Am un titlul destul de bun pentru o analiză psihosociologică a unui personaj interesant, Vladimir Tismăneanu : apostat sau renegat?
APOSTAT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apostat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127/2 / V: (înv) ~a / Pl: ~ați, ~e / E: lat apostata, gr ὰποστάτης, fr apostat] 1-2 smf, a (Persoană) care a săvârșit o apostazie Cf renegat. 3 a (Pex) Răzvrătit (împotriva autorității statului) Si: rebel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOSTAT l. adj. ⛪ Care s’a lepădat de credință, nelegiuit: călugăr ~ fig.: Ea o inimă de aur, el un suflet ~ (EMIN.). II sm. ⛪ Cel ce s’a lepădat de credință: un ~ al credinței creștine [ngr. άποστάτης].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APOSTAT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de mihvar
- acțiuni
APOSTAT, -Ă, apostați, -te, adj. 1. Care a renunțat la credința religioasă (mai ales la religia creștină), care a săvîrșit o apostazie. ◊ (Substantivat) Iulian apostatul. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30. Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOSTAT, -Ă, apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvîrșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOSTAT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOSTAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOSTAT ~ți m. Persoană care a săvârșit o apostazie. /<fr. apostat, lat. apostata
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apostat a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apostát, -ă adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s’a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apostata sm vz apostat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Iulian (Apostatul) m. împărat roman, născut creștin, se făcu păgân și persecută pe creștini (361-363).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
renegat, ~ă smf, a [At: CR (1848), 172/31 / Pl: ~ați, ~e / E: fr renégat] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a depărtat de patria, de credința sa Si: apostat (1- 2). 3-4 (Persoană) care a renunțat la părerile sau la convingerile sale anterioare Si: apostat (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ Persoană care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa, care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare. Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credința sa; (cel) care și-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credința sa. ◊ (cel) care a renunțat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. (< fr. renégat, germ. Renegat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RENEGAT ~ți m. 1) Persoană care s-a lepădat de patria sau de credința sa. 2) Persoană care a renunțat la convingerile sale anterioare, trădându-și grupul sau partidul din care a făcut parte; apostat. /<fr. renégat, germ. Renegat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
renegat m. 1. cel ce a abjurat religiunea spre a îmbrățișa alta; 2. fig. cel ce renunță din interes la opiniunile sale politice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*renegát, -ă adj. (d. reneg). Apostat, care șĭ-a lepădat credința religioasă orĭ politică. Subst. Un renegat. V. prestîpnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-
renega vt [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 98 / Pzi: reneg / E: drr renegat cf lat renegare] 1 A nu recunoaște pe cineva sau ceva ca fiind al său Si: a nega, a tăgădui, a abjura, a repudia (1). 2 A se lepăda de cineva sau de ceva Si: a nega, a tăgădui, a retracta (3), a abjura, a repudia (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega; a se lepăda (de cineva sau de ceva), a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. Fata asta care zice că e sora mea și pe care o reneg... SEBASTIAN, T. 358. Avea atîta încredere în propria-i experiență și cunoaștere a oamenilor, că s-ar fi considerat înjosit dacă tocmai în zilele grele și-ar fi renegat mijloacele sale. REBREANU, R. II 14. O nație însă nu poate decît prin o amenințare de mare și cumplită pedeapsă a-și renega trecutul. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. reneg. / < lat. renegare, cf. fr. renier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RENEGA reneg tranz. 1) (doctrine, idei etc.) A nu (mai) recunoaște ca fiind al său; a renunța de a mai împărtăși. 2) (rude, prieteni, patrie etc.) A declara străin (negând orice relație). /Din renegat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
renegà v. 1. a se face că nu cunoaște: Sân-Petru renegă pe Mântuitor; 2. a abjura: a renega o credință, a renega un partid.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*renég, a -á v. tr. (re- și neg; fr. renier, it. rinegare). Declar că nu cunosc, deși cunosc: sfîntu Petru l-a renegat pe Hristos. Mă las, mă lepăd de o credință, de o opiniune: Enric al patrulea al Franciiĭ a renegat protestantizmu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Comentarii
Trimiteți un comentariu