« Oare de ce toți comuniștii recurg la etichetele „fasciști”, „naziști” sau „legionari” când nu sunt în stare să argumenteze ceva?» zicea un comentator pe nume Florin pe situl G4MEDIA
În ultimul număr al revistei România literară, 51-52, 2023, Nicolae Manolescu deformează sensul articolului meu din Vatra, intitulat Sociograme. Succesul literar sau trocurile intracomunitare, citând «indignat» câteva fragmente. Nu aduce însă, față de constatările sau ipotezele mele pragmatice de sociologia succesului, nici un contra-argument. Indignarea nu e suficientă într-o discuție. Dar Nicolae Manolescu nu avea nevoie de o discuție ci de un denunț. Manolescu s-a lăsat molipsit de tehnicile delatorilor pe care nu demult încă îi detesta, când aceștia, George Voicu sau Michael Shafir, de pildă, îl denunțau oripilați pentru «rinocerita» sa. Apărarea Manolescu, în această partidă de șah, se poate citi în editorialul Cum am devenit rinocer din România literară, nr. 32, 12-18 august 1998, articol accesibil pe situl arhivei revistei, depus ca document,pe un raft al biblioteca mele, aici.
Articolul meu nu mai poate fi citit pe situl revistei VATRA. Conducerea revistei s-a speriat și acționat precipitat, după opinia mea, eliminând de pe situl Vatra articolul, care există în versiunea tipărită, cerându-și scuze, cerând iertare. De la cine? Pentru ce? De aceea l-am republicat aici, pentru cei care nu înghit pe nemestecate calomniile.
https://www.cristoiublog.ro/primim-de-la-dan-culcer-succesul-literar-sau-trocurile-intracomunitare/
În aparență, doar în aparență, N.Manolescu își exprimă indignarea și practică denunțul în numele unor principii. În realitate practică o răzbunare, simulează indignarea, fiindcă de mai multe ori, în mod direct și sincer, i-am atras atenția asupra modului abuziv în care conduce Uniunea Scriitorilor. Ultima dată, chiar în vara trecută, cu prilejul alegerilor pentru funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor, când ne-a privat de dreptul de vot, nu numai pe mine ci pe toți acei membri ai Uniunii care trăiesc și locuiesc în străinătate, prin introducerea unui punct în Statut care impune prezența fizică la vot. Votul prin corespondență sau prin împuternicire este o practică pe care Statutul Uniunii nu o prevede, fără nici o explicație logică sau juridică, deși în orice țară democratică este o practică normală. E vorba, în realitate, de o formă inadmisibilă de a mă /ne priva de un drept.
Reamintesc, aici, că N.Manolescu a fost cândva el însuși obiectul și subiectul unui denunț similar prin presă. Măcar acela era argumentat, sub semnătura unui vânător de antisemiți, specializat, Michael Shafir, nu o notulă precum se poate citi mai jos, etichetare samavolnică și nerușinată. Voi reproduce, pe un alt blog, articolele din România literară semnate de Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran, Ioan Buduca și alții, care au produs atunci replicile revoltate semnate de George Voicu, Michael Shafir etc. Merită să fie citit și paragraful dedicat de Nicolae Manolescu lui Norman Manea în Istoria critică a literaturii române. Nu e lung și nu e deloc laudativ. Între timp Manolescu a renunțat la spiritul critic și la libertatea de opinie.
Manea nu denunță legionarismul lui Mircea Eliade, cum crede N.Manolescu, ci, cum o precizează chiar Manea, faptul că Eliade nu și-a făcut în America, mea culpa pe această temă. Dar de ce ar fi trebuit să-și facă mea culpa, doar pentru a-i face plăcere lui Norman Manea?? care îl beștelește post-mortem. Opțiunea de tinerețe a lui Eliade nu e cu nimic mai gravă decât a tinerilor comuniști din România. Indiferent de teoriile care indică superioritatea morală a opțiunii comuniste. Toți foștii tineri comuniști, direct sau indirect, făceau jocul puterii coloniale sovietice. Nici ei nu și-au făcut în România mea culpa, nici nu mai au ocazia să o facă, în infernul capitalist, unde nu puțini s-au stabilit după 1948. Au mai rămas totuși destui să-și încaseze pensiile de ilegaliști în România. Arhivele românești cercetate de mine dau listele complete.
Postlegomena la Felix Culpa, 2012, două volume de studii și corespondență editate de Mihaela Gligor și Liviu Bordaș, probează cu toată forța faptul că Mircea Eliade a avut o atitudine umanistă, lipsită de orice prejudecăți etnice. Și că partenerii săi de dialog, evrei sau neevrei, au știut și apreciat asta.
Textele dedicate combaterii cândva ipoteticei «rinocerite» a lui Manolescu ca și cele dedicate operei literare și, respectiv, pamfletului lui Manea, Culpa fericită, sunt disponibile pe diverse saituri ale publicațiilor respective /Revista 22, Sfera Politicii, România Literară, Acum. tv, ELeonardo etc. / unele aflate și în baza de date, realizată de o extraordinară echipă de informaticieni maghiari, sub numele de ARCANUM, unde mai toată presa din fostele țări socialiste (deci și cea românească veche și actuală) poate fi citită contra unei sume modice. Le-am recuperat și le voi pune la dispoziția tuturor, ca să se vadă «cum devine situația».
Nu mă bucur, ca prostul, că ar putea muri sau a murit capra vecinului, adică a lui Manolescu capră (sic!). Nu folosesc textele pomenite mai sus întru apărarea mea. Nu am de ce să mă apăr fiindcă acuzația, devenită virală, cum zic unii spăimoși, prin difuzarea ei și prin reacțiile eminamente pe necitite ale unor urechiști, nu are nici un temei, nici textual, nici legal, nici moral, nici istoric.
Cineva îmi zicea, căinându-mă, că am fost atacat fiindcă am utilizat cuvântul jidovi. Nu e un cuvânt interzis (cine dracu are dreptul să interzică un cuvânt !?) și chiar dacă ar fi, am dreptul încă să folosesc limba română cum cred că e expresiv și corect. Am precizat deja în ce sens l-am folosit. În sensul de uriași, puternici. În Maramureș se utiliza o formă scurtă, jid sau jâd. E un etnonim. Atât.
Mărturisesc aici, în Jurnalul meu, așa cum mi-am anunțat anticipat prietenii, că utilizarea sa a fost un test. E ca o grenadă luminoasă care orbește, producând efectul scontat de mine, derutarea și excitarea cititorilor. Unor anume cititori, mai ales, tocmai cei care au reacționat în mod reflex. E vorba, desigur de cei care mai trăiesc, dintre cei care se mai cred puternicii zilei, pomeniți de mine în articolul din Vatra, doar pentru că un parlament format din colduși au votat legi antinaționale, nedemocratice, cu privilegii, de excepție, specifice unui sistem colonial. Îi îndemn, amical, să-mi recitească articolul, după ce le trece orbirea. Și să recitească articolul lui Dorin Tudoran intitulat Nobelul de vară, dintr-o mai veche Românie literară, nr. 32/1999. Textul, de foarte bună calitate, este disponibil foarte scurtă vreme, pentru cei care nu au răbdarea să caute, pe blogul meu Biblioteca lui Dan Culcer, ca exemplu pentru o antologie de excelentă construcție polemică, ironică. Altfel îl puteți citi oricând în arhiva de pe Internet a revistei România literară.
Citez concluzia articolului lui Dorin Tudoran:
«Spuneam la începutul acestui comentariu că tot ce îşi poate dori un premiu este să fie plauzibil, să nu frizeze ridicolul. Restul rămâne subiectivitate. Cu tot respectul ce-l port colegului nostru Norman Manea, cred, totuşi, că un Nobel pentru Domnia sa ar avea ceva dificultăţi în a satisface o asemenea condiţie minimală. Sigur, palmaresul acestui premiu a înregistrat suficiente astfel de momente, dar asta n-ar trebui să ne facă să gândim după “principiul” unde merge mia, merge şi suta. Altfel, cam cât de real să fie respectul pe care pretindem că-l avem pentru o asemenea distincţie?»
Din seria pe 2023 de note de lectură dedicate în România literară revistei Vatra, reiese clar că publicația mureșeană românească este excesiv monitorizată, cu procese de intenție, căutare de nod în papură. A se vedea și alt recent denunț, de data asta semnat de valetul Mircea Mihăieș, în nr. 1/2024 al României Literare., număr care nu este încă disponibil pe sit. Îl includ aici, deși este o improvizație de proastă calitate polemică, ca să-i pot demonta mecanismele ideologice.
A bon entendeur, salut ! Sau, eventual, pe românește, Cine are urechi de auzit, să audă!
În presa scrisă și tipărită voi reacționa, pentru a demasca impostura, doar dacă acuzația ar depăși limita colportajului și ar periclita statutul revistei Vatra și relația mea cu revista, la a cărei fundare am participat.
În aceste condiții, aici, în Jurnalul meu, nu fac decât să amintesc, pe această cale, că roata lumii se rotește și nu se oprește. Dan Culcer, 7 ianuarie 2024
[N. M. ] Dan Culcer în plin derapaj de idei
« N-aș putea spune că nu avem ce să citim în numărul dublu din octombrie-noiembrie al revistei târgu-mureșene „Vatra“. Să încep cu sfârșitul, cu rubrica talmeș-balmeș, care m-a intrigat și altă dată prin consecvența cu care își respectă titlul. Semne bune „Vatra“ are, pretinde C.C. (probabil Călin Crăciun): „…se conturează tot mai mult în jurul revistei o generație nouă de poeți și prozatori în (sic!) limba română“, luându-i „în calcul, desigur, doar pe cei care au dovedit sau măcar pot spera până în prezent la un anumit grad de însemnătate la nivel național“. Totul ar fi bun și frumos cu condiția ca numele noilor poeți și critici să aibă cu adevărat însemnătate. Din păcate, cu unul sau două excepții, numele sunt absolut necunoscute în afara Cenaclului Vatra și a recenziilor binevoitoare din revistă. C.C. se arată încântat de procentul de literați valoroși la o populație de 116.000 de locuitori, câți numără orașul, dintre care 60.000 ar fi români. Despre critici, nu se suflă o vorbă. Genul nu s-o fi înnoind în Tg. Mureș. Tot în rubrica talmeș-balmeș, mă reîntâlnesc (fără nicio plăcere!) cu un concept care circulă de la o vreme printre membrii PS din Franța, și anume socialism de stat. Desigur, e vorba despre socialismul de care ne-am bucurat noi, norocoșii, din Estul Europei. În ce-i privește pe socialiștii contemporani, ei își trag vlaga ideologică de la socialismul umanist. Despre comunism, nu se mai aude nimic. Mă refer la termenul cu pricina. (Spre deosebire de ruda lui vitregă, fascismul). Cum se vede, conceptele ideologice pot fi și ele spălate, asemenea banilor. În cazul de față, socialismul de stat face parte din vocabularul noii stângi politice din Vest (și iată că și de la noi) care nu vrea să fie confundată cu un regim compromis pretutindeni unde s-a aflat la putere. Dovada ne-o oferă o notă semnată A.C. (probabil Alex Cistelecan), referitoare la înființarea la Tg. Mureș a unui „Cerc de Discuții – Teorie 143“, prima ședință fiind consacrată polemicii dintre Brecht și Lukács. Voilá! Să aruncăm o privire și asupra obișnuitei anchete a revistei, intitulată (para)literatura în contextul (new)media. Contribuțiile sunt semnate, în general, de doamne și de domnișoare care au o notorietate încă și mai mică decât autoarele menționate în rubrica talmeș-balmeș. Ca să-i numărăm însă pe domnii contributori, ne ajung degetele de la o mână. Premisa întregii dezbateri este următoarea: specii considerate până deunăzi paraliterare ar fi fost „recuperate“ abia „odată cu subminarea postmodernă a granițelor dintre cultura înaltă și cea joasă, mai exact, odată cu «fluidizarea dihotomiilor» de tipul valoare/non-valoare, lector specializat/lector naiv“ etc. O primă obiecție este că multe din speciile cu pricina, enumerate de Senida Poenariu, autoarea Argumentului la anchetă, sunt de multă vreme considerate ca aparținând literaturii: SF, literatura fantastică, romanul polițist, operele pentru copii și tineret, literatura erotică, și în curând fantasy, benzile desenate și romanul grafic. Între cele Zece romane care au făcut America, o carte a francezului Serge Fauchereau din anii 1970, figura Șoimul maltez. Despre scrierile cu caracter fantastic, s-au pronunțat de mult criticii și istoricii literari, neașteptându-i pe colegii Senidei Poenariu. Cea de a doua obiecție este că, eliminând criteriul de valoare (curată marotă a criticilor de la „Vatra“!), nu facem niciun serviciu fostei paraliteraturi (Silvian Iosifescu, fostul meu profesor de teoria literaturii, a publicat în anii 1960 o carte în care considera paraliteratura ca nefiind literatură propriu-vorbind, carte despre care am scris o cronică, dând ca exemple care-l contraziceau pe autor scrierile științifice și literare ale lui Odobescu și ale, deja, altor scriitori din secolul XIX.). Speciile cu pricina sunt considerate curat literare nu de ieri, de azi, și nu grație mănușii cu un singur deget a newmedia de astăzi, ci valorii lor. Nu criteriul valorii creează discriminarea speciilor cu pricina, ci, paradoxal, tocmai abandonarea lui, prin redeschiderea fără niciun rost a unei discuții perimate.
Am păstrat pour la bonne bouche un lung text polemic al lui Dan Culcer, despre care aș putea spune că m-a lăsat bouche bée. Nu că n-aș fi la curent cu ideile autorului. Dar mi se pare că, de data asta, el se află la un singur pas de prăpastia antisemitismului. Premisa textului este următoarea: „Unii (!) evrei nu trebuiau să se amestece în treburile românilor…, mai ales când se cunoaște contribuția unora dintre evreii cu funcții politico-ideologice la distrugerea culturii românilor.“ Ce mai argument! Și: „Dacă Norman Manea, Alexandru Florian, Zigu Ornea, Andrei Oișteanu, Andrei Cornea tăceau în acest domeniu, ar fi rămas înțelepți.“ Chiar crede Dan Culcer că evreii nu trebuiau să scrie opere care au intrat în patrimoniul cultural românesc? Ținta principală a amplului text este Norman Manea. Vezi bine, fiindcă scriitorul și-ar fi bazat reputația în SUA și ulterior și-ar fi datorat ecoul stârnit de Felix culpa, articolul în care denunța legionarismul lui Mircea Eliade, nu pe adevărul informațiilor, ci pe „un troc intracomunitar“ evreiesc. Scrie Dan Culcer: „Nimeni nu poate să mă facă să cred că integrarea lui Norman Manea în viața culturală americană sau măcar newyorkeză ar fi reală, strict literară, adică nedeterminată de comunotarism, toate contactele pe care el însuși le evocă sunt evreiești, Philip Roth etc.“ Și încă: „Odată plecat din România, cu altă destinație, singura sa șansă de a fi luat în seamă era să-și revendice apartenența la comunitatea mondial(istă) a jidovilor.“ În atenția CNCD! Mai ales că nu e primul derapaj al lui Dan Culcer. Dar e unul dintre cele mai grave. (N.M.)
https://romanialiterara.com/2023/12/ochiul-magic-51-52-2023/
Rubrica Ochiul magic 51-52/2023 România literară nr. 51-52/2023
Și scum despre una din explicațiile denunțului.
Nicolae Manolescu și principiile
Din corespondența lui Dan Culcer cu Uniunea Scriitorilor din România
Stimate Domnule Președinte,
Am primit convocarea la adunarea de alegeri a Filialei Târgu Mureș a Uniunii scriitorilor din România, filială al cărei membru sunt de o jumătate de secol. Sunt cetățean român domiciliat în străinătate.
În această convocare figurează o condiție care mă privează abuziv de dreptul de vot.
Citez din convocare.
«Membrii Filialei prezenți la data, ora și locul desfășurării Adunării Generale a Filialei votează într-o urnă Președintele Filialei și Comitetul de Conducere al Filialei, iar într-o altă urnă votează Președintele USR.
Pot vota în cadrul Adunării Generale a Filialei numai membrii Filialei. Un membru al Filialei poate vota un singur candidat la funcția de Președinte USR și un singur candidat la funcția de Președinte al Filialei. Nu se admit voturile prin reprezentant.»Evident, această prevedere este ilegală, chiar dacă, într-un moment de eclipsă a aplicării principiului egalității membrilor și a exercitării fără nici o restricție a dreptului de vot în orice tip de alegeri, prevederea a fost introdusă în documentele care asigură funcționarea Uniunii Scriitorilor, statutul și diversele regulamente.
Nu e prima dată că sunt privat de dreptul de vot. Și nu sunt singurul membru al Uniunii Scriitorilor, care se află în acestă inacceptabilă situație.
Mă adresez Dv, în calitatea Dv. de garant al legalității funcționării asociației noastre, pentru a vă ruga să luați măsurile necesare. Adică eliminarea acestei prevederi ilegale, acceptarea votului prin corespondență și, respectiv, prin reprezentant, așa cum se practică în România în toate instanțele supuse principiilor constituționale, superioare, cum știm amândoi, oricăror alte prevederi cu caracter juridic, restrictive sau extensive.
Ca să profit de calitatea Dv. vă rog să considerați că vă încredințez mandatul de a mă reprezenta pentru a cere în mod colegial și public eliminarea restricției, acceptarea votului prin corespondență și prin reprezentant. În cadrul acestui mandat colegial, vă rog să citiți în public în fața colegilor acest mesaj, sau să-l difuzați cu orice alt mijloc, așa cum ați făcut-o deja cu alte mesaje colegiale ale mele.
Modificarea prevederii se poate face la inițiativa Dv, pe care eu o susțin de pe acum prin acest mesaj. (Copii către Eugeniu Nistor, Marko Béla, Uniunea Scriitorilor, filiala Mureș)
Cu salutări colegial și cordiale,
Dan Culcer
écrivain, journaliste, traducteur-interprète
Tel : (33) 1
Mobil (33)
Adresse postale :
16, résidence Les — FRANCE
Retrimiterea unui mesaj din 5 aprilie 2018, fără confirmare de primire și care nu a primit nici un răspuns.
Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea unde se află sediul filialei Uniunii Scriitorilor, a cărei membri cotizanți la zi sunt, deci mai ales celor care, ca mine, locuiesc în străinătate,
Consider această prevederea abuzivă, chiar dacă ea ar putea fi introdusă prin interpretarea unui Statut care poate fi modificat ad libitum. În orice asociație din lumea civilizată, unde există și legi care să reglementeze formulările din statutele unor asociații, împuternicirea este legală și instituționalizată. Există acum modalități tehnice informatizate care asigură comunicarea la distanță a unei opțiuni, dimpreună cu secretul votului prin împuternicire, tehnici uzuale care nu costă nimic și în orice caz nu costă Uniunea.
De ce nu se utilizează aceste posibilități și în cazul alegerilor la Uniunea Scriitorilor?
Vă rog să analizați în urgență interogația mea. Și mai ales să vă exprimați poziția în timp util, înaintea începerii seriei alegerilor, care debutează la 11 aprilie 2018.
Știind că Uniune posedă listele integrale cu membrii Uniunii și deci cu domicilul acestora, vă rog să comunicați public câți membri ia Uniunii locuind în străinătate există. Se va vedea poate dacă aceștia (mulți, puțini? ) sunt puși într-o imposibilitate nestatură de a vota.
Se va putea cântări obiectiv efectul neparticipării la vot a acestui fragment din totalul membrilor. Cred că nu merită să fie evocată, în contra-argument posibilitatea de deplasare a celor împiedicați să voteze, nici măcar pentru interiorul țării.
Se poate evita astfel o limitare a accesului la vot care ar putea dăuna deja credibilității alegerilor iminente.
Citez din convocatorul difuzat de Uniune :
« În temeiul dispozițiilor art. 16 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România în forma în vigoare, Președintele Uniunii Scriitorilor din România, organizație de creatori a scriitorilor din România (denumită în continuare „USR”), cu sediul în Calea Victoriei, nr. 133, sector 1 – București, membră a Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori („ANUC”), CIF RO 2786991, convoacă Adunarea Generală Ordinară a Uniunii Scriitorilor din România, compusă, potrivit dispozițiilor statutare, din membrii USR care își exprimă votul în cadrul Adunărilor Generale ale Filialelor USR, [...]
Votul în cadrul Adunării Generale
Membrii Filialelor prezenți la data, ora și locul desfășurării Adunărilor Generale ale Filialelor votează într-o urnă Președintele Filialei, Comitetul de Conducere al Filialei și, unde e cazul, reprezentanții în Consiliul USR, iar într-o altă urnă votează Președintele USR.
Un membru USR poate vota numai în cadrul Adunării Generale a Filialei din care face parte. Un membru USR poate vota un singur candidat la funcția de Președinte USR. Nu se admit voturile prin reprezentant.
[Paragraful acesta modifică prevederile statutare. Cu ce drept? De ce ??? Un convocator care contrazice prevederea statutară, nu poate avea valoare juridică. Iată unde se află sursa abuzului. În absurdul Art. 48 /pe care l-am contestat la vremea respectivă, fiind contrar oricărei logici juridice/
Art. 48 Prezentul Statut poate fi modificat de către CUSR de câte ori o cere contextul legislativ şi de câte ori este nevoie. Cine stabilește nevoia, în interesul cui?]
Urna cu voturile exprimate pentru Președintele USR se sigilează înainte de data începerii alegerilor de către Comisia de Monitorizare a Alegerilor, care o va păstra, într-un spațiu securizat pe durata alegerilor, până la data numărării voturilor. Rezultatele alegerilor se vor consemna într-un proces-verbal întocmit de Comisia de Monitorizare a Alegerilor, la data de 5 mai 2018, în cadrul Consiliului USR.
Prezentul convocator va fi adus la cunoștința membrilor USR prin publicarea pe pagina de internet a USR – www.uniuneascriitorilor.ro, prin publicarea în revista România literară, precum și prin publicarea într-un ziar recunoscut pe plan național.
Președintele Uniunii Scriitorilor din România,
Nicolae Manolescu"
În Statutul Uniunii Scriitorilor din România, votat în 2013, se scrie :
« Art. 27 Preşedintele U.S.R. e ales, prin vot, pentru un mandat de 5 ani, de AG, compusă din membrii U.S.R. care îşi exprimă votul în cadrul adunărilor generale ale Filialelor din ţară şi din Bucureşti, numite în continuare AGF.
Procedura de alegere a Preşedintelui este următoarea: cu minimum o lună înainte de începerea procesului de alegeri, candidaţii la preşedinţie îşi depun, la secretariatul U.S.R., candidatura şi îşi fac cunoscut proiectul de conducere care va fi publicat pe site-urile U.S.R. şi ale Filialelor. Candidaturile nedepuse în termen nu vor fi luate în considerare. Toţi candidaţii pot participa, pentru a-şi susţine candidatura, la toate adunările generale ale Filialelor din ţară şi din Bucureşti (AGF). Membrii prezenţi la AGF votează într-o urnă Preşedintele Filialei, Comitetul de Conducere al Filialei şi, unde e cazul, reprezentanţii în CUSR, iar într-o altă urnă îl votează pe Preşedintele U.S.R. Urna cu voturile exprimate pentru Preşedintele U.S.R. se sigilează de către Comisia de Monitorizare a Alegerilor, numită în continuare CMA. CMA va avea grijă să păstreze, într-un spaţiu securizat, toate urnele cu voturile exprimate pentru Preşedintele U.S.R. La încheierea procesului de alegeri, toate aceste urne vor fi deschise simultan şi voturile vor fi numărate de către CMA. Candidaţii la preşedinţia U.S.R. pot asista la numărarea voturilor. Preşedintele poate fi revocat, tot prin vot, de către AG în sesiune extraordinară.»
Nu se scrie nimic despre faptul că nu s-ar admite « voturile prin reprezentant.»
În așteptarea răspunsului Dv. vă rog să primiți, stimați colegi, expresia considerației mele, Dan Culcer
Dan Culcer <romaniapresse@gmail.com>
dim. 15 avr. 2018 15:37
À Către Uniunea.scriitorilor
Dan Culcer. Jurnalul unui vulcanolog. Pentru revista Confesiuni. Târgu Jiu
Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate
„Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranți ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.” (Nicolae Steinhardt – Paris 1937 ) [...]
Mica publicitate sau Mica duplicitate. Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor/trecutelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere pseudo-«statutară». Iar inerția este mai puternică decât nevoia de schimbare. Contracandidații, poate cu excepția lui Dan Lungu, nu par să fi reușit a se impune ca alternativă la matusalemica prezindețialitate manolesciană.
Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea unde se află sediul filialei Uniunii Scriitorilor, a cărei membri cotizanți la zi sunt, deci mai ales celor care, ca mine, locuiesc în străinătate,
Consider această prevederea abuzivă, chiar dacă ea ar putea fi introdusă prin interpretarea unui Statut care poate fi modificat ad libitum. În orice asociație din lumea civilizată, unde există și legi care să reglementeze formulările din statutele unor asociații, împuternicirea este legală și instituționalizată. Există acum modalități tehnice informatizate care asigură comunicarea la distanță a unei opțiuni, dimpreună cu secretul votului prin împuternicire, tehnici uzuale care nu costă nimic și în orice caz nu costă Uniunea.
De ce nu se utilizează aceste posibilități și în cazul alegerilor la Uniunea Scriitorilor?
Vă rog să analizați în urgență interogația mea. Și mai ales să vă exprimați poziția în timp util, înaintea începerii seriei alegerilor, care debutează la 11 aprilie 2018.
Știind că Uniune posedă listele integrale cu membrii Uniunii și deci cu domicilul acestora, vă rog să comunicați public câți membri ia Uniunii locuind în străinătate există. Se va vedea poate dacă aceștia (mulți, puțini? ) sunt puși într-o imposibilitate nestatură de a vota.
Se va putea cântări obiectiv efectul neparticipării la vot a acestui fragment din totalul membrilor. Cred că nu merită să fie evocată, în contra-argument posibilitatea de deplasare a celor împiedicați să voteze, nici măcar pentru interiorul țării.
Se poate evita astfel o limitare a accesului la vot care ar putea dăuna deja credibilității alegerilor iminente.
Citez din convocatorul difuzat de Uniune :
« În temeiul dispozițiilor art. 16 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România în forma în vigoare, Președintele Uniunii Scriitorilor din România, organizație de creatori a scriitorilor din România (denumită în continuare „USR”), cu sediul în Calea Victoriei, nr. 133, sector 1 – București, membră a Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori („ANUC”), CIF RO 2786991, convoacă Adunarea Generală Ordinară a Uniunii Scriitorilor din România, compusă, potrivit dispozițiilor statutare, din membrii USR care își exprimă votul în cadrul Adunărilor Generale ale Filialelor USR, [...]
Votul în cadrul Adunării Generale
. Membrii Filialelor prezenți la data, ora și locul desfășurării Adunărilor Generale ale Filialelor votează într-o urnă Președintele Filialei, Comitetul de Conducere al Filialei și, unde e cazul, reprezentanții în Consiliul USR, iar într-o altă urnă votează Președintele USR.
Un membru USR poate vota numai în cadrul Adunării Generale a Filialei din care face parte. Un membru USR poate vota un singur candidat la funcția de Președinte USR. Nu se admit voturile prin reprezentant.
[Paragraful acesta modifică prevederile statutare. Cu ce drept? De ce ??? Un convocator care contrazice prevederea statutară, nu poate avea valoare juridică. Iată unde se află sursa abuzului. În absurdul Art. 48 /pe care l-am contestat la vremea respectivă, fiind contrar oricărei logici juridice/
Art. 48 Prezentul Statut poate fi modificat de către CUSR de câte ori o cere contextul legislativ şi de câte ori este nevoie. Cine stabilește nevoia, în interesul cui?]
Urna cu voturile exprimate pentru Președintele USR se sigilează înainte de data începerii alegerilor de către Comisia de Monitorizare a Alegerilor, care o va păstra, într-un spațiu securizat pe durata alegerilor, până la data numărării voturilor. Rezultatele alegerilor se vor consemna într-un proces-verbal întocmit de Comisia de Monitorizare a Alegerilor, la data de 5 mai 2018, în cadrul Consiliului USR.
Prezentul convocator va fi adus la cunoștința membrilor USR prin publicarea pe pagina de internet a USR – www.uniuneascriitorilor.ro, prin publicarea în revista România literară, precum și prin publicarea într-un ziar recunoscut pe plan național.
Președintele Uniunii Scriitorilor din România,
Nicolae Manolescu"
În Statutul Uniunii Scriitorilor din România, votat în 2013, se scrie :
« Art. 27 Preşedintele U.S.R. e ales, prin vot, pentru un mandat de 5 ani, de AG, compusă din membrii U.S.R. care îşi exprimă votul în cadrul adunărilor generale ale Filialelor din ţară şi din Bucureşti, numite în continuare AGF.
Procedura de alegere a Preşedintelui este următoarea: cu minimum o lună înainte de începerea procesului de alegeri, candidaţii la preşedinţie îşi depun, la secretariatul U.S.R., candidatura şi îşi fac cunoscut proiectul de conducere care va fi publicat pe site-urile U.S.R. şi ale Filialelor. Candidaturile nedepuse în termen nu vor fi luate în considerare. Toţi candidaţii pot participa, pentru a-şi susţine candidatura, la toate adunările generale ale Filialelor din ţară şi din Bucureşti (AGF). Membrii prezenţi la AGF votează într-o urnă Preşedintele Filialei, Comitetul de Conducere al Filialei şi, unde e cazul, reprezentanţii în CUSR, iar într-o altă urnă îl votează pe Preşedintele U.S.R. Urna cu voturile exprimate pentru Preşedintele U.S.R. se sigilează de către Comisia de Monitorizare a Alegerilor, numită în continuare CMA. CMA va avea grijă să păstreze, într-un spaţiu securizat, toate urnele cu voturile exprimate pentru Preşedintele U.S.R. La încheierea procesului de alegeri, toate aceste urne vor fi deschise simultan şi voturile vor fi numărate de către CMA. Candidaţii la preşedinţia U.S.R. pot asista la numărarea voturilor. Preşedintele poate fi revocat, tot prin vot, de către AG în sesiune extraordinară.»
Nu se scrie nimic despre faptul că nu s-ar admite « voturile prin reprezentant.»
În așteptarea răspunsului Dv. vă rog să primiți, stimați colegi, expresia considerației mele, Dan Culcer
==================
După ultimul meu mesaj pe această temă, Nicolae Manolescu m-a sunat din București și, adresându-mi-se cu Dane!, adică tutuindu-mă colegial, mi-a explicat că nu pot să votez fiindcă statutul nu prevede decât prezența fizică în localul adunării. I-am răspuns, tot atât de cordial, că statutul a fost redactat de el și că, deci, poate fi modificat ca să evităm o ilegalite, privarea de dreptul la vot a unui membru al Uniunii. Prin scrisoarea mea îi și încredințam reprezentarea propunerii meie de eliminare a acestei interdicții abuzive.
Firește, nu a făcut nimic și nu va face, devreme ce redactarea aceasta, din motive aparent obscure dar clare în realitate, îl aranjează personal, asigurînd o transparență a unui vot așa-zis secret. Deci controlul, șantajul cu indemnizațiile și supunerea votanților.
Am difuzat acest text, sub forma unui legături, unui număr de colegi scriitori și ziariști, pentru informare. Nu ca să închid gura clănțăilor, spărtură de fațadă care nu poate fi închisă, ci ca să particip la portretizarea unei perioade istorice unde libertatea opiniei, nu doar în România, este blocată de legi, ordonanțe de urgență, conformisme, slugărnicii și spaime instilate sub aparența democrației și a unei societăți care respectă dreptul, când și în favoare cui vrea sistemul rețelelor mafiote de solidaritate, reeducare și influență. Când dreptul devine strâmb, selectiv și dirijat de sus, omul nu mai are acces la justiție, nu mai există libertate.
15 ianuarie 2024, Botoșani
Dan Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu