Noi vrem pământ de George Coșbuc

Noi vrem pământ
de George Coșbuc [George_Cosbuc ]

2005-06-24  |     |  Înscris în bibliotecă de Erika Eugenia Keller

Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!

Ciocoi pribeag ,adus de vânt,
De ai cu iadul legământ,
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri , răbdăm nevoi
Și ham de cai și jug de boi:
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi la noi tu ne-o apuci,
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.

Înjuri ce-avem, noi drag și sfânt;
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor-
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi boi în jug,
Și-n urma lacomului plug,
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt;-
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.

Orfani și cei dragi ne sunt
De-ar vrea plângă pe – un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentru-un mormânt n-avem
Pământ- și noi și creștini suntem!
Și vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat,
Căci vremea ni-e în mâini la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!

Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt:
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce – aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați,
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!

Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-i leagăn și mormânt:
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat,
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat-
Noi vrem pământ!

N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpânii luați din drum!

Să nu de-a Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!

 

Cred că imprecațiile lui George Coșbuc ca și cele la lui Octavian Goga merită să fie redifuzate, recitite și înțelese în ceea ce au actual. Dan Culcer