Treceți la conținutul principal

Intelectualii GDS și ipotetica lor naivitate. Comentariu Dan Culcer

Traian Ungureanu Au carte, n-ai parte! 7 octombrie 2019, 07:58
https://adevarul.ro/news/societate/au-carte-n-ai-parte-1_5d9ac49e892c0bb0c654f84d/index.html

[...] «Scrisoarea în care Liiceanu îşi explică demisia din Grupul pentru Dialog Social prefaţează impecabil Istoria relei creşteri şi neîncetatei descreşteri a gîndirii publice la români - sinteza ce va rămâne nescrisă, pentru că nici o minte omenească nu-i poate absorbi bibliografia. Miza e prea mare. »

«Scrisoarea lui Liiceanu a fost deja ofilită şi arhivată de destinatar. Liiceanu a expus noul naufragiu al intelectualului român de profesie. Eşecul repetat al acestei posturi dificile care a produs o mulţime de excepţii strălucite şi o regulă de fier ce le vine de hac. Totul a început în ultima zi a neuitatului şi de mult abandonatului 1989. Atunci, cîţiva oameni de carte au format Grupul pentru Dialog Social, angajîndu-se să ajute la eliberarea de obişnuinţele mentale ale lumii din care România tocmai ieşise, după 40 de ani de îndoctrinare. Altfel spus, să gireze desprinderea de comunismul înrădăcinat, vizibil sau invizibil, în toate formele de gîndire şi educaţie ale ţării. 

/Cu ajutorul lui Silviu Brucan? ? Dan Culcer/

Fondatorii GDS pot fi acuzaţi de nenumărate naivităţi exasperante - păcate cărturăreşti, acumulate într-o lungă experienţă de lipsă de experienţă practică şi politică. Dar diagnosticul era exact şi misiunea vitală. Fondatorii GDS înţeleseseră că România nu va fi liberă şi aptă de viitor, fără valorile şi ideile care dizolvă servitutea comunistă a minţii. Programul fundamental al GDS spunea că libertatea nu poate fi dăruită prin deschiderea magaziilor de banane şi cafea ci trebuie dobîndită prin puterea gîndirii autonome. Prin educaţie şi caracter, tradiţie şi judecată curajoasă. Pariul GDS era evoluţia socială, prin eliberare spirituală, spre o democraţie care depăşeşte nivelul declarativ. E exact punctul pe care GDS, în întruchiparea de astăzi, îl respinge şi răstălmăceşte. Trădarea intelectualilor - cum s-a numit, de la o epocă la alta, fuga minţii spre protecţia dogmei - a reuşit, încă o dată. Singura surpriză e că revenirea la alibiurile care maschează noua înregimentare a durat atît de mult. [...]»
«Cu o schimbare de sex care vestea simpatii transgender, GDS s-a lepădat de principiile începutului de drum şi s-a garat comod în parcul ideologic PC. Locul e cum nu se poate mai convenabil, căci aduce prestigiu, satisfacţie de sine şi o poziţie măruntă, dar garantată între purtătorii de trenă ai noii gîndiri unice occidentale. Traiectoria a urmat etapele clasice ale mimetismului cunoscut nouă din venerabilul manual produs de compania Chiriţa & Venturiano. Mai întîi, a apărut ideea diversificării. De ce numai ideile brute ale încrîncenatului anti-comunism? E loc, în toleranţa noastră, şi pentru acele nuanţe suplimentare care dau creşă gratuită minorităţilor şi defavorizaţilor cîtă frunză şi iarbă la cina unui vegan. Nu putem rămîne prizonierii febrei care forţa lozinci şi atitudini, imediat după ieşirea din comunism. Ne modernizăm elastic. Şi astfel, cu un sofism util caracterelor care se negociază, GDS a descoperit două lucruri: că anti-comunismul e o armură demodată în plin dineu liberal şi că neo-marxismul poate fi injectat în locul socialismului tradiţional. Andrei Cornea rămîne, chiar, la convingerea emoţionantă după care „Marx aparţine marii culturi a Europei”. Aşa e. După cum şi cutremurele aparţin ordinii naturale, iar amputările medicinei generale. GDS, fostul purtător de ideal, nu renunţă la Jos Comunismul! dar îmbunătăţeşte formula care cuprinde, acum, la pachet, şi Sus Neo-Marxismul! Cealaltă mişcare de progresism felin a noului GDS e serviciul de pază, la dispoziţia celui mai proaspăt dogmatism occidental. GDS şi radarele asociate ţin piept dictaturii. Adică, iliberalismului - acuzaţia cu care e potcovit orice regim ce îndrăzneşte să fie ales prin vot democratic, fără acordul progresiştilor. Lumea e ameninţată de robie, din simplul motiv că elitele pierd alegeri libere. GDS ne apără transformându-se în tribună a toleranţei faţă de propriile idei şi asta e de ajuns. Avem meditatori de calibru. NATO poate pleca acasă. Traiectoria GDS repetă bucla şireată care a lăsat România fără repere, de atîtea ori. La prima rafală de vînt ideologic extern, învăţatul român îşi lasă conştiinţa baltă, îşi face pe nevăzute bagajele şi se mută în paradisul noului adevăr. Dej şi Ceauşescu au contat pe diversificarea intelectuală, pe nuanţele noi şi, în cele din urmă, pe înregimentarea în noua idee unică. Voluntară şi nesupusă altor ameninţări decît lipsa de finanţare, declasarea conştiinţelor are, azi, o gratuitate abjectă. Ea vine din comoditate şi din nevoie de statut, din conformismul care asigură superioritatea şi albăstreşte temporar sîngele.[...] »
«Cine cîrteşte se plasează în afara democraţiei şi îşi pierde dreptul de exprimare. Cenzura e pe drum. România se aşază iar în schizoidia care i-a asigurat, în vremuri moderne, conflictele şi ruptura. Producem analfabetism de masă şi culturi de nişă. Ne organizăm despicat: turmă şi, deasupra ei, ciripind nobil, o sectă fundamentalist-liberală. Lumea noastră presupus gînditoare devine exact ce e elita academică occidentală: o asociaţie închisă, recrutată prin reeducare, neînchipuit de atotştiutoare şi programatic ruptă de grosul unei naţiuni ce nu-şi merită luminile. Aşa au rămas singuri pe peron, mulţi din cei pregătiţi pentru marea expediţie spirituală promisă în 1989. Toţi cei cărora li s-a promis dispariţia minciunii. În locul modelului etic, a apărut un oportunism proaspăt care peţeşte poziţia de mini-guru local şi exchibiţionismul de export: iată, sîntem şi noi în stare de un PC carpatin! Demisia lui Gabriel Liiceanu e cîntarul care află că GDS e un gol plin de propriul gol, un dor de proeminenţă care sacrifică virtuţile gîndirii publice. Sigur, corupţia ucide. La fel face, însă, şi sora ei din flori la butonieră, aroganţa snoabă. Cu o neo-zicătoare intonată de marele cor al neşcoliţilor: au carte, n-ai parte!»

Citeste mai mult: adev.ro/pyzm3t
Comentariu Dan Culcer.  18 oct 2019
Traian Ungureanu scrie : «Atunci, cîţiva oameni de carte au format Grupul pentru Dialog Social, angajîndu-se să ajute la eliberarea de obişnuinţele mentale ale lumii din care România tocmai ieşise, după 40 de ani de îndoctrinare. Altfel spus, să gireze desprinderea de comunismul înrădăcinat, vizibil sau invizibil, în toate formele de gîndire şi educaţie ale ţării. »
/Frumoase intenții. Dar spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești. Acest program era finanțat de Fundația pentru o societate deschisă, generoasă fundație cu scop de îndoctrinare individualistă, filosemită, sursa fiind activitatea speculativă a celui mai periculos imperialism financiar. Cu ajutorul lui Silviu Brucan? ? înalt funcționar bolșevic, criminal ideologic, în cea mai neagră perioadă a colonialismului sovietic, la Scânteia. Căruia i se punea, la GDS, Domn Profesor. E adevărat că Brucan s-a retras în fundal. Dar fotografiile și proiectul lansat rămân, chiar dacă timpul trece. /
Traian Ungureanu scrie : «Fondatorii GDS pot fi acuzaţi de nenumărate naivităţi exasperante - păcate cărturăreşti, acumulate într-o lungă experienţă de lipsă de experienţă practică şi politică. »
Naiivități? Ești sau devii naiv atunci când nu te întrebi de ce (te) plătește această fundație cu banii din speculații financiare de cea mai josnică specie. Liberalismul, altfel spus libera concurență aparentă, este de fapt masca necesară pentru a ascunde interesele capitalului financiar speculativ, cel care a distrus economiile lumii. Economia model propusă, cea a SUA, este de fapt una deloc liberală în exterior, dimpotrivă acut protecționistă, în vreme ce solicită sau impune, cu armele, celorlalte economii să nu pună bariere vamale care ar putea-o deranja în expansiunea ei mondială. Cămătarii care joacă pocher sau barbut.
O coincidență desigur : sediul Generoasei Fundații Soros, alias Open Society, din Paris este același cu sediul fostei Fondation pour une entr'aide intellectule europeenne, 38 Bd. Beaumarchais din Paris. Ultima a fost o fundație mult timp finanțată discret de CIA. De aceiași subordonare ca și Congresul pentru libertatea culturii. Știu asta fiindcă am fost bursier al acestei fundații, cu sediul formal în Elveția. Tactica occidentală era mai fină. Nu mi s-a cerut la Paris să semnez vreun angajament, cum mi s-ar fi cerut dacă aș fi fost recrutat ca agent de influență de către Securitate sau KGB. Asta fiindcă se știa că eram convins, nu trebuia să fiu reeducat sau forțat, orientarea mea se vedea din scris. Nu regret că am folosit aceste burse pentru a mă informa, a-mi dezvolta analiza critică a societății comuniste, a studia opera lui Goerge Orwell, despre care am scris o comunicare prezentată la un colocviu dedicat personalității acestui comunist dezamăgit și critic. 

Pentru a se înțelege modul insinuant al gestiunii ideologice operate de și la GDS, o lectură a unor studii despre acțiuni similare din perioada Războiului rece, finanțate tot de genereoase fundații americane suib controlul CIA, devenea necesară. Recomand unul din aceste studii istorice, La CIA et les intellectuels. Une histoire souterraine des idees. de l'école de francfort aux "nouveaux philosophes"

Iată un bun rezumat al cărții, prezentată de editura La fabrique.

«Pour mener à bien la troisième guerre mondiale en imposant partout le capitalisme à l'américaine, la CIA et ses alliés ont entrepris une vaste guerre intellectuelle à multiples facettes. Il fallait, d'une part, dissimuler sa globalisation des goulags par la promotion d'un imaginaire politique pro-américain, et, d'autre part, démolir la pensée dangereuse de la gauche révolutionnaire qu'un autre monde était possible. Cette guerre contre l'esprit, qui sous-tend et permet la guerre tout court, a radicalement transformé les modes de production et de circulation des idées, touchant de près ou de loin tous les intellectuels les plus en vue, en allant de Sartre, Marcuse, Aron et Arendt à Foucault, Derrida, Furet et les nouveaux philosophes.»

«Or, les grands intellectuels ne se sont jamais penchés sur cette guerre clandestine trop peu connue, dont les conséquences ont structuré - et structurent encore - les institutions matérielles du savoir conditionnant leur existence. En remédiant à ce problème fondamental, le présent ouvrage propose de nouveaux outils théoriques et une contre-histoire de la vie intellectuelle, notamment par le biais d'une descente anti-platonicienne dans la caverne d'où sont sorties les idées lumineuses des grandes traditions intellectuelles. S'appuyant sur de nouveaux éléments, dont de nombreux documents internes d'agences comme la CIA et le FBI, ce thriller théorique identifie comme le crime du siècle la tentative de faire passer la défection de l'intelligentsia de la politique anticapitaliste pour la mort naturelle d'une idée désuète : celle de la révolution. Car si la gauche radicale dit parfois que l'on peut tuer une personne, mais on ne peut tuer une idée, ce livre propose une étude des organisations clandestines qui ont voulu mettre à l'épreuve la thèse inverse : c'est en tuant une idée que l'on peut tuer beaucoup plus de personnes.»

Le cercle publie des revues (Preuves, Der Monat, Encounter…), organise des conférences, expos et concerts, soutient l’émigration d’intellectuels lors de l’insurrection de Budapest. Tout cela avec les montages financiers très discrets de la CIA. A son apogée, le cercle est actif dans 35 pays.
Autant dire que la révélation, en 1964, du soutien occulte de la CIA, fait scandale. La légitimité de l’association s’écroule. Mais la culture américaine est déjà bien implantée. Elle influence toujours l’Europe aujourd’hui…

Bibliografie
Charlotte Lepri, De l’usage des médias à des fins de propagande pendant la guerre froide, Revue internationale et stratégique, N° 78, Ed. A. Colin, 2010.


Emmanuelle Loyer, L’art et la guerre froide, dans Art et pouvoir, de 1848 à nos jours, CNDP, 2006.


Frances Stonor Saunder, Qui mène la danse?, Editions Denoël, 2003.
Pierre Grémion, Intelligence de l’anticommunisme, Ed. Fayard, 1995.

Comentariu Dan Culcer. 18 oct 2019 Până când au fost bani, armonia părea că domnește la GDS. Dar au fost și alte retrageri, demisii sau excluderi importante, pe motive diverse: Alin Teodorescu, Stelian Tănase, Sorin Ilieșiu (exclus, vă mai aduceți aminte de ce? fiindcă l-a interpelat critic pe Andrei Pleșu care, ofuscat, a cerut excluderea lui Ilieșiu). I-am scris nu demult un mesaj Magdei Cârneci, cerând să mi se explice cum poți deveni membru GDS. Fără răspuns.

Concluzie. Grupul GDS și revista sa, 22, au fost o emanație a unui program de infiltrare și propagandă similar, finanțat în parte tot de CIA, prin intermediul Open Society, a lui George Soros. O simplă organigramă a membrilor GDS și a carierei lor este cea mai bună și clară descriere a rolurilor care li s-au distribuit și în care au executat și execută indicațiile pețioase, ajunse să devină adevărata lor natură. După ce implantarea agenților de influență s-a realizat, fondurile de susținere financiară au fost reduse. Trebuiau căutate alte surse, pentru cei care voiau să rămână în echipă. Se poate presupune că alte servicii sau fundații au fost solicitate. De pildă, Fundația Lauder. Dar aceasta nu pare să fi răspuns pozitiv. Oricum, rolul GDS s-a eouizat. Prioritatea este reedicarea tineretului român pe linia filosemitismului, prin sistemul școlar Lauder Reut. Ca deobicei, finanțările se fac prin intermediari presupuși neutri. Dacă, nu cumva, actualii actanți GDS au deja venituri suficiente sau le încasează nu dinspre GDS ci prin plata funcțiilor în cadrul universității sau a redacției revistei 22. 

Nu cred nici în ruptul capului că au ajuns în epoca benevolatului.  Dan Culcer

Traian Ungureanu scrie : «Atunci, cîţiva oameni de carte au format Grupul pentru Dialog Social, angajîndu-se să ajute la eliberarea de obişnuinţele mentale ale lumii din care România tocmai ieşise, după 40 de ani de îndoctrinare. Altfel spus, să gireze desprinderea de comunismul înrădăcinat, vizibil sau invizibil, în toate formele de gîndire şi educaţie ale ţării. » /Frumoase intenții. Dar spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești. Acest program era finanțat de Fundația pentru o societate deschisă. Cu ajutorul lui Silviu Brucan? ? Căruia i se punea Domn Profesor. E adevărat că Brucan s-a retras în fundal. Dar fotografiile rămân, chiar dacă timpul trece. / Traian Ungureanu scrie : «Fondatorii GDS pot fi acuzaţi de nenumărate naivităţi exasperante - păcate cărturăreşti, acumulate într-o lungă experienţă de lipsă de experienţă practică şi politică. » Naiivități? Ești sau devii naiv atunci când nu te întrebi de ce (te) plătește această fundație cu banii din sepculații financiare de cea mai josnică specie. Liberalismul, altfel spus libera concurență aparentă, este de fapt masca necesară pentru a ascunde interesele capitalului financiar speculativ, cel care a distrus economiile lumii. Ecnomia model propusă, cea a SUA, este de fapt una deloc liberală în exterior, dimpotrivă acut protecționistă, în vreme ce solicită sau impune cu armele celorlalte economii să nu pună bariere vamale care ar putea-o deranja în expansiunea ei mondială. Cămătarii care joacă pocher sau barbut. O coincidență desigur : sediul Generoasei Fundații din Paris este același cu sediul fostei Fondation pour une entr'aide intellectule europeenne, 38 Bd. Beaumarchais din Paris. Ultima a fost o fundație mult timp finanțată discret de CIA. De aceiași subordonare ca și Congresul pentru libertatea culturii. Știu asta fiindcă am fost bursier al acestei fundații, cu sediul formal în Elveția. Tactica occidentală era mai fină. Nu mi s-a cerut la Paris să semnez vreun angajament, cum mi s-ar fi cerut dacă aș fi fost recrutat ca agent de influență de către Securitate sau KGB. Asta fiindcă se știa că eram convins, nu trebuia să fiu reeducat sau forțat, orientarea mea se vedea din scris. Până când au fost bani, armonia domnea la GDS. Dar au fost și alte retrageri, demisii sau excluderi importante, pe motive diverse: Alin Teodorescu, Stelian Tănase, Ilieșiu (exclus, vă mai aduceți aminte de ce? fiindcă l-a interpelat pe Andrei Pleșu care, ofuscat, a cerut excluderea lui Ilieșiu). Am scris acum vreun an un mesaj-test Magdei Cârneci, cerând să mi se explice cum poți deveni membru GDS și solicitând să devin. Fără răspuns. Am înțeles că trebuie să fii cooptat prin recomandare. Ca la masonerie, de pildă. sau în orice altă societate de acest tip. Cum au reușit atunci cei din familia Vianu Alexandrescu să intre? S-au recomandat reciproc?

Citeste mai mult: adev.ro/pyzm3t


Citeste mai mult: adev.ro/pyzm3t

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.