Imposibila tăcere
Editorial din Nr. 1191
- 15-01-2024
- Nr. 1191
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 3 Comentarii
Într-un interviu recent, apărut în L’Express (16-22 noiembrie 2023), Elisabeth Badinter – filozof și intelectual public francez, specializată în istoria Iluminismului – vorbea despre recrudescența îngrijorătoare a antisemitismului în Franța, după atacurile orchestrate de Hamas împotriva civililor evrei, din 7 octombrie 2023. În contextul fanatismului islamist, care, în Franța și nu doar acolo, contribuie la exacerbarea sentimentelor antisemite și la creșterea numărului de atacuri la adresa unor instituții și personalități reprezentative pentru iudaism, „vocea non-evreilor care denunță antisemitismul este prețioasă și indispensabilă“.
Cu atît mai indispensabilă, cu cît memoria colectivă este zilnic pusă la încercare de tot felul de tentative de relativizare a ororilor comise împotriva evreilor, în anii ’30-’40, în întreaga Europă, precum și de lansarea repetată a unor teorii ale conspirației, în care protagoniști sînt autori și intelectuali evrei de pretutindeni. Meritele reale ale acestora sînt minimalizate, pentru a acredita ideea devenită stereotip că singura explicație pentru succesul profesional al unui evreu este „oculta mondială“. Este ceea ce susține Dan Culcer, un critic literar cîndva frecventabil, în numărul dublu al revistei Vatra, din octombrie-noiembrie 2023, în care reiterează mai vechi acuze la adresa lui Norman Manea, „vinovat“, în ochii noului acuzator, că „și-a folosit identitatea «etnică» pentru a reuși să iasă din anonimatul în care s-ar fi scufundat iremediabil dacă nu era evreu“ și acuzat pentru că s-ar fi „amestecat în treburile românilor“ și că ar fi „pus în discuție valorile și miturile acestora“. I se impută lui Norman Manea, la aproape trei decenii de la apariția articolului „Felix culpa“, în revista 22, „cenzurarea și criticarea, din perspectiva unor dogme evreiești, a mișcării legionare“ – ca și cum acțiunile și principiile mișcării legionare n-ar putea fi dezavuate și din perspectiva criteriilor ce stau la baza democrației și a drepturilor omului –, precum și îndrăzneala de a „pleda, implicit, pentru eliminarea, din bagajul cultural al națiunii române, a tinerilor legionari, «păcătoșii» care voiseră să scoată România de sub controlul imperialismului transfrontalier și a delegaților acestuia, afaceriștii evrei din România“. Resentimentar și furios împotriva succesului literar internațional al lui Norman Manea, Dan Culcer merge mai departe și aruncă anatema asupra mai multor intelectuali evrei din România de azi, convins, probabil, că restul intelectualilor autohtoni, români verzi cu toții, mor de dragul tinerilor legionari, al căror țel suprem a fost, în interbelic, restaurarea demnității naționale, amenințate de „imperialismul transfrontalier“ și de „afaceriștii evrei din România“. Retorica lui Dan Culcer este teribil de asemănătoare cu retorica reprezentanților partidului lui Claudiu Tîrziu, Sorin Lavric și George Simion și a tuturor „suveraniștilor“ de strînsură, omniprezenți în mass-media de la noi, propovăduitori ai unor sloganuri xenofobe și antisemite, pe care istoria le-a amendat în repetate rînduri.
Toți acești nostalgici ai legionarismului și-au găsit o nouă-veche portavoce în persoana lui Dan Culcer – pe care îl regăsim, de altfel, și în paginile unor publicații ce ilustrează, prin ideile promovate, patologia politică a vremurilor noastre – și, prin el, un nou spațiu de manifestare, în paginile unei reviste onorabile ca Vatra. Libertatea de exprimare nu e o umbrelă universală sub care să poată fi propagate în spațiul public doctrine și ideologii responsabile de pogromuri, de genocid, de crime împotriva umanității și de orori comise în numele supremației unei rase sau alteia. Că Dan Culcer nu este la primul derapaj antisemit se poate vedea citindu-i textele și luările de poziție de-a lungul timpului, unele publicate chiar în Vatra. Îngrijorătoare sînt azi, ca și în interbelic, amestecul indistinct al vocilor, inexistența incompatibilităților, pe care o consemna Mihail Sebastian, în Jurnalul său, ca și tăcerea care a înconjurat apariția acestui articol, tăcere spartă de o postare pe Facebook a lui Andrei Oișteanu și de o notă a lui Nicolae Manolescu, în ultimul număr din 2023 al României literare, care au determinat ulterior o serie de luări de poziție pe rețelele sociale și în presa culturală.
Tăcerea condescendentă în fața retoricii antisemite și xenofobe, care cîștigă teren în spațiul public, este cu atît mai periculoasă cu cît, din punct de vedere electoral, 2024 este un an în care echilibrul între democrație și autocrație va fi pus la grea încercare. Și cu atît mai prețioasă și indispensabilă este prezența non-evreilor care denunță antisemitismul și xenofobia în spațiul public, demontînd toate neadevărurile și exagerările care apar zilnic, în presa scrisă și pe micile ecrane.
142996
În
eventualitatea în care dreptul la replică mai există în presa din
România, în raport cu acest articol care nu face decât să repete frazele
altor acuzatori publici, afirmații succesive, fără temei textual sau
juridic, fără nici un argument, pun aici un link spre un comunicat de
presă pe care l-am difuzat la adresele unor colegi de breaslă.
https://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.com/2024/01/denuntul-lui-nicolae-manolescu-si.html
«Cine tace, cine ignoră, cine aprobă, cine încurajează, cine
bagatelizează sau minimalizează» lașitatea și conformismul fără limite
ale acestui sistem de presă, va regreta pierderea libertății și orbirea
în fața procesului de colonizare a României. Dan Culcer
Trăim un moment de emergență a xenofobiei, rasismului, antisemitismului care erodează amenințător democrațiile lumii, Cu atât mai necesară este opoziția intelectualilor apărători ai valorilor umaniste în fața manifestărilor în mediul cultural a rinoceritei. Felicitări pentru această luare de poziție publică în România.
Cine tace, cine ignoră, cine aprobă, cine încurajează, cine bagatelizează sau minimalizează antisemitismul ASTĂZI se face vinovat moral și retroactiv de Holocaust… Asta este ceea ce cred!
Mulțumesc pentru luarea de poziție, foarte prețioasă și curajoasă, un far luminos în apele tulburi ale societății românești de astăzi!