Traian Ungureanu Au carte, n-ai parte! 7 octombrie 2019, 07:58
https://adevarul.ro/news/societate/au-carte-n-ai-parte-1_5d9ac49e892c0bb0c654f84d/index.html
[...]
«Scrisoarea în care Liiceanu îşi explică demisia din Grupul pentru
Dialog Social prefaţează impecabil Istoria relei creşteri şi neîncetatei
descreşteri a gîndirii publice la români - sinteza ce va rămâne
nescrisă, pentru că nici o minte omenească nu-i poate absorbi
bibliografia. Miza e prea mare. »
«Scrisoarea lui Liiceanu a fost
deja ofilită şi arhivată de destinatar. Liiceanu a expus noul naufragiu
al intelectualului român de profesie. Eşecul repetat al acestei posturi
dificile care a produs o mulţime de excepţii strălucite şi o regulă de
fier ce le vine de hac. Totul a început în ultima zi a neuitatului şi de
mult abandonatului 1989. Atunci, cîţiva oameni de carte au format
Grupul pentru Dialog Social, angajîndu-se să ajute la eliberarea de
obişnuinţele mentale ale lumii din care România tocmai ieşise, după 40
de ani de îndoctrinare. Altfel spus, să gireze desprinderea de
comunismul înrădăcinat, vizibil sau invizibil, în toate formele de
gîndire şi educaţie ale ţării.
/Cu ajutorul lui Silviu Brucan? ? Dan Culcer/
Fondatorii GDS pot fi acuzaţi de nenumărate naivităţi exasperante -
păcate cărturăreşti, acumulate într-o lungă experienţă de lipsă de
experienţă practică şi politică. Dar diagnosticul era exact şi misiunea
vitală. Fondatorii GDS înţeleseseră că România nu va fi liberă şi aptă
de viitor, fără valorile şi ideile care dizolvă servitutea comunistă a
minţii. Programul fundamental al GDS spunea că libertatea nu poate fi
dăruită prin deschiderea magaziilor de banane şi cafea ci trebuie
dobîndită prin puterea gîndirii autonome. Prin educaţie şi caracter,
tradiţie şi judecată curajoasă. Pariul GDS era evoluţia socială, prin
eliberare spirituală, spre o democraţie care depăşeşte nivelul
declarativ. E exact punctul pe care GDS, în întruchiparea de astăzi, îl
respinge şi răstălmăceşte. Trădarea intelectualilor - cum s-a numit, de
la o epocă la alta, fuga minţii spre protecţia dogmei - a reuşit, încă o
dată. Singura surpriză e că revenirea la alibiurile care maschează noua
înregimentare a durat atît de mult. [...]»
«Cu o schimbare de sex care vestea simpatii transgender, GDS s-a lepădat
de principiile începutului de drum şi s-a garat comod în parcul
ideologic PC. Locul e cum nu se poate mai convenabil, căci aduce
prestigiu, satisfacţie de sine şi o poziţie măruntă, dar garantată între
purtătorii de trenă ai noii gîndiri unice occidentale. Traiectoria a
urmat etapele clasice ale mimetismului cunoscut nouă din venerabilul
manual produs de compania Chiriţa & Venturiano. Mai întîi, a apărut
ideea diversificării. De ce numai ideile brute ale încrîncenatului
anti-comunism? E loc, în toleranţa noastră, şi pentru acele nuanţe
suplimentare care dau creşă gratuită minorităţilor şi defavorizaţilor
cîtă frunză şi iarbă la cina unui vegan. Nu putem rămîne prizonierii
febrei care forţa lozinci şi atitudini, imediat după ieşirea din
comunism. Ne modernizăm elastic. Şi astfel, cu un sofism util
caracterelor care se negociază, GDS a descoperit două lucruri: că
anti-comunismul e o armură demodată în plin dineu liberal şi că
neo-marxismul poate fi injectat în locul socialismului tradiţional.
Andrei Cornea rămîne, chiar, la convingerea emoţionantă după care „Marx
aparţine marii culturi a Europei”. Aşa e. După cum şi cutremurele
aparţin ordinii naturale, iar amputările medicinei generale. GDS, fostul
purtător de ideal, nu renunţă la Jos Comunismul! dar îmbunătăţeşte
formula care cuprinde, acum, la pachet, şi Sus Neo-Marxismul! Cealaltă
mişcare de progresism felin a noului GDS e serviciul de pază, la
dispoziţia celui mai proaspăt dogmatism occidental. GDS şi radarele
asociate ţin piept dictaturii. Adică, iliberalismului - acuzaţia cu care
e potcovit orice regim ce îndrăzneşte să fie ales prin vot democratic,
fără acordul progresiştilor. Lumea e ameninţată de robie, din simplul
motiv că elitele pierd alegeri libere. GDS ne apără transformându-se în
tribună a toleranţei faţă de propriile idei şi asta e de ajuns. Avem
meditatori de calibru. NATO poate pleca acasă. Traiectoria GDS repetă
bucla şireată care a lăsat România fără repere, de atîtea ori. La prima
rafală de vînt ideologic extern, învăţatul român îşi lasă conştiinţa
baltă, îşi face pe nevăzute bagajele şi se mută în paradisul noului
adevăr. Dej şi Ceauşescu au contat pe diversificarea intelectuală, pe
nuanţele noi şi, în cele din urmă, pe înregimentarea în noua idee unică.
Voluntară şi nesupusă altor ameninţări decît lipsa de finanţare,
declasarea conştiinţelor are, azi, o gratuitate abjectă. Ea vine din
comoditate şi din nevoie de statut, din conformismul care asigură
superioritatea şi albăstreşte temporar sîngele.[...] »
«Cine cîrteşte se plasează în afara democraţiei şi îşi pierde dreptul de
exprimare. Cenzura e pe drum. România se aşază iar în schizoidia care
i-a asigurat, în vremuri moderne, conflictele şi ruptura. Producem
analfabetism de masă şi culturi de nişă. Ne organizăm despicat: turmă
şi, deasupra ei, ciripind nobil, o sectă fundamentalist-liberală. Lumea
noastră presupus gînditoare devine exact ce e elita academică
occidentală: o asociaţie închisă, recrutată prin reeducare, neînchipuit
de atotştiutoare şi programatic ruptă de grosul unei naţiuni ce nu-şi
merită luminile. Aşa au rămas singuri pe peron, mulţi din cei pregătiţi
pentru marea expediţie spirituală promisă în 1989. Toţi cei cărora li
s-a promis dispariţia minciunii. În locul modelului etic, a apărut un
oportunism proaspăt care peţeşte poziţia de mini-guru local şi
exchibiţionismul de export: iată, sîntem şi noi în stare de un PC
carpatin! Demisia lui Gabriel Liiceanu e cîntarul care află că GDS e un
gol plin de propriul gol, un dor de proeminenţă care sacrifică virtuţile
gîndirii publice. Sigur, corupţia ucide. La fel face, însă, şi sora ei
din flori la butonieră, aroganţa snoabă. Cu o neo-zicătoare intonată de
marele cor al neşcoliţilor: au carte, n-ai parte!»
Citeste mai mult: adev.ro/pyzm3t
Comentariu Dan Culcer. 18 oct 2019
Traian Ungureanu scrie : «Atunci,
cîţiva oameni de carte au format Grupul pentru Dialog Social,
angajîndu-se să ajute la eliberarea de obişnuinţele mentale ale lumii
din care România tocmai ieşise, după 40 de ani de îndoctrinare. Altfel
spus, să gireze desprinderea de comunismul înrădăcinat, vizibil sau
invizibil, în toate formele de gîndire şi educaţie ale ţării. »
/Frumoase
intenții. Dar spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești. Acest
program era finanțat de Fundația pentru o societate deschisă, generoasă fundație cu scop de îndoctrinare individualistă, filosemită, sursa fiind activitatea speculativă a celui mai periculos imperialism financiar. Cu
ajutorul lui Silviu Brucan? ? înalt funcționar bolșevic, criminal ideologic, în cea mai neagră perioadă a colonialismului sovietic, la Scânteia. Căruia i se punea, la GDS, Domn Profesor. E
adevărat că Brucan s-a retras în fundal. Dar fotografiile și proiectul lansat rămân, chiar
dacă timpul trece. /
Traian Ungureanu scrie : «Fondatorii GDS pot
fi acuzaţi de nenumărate naivităţi exasperante - păcate cărturăreşti,
acumulate într-o lungă experienţă de lipsă de experienţă practică şi
politică. »
Naiivități? Ești sau devii naiv atunci când nu te
întrebi de ce (te) plătește această fundație cu banii din speculații
financiare de cea mai josnică specie. Liberalismul, altfel spus libera
concurență aparentă, este de fapt masca necesară pentru a ascunde
interesele capitalului financiar speculativ, cel care a distrus
economiile lumii. Economia model propusă, cea a SUA, este de fapt una
deloc liberală în exterior, dimpotrivă acut protecționistă, în vreme ce
solicită sau impune, cu armele, celorlalte economii să nu pună bariere
vamale care ar putea-o deranja în expansiunea ei mondială. Cămătarii
care joacă pocher sau barbut.
O coincidență desigur : sediul
Generoasei Fundații Soros, alias Open Society, din Paris este același cu sediul fostei Fondation
pour une entr'aide intellectule europeenne, 38 Bd. Beaumarchais din
Paris. Ultima a fost o fundație mult timp finanțată discret de CIA. De
aceiași subordonare ca și Congresul pentru libertatea culturii. Știu
asta fiindcă am fost bursier al acestei fundații, cu sediul formal în
Elveția. Tactica occidentală era mai fină. Nu mi s-a cerut la Paris să
semnez vreun angajament, cum mi s-ar fi cerut dacă aș fi fost recrutat
ca agent de influență de către Securitate sau KGB. Asta fiindcă se știa
că eram convins, nu trebuia să fiu reeducat sau forțat, orientarea mea
se vedea din scris. Nu regret că am folosit aceste burse pentru a mă informa, a-mi dezvolta analiza critică a societății comuniste, a studia opera lui Goerge Orwell, despre care am scris o comunicare prezentată la un colocviu dedicat personalității acestui comunist dezamăgit și critic.
Pentru a se înțelege modul insinuant al gestiunii ideologice operate de și la GDS, o lectură a unor studii despre acțiuni similare din perioada Războiului rece, finanțate tot de genereoase fundații americane suib controlul CIA, devenea necesară. Recomand unul din aceste studii istorice, La CIA et les intellectuels. Une histoire souterraine des idees. de l'école de francfort aux "nouveaux philosophes"
Iată un bun rezumat al cărții, prezentată de editura La fabrique.
«Pour mener à bien la troisième guerre mondiale en imposant partout le capitalisme à l'américaine, la CIA et ses alliés ont entrepris une vaste guerre intellectuelle à multiples facettes. Il fallait, d'une part, dissimuler sa globalisation des goulags par la promotion d'un imaginaire politique pro-américain, et, d'autre part, démolir la pensée dangereuse de la gauche révolutionnaire qu'un autre monde était possible. Cette guerre contre l'esprit, qui sous-tend et permet la guerre tout court, a radicalement transformé les modes de production et de circulation des idées, touchant de près ou de loin tous les intellectuels les plus en vue, en allant de Sartre, Marcuse, Aron et Arendt à Foucault, Derrida, Furet et les nouveaux philosophes.»
«Or, les grands intellectuels ne se sont jamais penchés sur cette guerre clandestine trop peu connue, dont les conséquences ont structuré - et structurent encore - les institutions matérielles du savoir conditionnant leur existence. En remédiant à ce problème fondamental, le présent ouvrage propose de nouveaux outils théoriques et une contre-histoire de la vie intellectuelle, notamment par le biais d'une descente anti-platonicienne dans la caverne d'où sont sorties les idées lumineuses des grandes traditions intellectuelles. S'appuyant sur de nouveaux éléments, dont de nombreux documents internes d'agences comme la CIA et le FBI, ce thriller théorique identifie comme le crime du siècle la tentative de faire passer la défection de l'intelligentsia de la politique anticapitaliste pour la mort naturelle d'une idée désuète : celle de la révolution. Car si la gauche radicale dit parfois que l'on peut tuer une personne, mais on ne peut tuer une idée, ce livre propose une étude des organisations clandestines qui ont voulu mettre à l'épreuve la thèse inverse : c'est en tuant une idée que l'on peut tuer beaucoup plus de personnes.»
Le cercle publie des revues (Preuves, Der Monat, Encounter…), organise des conférences, expos et concerts, soutient l’émigration d’intellectuels lors de l’insurrection de Budapest. Tout cela avec les montages financiers très discrets de la CIA. A son apogée, le cercle est actif dans 35 pays.
Autant dire que la révélation, en 1964, du soutien occulte de la CIA, fait scandale. La légitimité de l’association s’écroule. Mais la culture américaine est déjà bien implantée. Elle influence toujours l’Europe aujourd’hui…
Bibliografie
Charlotte Lepri, De l’usage des médias à des fins de propagande pendant la guerre froide, Revue internationale et stratégique, N° 78, Ed. A. Colin, 2010.
Emmanuelle Loyer, L’art et la guerre froide, dans Art et pouvoir, de 1848 à nos jours, CNDP, 2006.
Frances Stonor Saunder, Qui mène la danse?, Editions Denoël, 2003.
Pierre Grémion, Intelligence de l’anticommunisme, Ed. Fayard, 1995.
Comentariu Dan Culcer. 18 oct 2019 Până când au fost bani, armonia părea că domnește la GDS.
Dar au fost și alte retrageri, demisii sau excluderi importante, pe
motive diverse: Alin Teodorescu, Stelian Tănase, Sorin Ilieșiu (exclus, vă mai
aduceți aminte de ce? fiindcă l-a interpelat critic pe Andrei Pleșu care, ofuscat, a cerut excluderea lui Ilieșiu). I-am scris nu demult un mesaj Magdei
Cârneci, cerând să mi se explice cum poți deveni membru GDS. Fără
răspuns.
Concluzie. Grupul GDS și revista sa, 22, au fost o emanație a unui program de infiltrare și propagandă similar, finanțat în parte tot de CIA, prin intermediul Open Society, a lui George Soros. O simplă organigramă a membrilor GDS și a carierei lor este cea mai bună și clară descriere a rolurilor care li s-au distribuit și în care au executat și execută indicațiile pețioase, ajunse să devină adevărata lor natură. După ce implantarea agenților de influență s-a realizat, fondurile de susținere financiară au fost reduse. Trebuiau căutate alte surse, pentru cei care voiau să rămână în echipă. Se poate presupune că alte servicii sau fundații au fost solicitate. De pildă, Fundația Lauder. Dar aceasta nu pare să fi răspuns pozitiv. Oricum, rolul GDS s-a eouizat. Prioritatea este reedicarea tineretului român pe linia filosemitismului, prin sistemul școlar Lauder Reut. Ca deobicei, finanțările se fac prin intermediari presupuși neutri. Dacă, nu cumva, actualii actanți GDS au deja venituri suficiente sau le încasează nu dinspre GDS ci prin plata funcțiilor în cadrul universității sau a redacției revistei 22.
Nu cred nici în ruptul capului că au ajuns în epoca benevolatului. Dan Culcer
Citeste mai mult: adev.ro/pyzm3t
Citeste mai mult: adev.ro/pyzm3t
Comentarii
Trimiteți un comentariu