Treceți la conținutul principal

Războiul lui Andrei Săracu zis Cornea

 În revista 22, al cărui redactor șef este, Andrei Cornea scrie următoarele a propos de rezultatele realegerii lui Vladimir Putin ca președinte al Rusiei: 

« Putin nu se putea mulțumi cu 75%, pentru că asta ar fi însemnat că un sfert din populația țării i se opune, ceea ce era cam mult. Nu putea să ia nici peste 90%, pentru că ar fi părut că e prea de tot și că alegerile au fost nedemocratice, așa cum au și fost, de fapt. Acest 87,3% era cu adevărat rezultatul perfect pentru Putin, menit să arate lumii că poporul rus este „strâns unit în jurul Conducătorului”, care capătă în acest fel o (falsă) legitimitate pentru a face ce dorește în Ucraina și în confruntarea cu Occidentul în declin, în anii ce vor urma.»

«Din punctul de vedere al restului lumii, cu excepția câtorva bandiți și nebuni ca Iranul, Coreea de Nord, Cuba și Venezuela, „realegerea” dictatorului de la Kremlin este o veste proastă. Cu Putin în fruntea Rusiei, lumea va fi mult mai puțin sigură și mult mai puțin pașnică. Concluzia este că aceia care ne avertizează că trebuie să ne înarmăm și să ne pregătim de război au dreptate.»

Sursa:  https://revista22.ro/opinii/andrei-cornea/8797 

Autorul  e convins că a făcut o analiză bună a situației și a consecințelor acesteia. Cele două pasaje citate, care se succed, sunt expresia celei mai penibile lipse de logică și de viziune politică, de confuzie între realitate și dorințele autorului, incompetent în acest domeniu, care se cheamă geopolitică.

Andrei Cornea uită China, India, Brazilia, țările africane care apreciază realegerea ca o condiție a stabilității Rusiei, de continuare a procesului de construirea a unei lumi multipolare.

Occidentul este în declin, scrie Andrei Cornea. De acord. Dacă este așa, cine, că doar nu producția meșteșugărească a Cooperativei Ochiul și Timpanul, va asigura producția de armament necesară pregătirii de război. A cui pregătire, a României? Pentru un război al României contra Rusiei? Să râd, să plâng sau să mă țuțur. A NATO, a lui Andrei Cornea? Cu ce mijloace, când aflăm că industria militară a Europei este cu totul insuficientă pentru a vinde arme și muniții Ucrainei, riscul fiind epuizarea rezervelor armatelor europene.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...