Treceți la conținutul principal

Un comentariu la un articol al lui Andrei Oișteanu despre Lucian Pintilie

 Cititor Anonim.  « Acest comentariu subliniaza perceptia limitata a martorilor oculari, ca si nevoia de a-i asculta pe toti cei care au ceva de spus, mai ales acum, cand au mai ramas doar putini in viata cu memoria intacta. Am aflat mai multe informații obiective de la cei considerati antisemiti decat de la unii evrei holocaustologi, care, in exces de zel, trec sub tacere informații care nu le convin. Spun unii evrei, caci informațiile despre ajutorul pe care guvernul roman l-a acordat evreilor ce fugeau spre Palestina pe care le-am aflat de la Ion Coja, au fost mult mai pe larg descrise in cartea Escaping the Holocaust de Dalia Ofer, care a cercetat arhivele Mossad-ului printre altele. Dl. Oisteanu dă  dovada de o rara onestitate când afirma ca de fapt Antonescu a anulat decretul de a purta steaua galbena. Este adevarat. Dar sunt multe alte adevăruri încă nespuse de către evreii holocaustologi, ori daca sunt spuse cu jumate de gura, sunt interpretate in mod deformat si tendențios. De ce pun sarcina, foarte grea de altfel, de a spune adevărul in spinarea evreilor? Pentru ca prin agresivitatea lor, liderii evreilor si a turnătorilor lor au îndepărtat de acest subiect orice istoric serios. Nimeni nu dorește sa isi puna in pericol cariera relevând adevăruri pentru care poate fi acuzat de antisemitism. Au rămas sa se ocupe de subiect in special fripturisti, care știu bine linia pe care trebuie sa o adopte pentru a primi burse si subvenții. Problema pe care, poate fara sa vrea, o ridica Dl Oișteanu este cea a responsabilității individuale, a abuzului in serviciul functiunii, a indisciplinei si a crimei de război atat la nivel individual cat si a responsibilitatii guvernamentale si in final la acea a unui intreg popor. Nu reiese clar ce informații atat de prețioase au fost transmise Domnului Pintilie, si cat sunt de adevarate. Trebuie reamintit insa ca o marturie corecta conține adevărul, TOT adevărul si NIMIC in afara adevărului. Din nefericire, nici o marturie in legătură cu Holocaustul din România nu îndeplinește toate cele 3 condiții. Este in natura umana ca acuzatorul sa fie părtinitor. De aceea, un principiu fundamental al justiției reale "ascultarea celeilalte părți". »

«Celalalt principiu fundamental al justiției este ca acuzatorul trebuie sa dovedească vinovăția acuzatului. Cu alte cuvinte, acuzatul nu are obligația să dovedească că este nevinovat, dar are dreptul să conteste acuzația ce i se aduce. Acuzațiile de antisemitism si de negare a Holocaustului aduse celor ce iau apărarea celor acuzați si care nu se pot apăra pentru ca sunt morți, înseamnă nu numai o încălcare a libertății de expresie dar reflecta o pervertire de tip stalinist a justiției, un atac vicios la dreptul fundamental la apărare al celui acuzat. Liderii de opinie ai evreilor sunt in parte responsabili de acest simulacru de justiție, cealaltă parte fiind românii ignoranți si fără șira spinării din conducere, si este responsabilitatea lor să restabilească adevărul.»

https://revista22.ro/cultura/in-memoriam-lucian-pintilie-si-chestiunea-evreiasc 

Ce scrie Andrei Oișteanu  : «Printr-un ordin din 12 iulie 1941, „Conducătorul Statului“ Ion Antonescu decidea ca evreii de pe teritoriul României să poarte un stigmat etnic de culoare galbenă. Ulterior, în urma presiunilor făcute de preşedintele comunităţii evreieşti, Wil­helm Filderman,  legea a fost retrasă în mod formal. Dar mulţi prefecţi de judeţe i-au menţinut prevederile în vigoare până la sfârşitul lunii august 1944.»

Extras din In Memoriam: Lucian Pintilie şi „chestiunea evreiască“ de Andrei Oisteanu | 22.05.2018

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.