Treceți la conținutul principal

L'ordure absolue de la tête coupée de Marie Antoinette, qui émet des sons

Un comentariu de bun simț, de pe situl revistei FRONT POPULAIRE, editată de Michel Onfray. 27 iulie 2024.

«Sur la cérémonie d'ouverture, de très beaux moments visuels : la pyrotechnie, la flamme sous la sphère, les danseurs, les trois chanteuses qui ont fait passer un moment agréable, y compris Mme Nakamura pleine de peps chantant des paroles incompréhensibles, et heureusement, devant une garde républicaine contenant admirablement son hilarité. Et puis la nullité crasse ; les chanteurs masculins (surtout l'individu peint en gris, dont la nudité est très moche et est incapable de chanter), les clins d'oeil entre copains et enfin l'ordure absolue de la tête coupée de Marie Antoinette qui émet des sons. Sur ce point, il eût été utile de s'adjoindre un historien compétent qui aurait montré aux jeunes concepteurs de la soiree qui n'ont pas "choppé l'info", comme dirait Mme Panot, la dernière image de Marie Antoinette montant à l'échafaud, crayonnée par David : une femme maigre et épuisée, vêtue de coton blanc, les cheveux blancs coupés, cachés sous un bonnet, et non cette poupée richement costumée exhibée lors de la cérémonie. Cette reine qui a vécu stupidement en dilapidant l'argent des Français à été violemment punie par la Révolution : lors de son procès, elle a été accusée d'inceste. Elle a été si révulsée qu'elle a répondu "j'en appelle à toutes les mères", ce qui a mis de son côté toutes les tricoteuses présentes dans la salle pour la huer. Sans manifester la moindre indulgence pour la royauté, je pense qu'elle a été suffisamment humiliée pour qu'on lui épargne cette exhibition macabre, posthume et historiquement grotesque. Mais, après tout, il ne s'agit que d'une femme, et on peut l'insulter impunément. Qui en "appellera à toutes les femmes " pour condamner cette monstruosité ?»

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...