi militari au fugit şi au anunţat în unitate că sunt mort. Locatarii au fost cei care s-au urcat pe bloc, m-au luat cu o pătură şi m-au dus în faţa blocului. De acolo am mers la Spitalul 1. Am aflat ulterior că cei din unitate au venit cu o prelată de tanc pentru a mă ridica şi, pentru că nu m-au găsit, au crezut că teroriştii mă luaseră de acolo.
Nu aţi văzut nici dumneavoastră de unde s-a tras. Poate că a fost vorba de alt militar, care a tras din greşeală.
Nu, dar - lucru rămas neelucidat până acum - la spital, doctorul mi-a spus că am fost împuşcat cu o armă de calibrul 6. Acest calibru nu există la nicio armă din dotarea Armatei române! E lesne de înţeles că nu militarii au tras asupra mea. Am fost împuşcat de un terorist. Eu am fost rănit, deci, pe 24 decembrie, duminică. Tot atunci a fost rănit şi Liviu Mertoiu, la Făcăi. Şi un alt militar în termen, Iulian Varzarie, a fost rănit în zona diviziei, pe strada Caracal. Ne-am întâlnit în acelaşi salon. Eu am fost în comă, m-am trezit pe 27 şi primul pe care l-am auzit era Liviu Mertoiu, care ţipa. Îl durea foarte tare, era rănit în zona sacrală, la fund. Avea un glonţ şi îl durea. Celălalt rănit din salon, Varzarie, nu zicea nimic, că avea un glonţ în gât. Eu abia mă trezisem dintr-o semicomă.
Domnule Mirea...
Vedeţi, dumneavoastră sunteţi foarte tânăr. Sunt reporteri mai vechi care poate ar considera că ei merită să arunce pe piaţă ce o să spun acum. Părerea mea e că cei care trăgeau erau, de fapt, luptători în teritoriul vremelnic ocupat. Ocupaseră poziţiile respective începând cu 17 decembrie, când s-a dat alarma de luptă, dar au început să acţioneze numai în seara de 22. Ei au ocupat poziţiile lor începând cu 17, la ordinul lui Ceauşescu. N-au acţionat pe 17, 18, 19, 20, 21, ci în seara de 22. La ordinul cui acţionau? Nu ştiu, dar e clar că nu mai acţionau la ordinul lui Ceauşescu.
"Doctorul mi-a spus că am fost împuşcat cu o armă de calibrul 6. Acest calibru nu există la nicio armă din dotarea Armatei române!"
Costinel Venus Mirea
rănit la Revoluţie
Comentarii
Trimiteți un comentariu