Pledoarie conservatoare
03/10/2017
Un duhovnic român, cu mare priză la popor, dar nu numai, avea obiceiul să le dea următorul sfat celor care veneau la el pentru a se plânge de vitregia vremurilor, de decăderea oamenilor, dar mai ales a clericilor: „Aveți nevoie de preoți buni, de călugări buni? Nașteți-i”.
Îmi vine mereu în minte această recomandare când aud prea insistent
de deșertul cultural pe care îl traversăm, când vaietele și scâncetele
privind prăbușirea moravurilor și toată enumerarea de boli spirituale
ale veacului se întețesc fără să fie dublate de nimic ziditor. Nu că ele
ar fi inexistente, dar, de foarte multe ori, pare că ele funcționează
doar ca o scuză pentru a ne justifica propriile căderi, nerealizări și
rateuri. Față în față cu avalanșa de razne contemporane, o solidă
paralizie a voinței se instalează.
Exigențele nu trebuie plasate în stratosferă deoarece, în drumul spre
progres, am lăsat în urmă epocile în care regii luau drumul
mănăstirilor, iar sfinții se întâlneau cu ușurință. Dar fiecare poate
face mai mult sau mai puțin în direcția cea bună.
Oarecum în spiritul celor de mai sus, un veritabil cercetător și jurnalist independent, James Corbett, le recomanda ascultătorilor săi ceva asemănător. Dacă vor o presă independentă, să o susțină. Asta dacă nu o pot crea.
Și este adevărat! Nu avem, de pildă, în România, nici presă conservatoare, nici politicieni conservatori, nici cărți, nici edituri, nici universități sau facultăți și nici măcar o tradiție intelectuală foarte puternică de care ne-am putea agăța. Nu există bani, sponsori generoși și interesați nu au fost niciodată, dar, cu toate acestea, se pot realiza multe. Dacă nu aveți încredere, este suficient să vă uitați peste ocean la cineva ca Jay Dyer, care dintr-un blogger pasionat de patristică răsăriteană și filme, a ajuns să scrie o carte devenită bestseller pe amazon.co.uk și tradusă, astăzi, în română.
Comentarii
Trimiteți un comentariu