Treceți la conținutul principal

Dan Culcer. A murit Nicolae Manolescu

A murit Nicolae Manolescu. Să-i fie țărâna ușoară. Copiilor săi — un gând bun.

Mă pregăteam să mă lansez într-un dialog polemic, cu autorul unui denunț. Nu voi mai putea încerca, într-o polemică rămasă fără partener, analiza cauzelor metamorfozei și degringoladei morale a acestui om și literat pe care, în revista Vatra, l-am publicat cândva cu reală plăcere. Pe care îl citeam cu interes pentru cronicile din Contemporanul și apoi din România literară.

După 1990, i-am criticat public comportamentul abuziv, în calitatea sa de președinte al Uniunii Scriitorilor. Toată corespondența pe această temă am făcut-o recent publică, ca replică la modul scârbos, o răzbunare ocolitoare, un mod de a plăti o poliță la o cotitură, în care studiul meu de sociologia succesului, intitulat Sociograme. Succesul literar sau trocurile intracomunitare, publicat în Vatra a fost un pretext. M-a denunțat, în decembrie 2023, ca «antisemit» în paginile României literare, secondat de un așa-zis democrat, Mircea Mihăieș, fără alt argument decât exclamația și un citat trunchiat.

De câțiva ani Nicolae Manolescu devenise cititorul cârcotaș al aceleiași reviste Vatra, căreia îi găsea mereu nod în papură. Îi datorez, prin ricoșeu, acestui om, urmare a denunțului său în România literară, eliminarea mea dintre colaboratorii revistei la a cărei fundare am pus umărul în 1971.

Corului de lăudători care face acum repetiții, ca să inunde presa cu frazele rituale obișnuite, va trebui să i se răspundă liniștit, cândva, pentru a se păstra un echilibru decent între realele calități ale criticului literar și exageratele comentarii laudative privind Istoria critică a literaturii române, carte căreia îi  lipsește tocmai fundamentarea istorică, contextualizarea sociologică, fără de care s-ar putea crede că literatura crește exclusiv din literatură, fundamentare pentru care autorul nu poseda probabil nici suportul teoretic, nici chemarea, nici curiozitatea, nici tenacitatea constructivă.

Așa zisa listă canonică a literaturii române, atribuită lui Nicolae Manolescu, are nevoie de importante adăugiri și corecții.

Să ne amintim cu lucidă și neîngăduitoare severitate critică de autorul Nicolae Manolescu. Să-i recunoaștem rolul cultural și instituțional, prin ceea ce a făcut pozitiv. Omului, să-i iertăm, dacă putem, răutățile și slăbiciunile. Poate că, în fine, după ieșirea din scenă a lui Nicolae Manolescu, o reală reformă a Uniunii Scriitorilor se va putea realiza.

Elancourt, 23 martie 2024, Dan Culcer

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural  (dar și  în volumul  Plicuri şi portrete) sub titlul  Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism,  reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie :  « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.»  « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe