Treceți la conținutul principal

Constituirea Cercului de studii al Asociației Scriitorilor din Cluj. aprilie -iunie 1969

 Regăsesc, cu o emoție bizară, câteva note despre cele ce scriam sau făceam în anul de grație 1969. Activități tinerești din care a ieșit o profesie.

Constituirea Cercului de studii al Asociației Scriitorilor din Cluj ieri la prînz, la sediul Asociației Scriitorilor din Cluj, a avut loc ședința de constituire a Cercului de studii, organizat în cadrul secției de critică a Asociației Scriitorilor. La ședință au participat, din partea conducerii asociației — D. R. Popescu, președinte, Augustin Buzura, Adrian Marino (conducătorul Cercului de studii), Ion Vlad, Mircea Borcilă, adjunct de șef de secție la Comitetul județean de partid; Virgil Ardeleanu, Al. Căprariu, Constantin Cubleșan, Gheorghe Grigurcu, membri ai secției de critică; Dan Culcer, Liviu Petrescu, Mircea Popa, membri ai cercului. Adrian Marino a expus programul de activitate al Cercului de studii, după care au urmat consultări și discuții în vederea precizării celor mai bune forme de organizare. La prima ședință de lucru — vineri, 27 iunie, ora 19 — se va discuta cartea lui Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, și, în marginea sa, problema avangardei literare.

Făclia, aprilie-iunie 1969 (Anul 23, nr. 6968-7044)

CERCUL DE STUDII AL ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR . Vineri, 27 iunie 1969, a avut loc la sediul Asociației prima ședință de lucru a cercului de studii al Asociației scriitorilor din Cluj, consacrată analizei lucrării Avangardismul poetic românesc de Ion Pop și, pe marginea sa, discutării problemei avangardei literare. Au participat, din partea conducerii asociației, Augustin Buzura și Adrian Marino (conducătorul cercului de studii), Mircea Borcilă, activist al Comitetului județean de partid, conf. dr. Ion Aluaș, Constantin Cubleșan, membrii cercului de studii: Dan Culcer, Liviu Petrescu, Petru Poantă, Ion Pop, Mircea Popa, Aurel Sasu, Virgil Stanciu, Valentin Tașcu și T. Tihan. Discuțiile s-au desfășurat într-o atmosferă constructivă și promițătoare. Viitoarea ședință de lucru va avea loc vineri, 4 iulie, ora 19, și va fi consacrată temei: „Critica literară și romanul „F" de Dumitru Radu Popescu, analiză însoțită de aplicații tehnice despre metoda cronicii literare.
Făclia, aprilie-iunie 1969 (Anul 23, nr. 6968-7044)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...