Dan CULCER. Comentariu. Nu există nici o datorie morală față de Israel, un stat etnocratic, doar datoria față de memoria unuia dintre popoarele care au suferit colectiv, neam care nu trăiește doar în Israel.
«Germania este pe cale să se poziționeze moral într-o singură tabără, din cauza datoriei sale istorice față de Israel. Problema este că este o datorie morală, fără un preț stabilit și care nu poate fi plătită niciodată, dacă nu se specifică sub ce formă se poate face asta. Contractele specifică întotdeauna scadența și modul de plată, iar în acest fel datornicul poate scăpa de datorie. Dacă termenii nu sunt clar definiți, datoria aceasta poate afecta și alte relații¿».
Datoria morală față de Israel
”Vina istorică a Germaniei legată de Holocaust și responsabilitatea sa asumata pentru securitatea Israelului au dus la manifestarea solidarității puternice, după atacurile Hamas din 7 octombrie. Însă ce va însemna pe mai departe această responsabilitate asumata pentru securitatea Israelului?”, scrie Eurointelligence.com, un site creat de jurnalistul Wolfgang Munchau
”Care va fi poziția Germaniei când protejarea statului Israel va intra în conflict cu dreptul internațional? Dacă Germaniei chiar îi pasă de securitatea pe termen lung a Israelului, nu este oare rolul Berlinului să judece dacă strategia actualului guvern israelian este una bună sau nu? Declarațiile de solidaritate ale Germaniei nu îi vor face pe israelieni să se simtă mai în siguranță. În schimb, aceste declarații nu fac decât să creeze o falie între ceea ce germanii simt și ceea ce le este permis să exprime la nivel colectiv.
Războiul din Gaza pune Germania într-o situație dificilă. Germania nu poate adopta o atitudine echilibrată față de propriile comunități musulmana și evreiască fără să riște să pară neloială față de Israel. Președintele Frank-Walter Steinmeier le-a cerut musulmanilor din Germania să se distanțeze oficial de Hamas. Dintr-odată, musulmanii din Germania se văd obligați să meargă la serviciu sau la școală și să nu arate cât de mult deplâng pierderile de vieți omenești în Gaza. Oamenii au ajuns să fie concediați pentru ca s-au exprimat deschis în privința acestui război, așa cum s-a întâmplat cu fotbalistul Anwar al-Ghazi, de la Mainz 05, care si-a exprimat solidaritatea nu cu Hamas, ci cu oamenii din Gaza.
În Germania trăiește o mare comunitate musulmană, așa cum s-a văzut la meciul amical de fotbal de sâmbătă, când Turcia a învins Germania. Fanii de pe stadionul din Berlin erau în majoritate suporteri ai Turciei și i-au fluierat pe jucătorii germani. Așa ceva nu s-a mai întâmplat cu o echipă germană pe un stadion din Germania și a dus la o întreagă dezbatere. Berlinul are o mare comunitate de turci care au ajutat la reconstrucția țării după Al Doilea Război Mondial. Acum ei susțin echipa țării în care își au rădăcinile, nu echipa țării în care trăiesc. Au fost ajutați să-și amintească de origini și de vizita președintelui Turc Recep Tyyip Erdogan. Într-o conferință de presă comună cu cancelarul Olaf Scholz, Erdogan a spus că, spre deosebire de Germania, Turcia poate să se exprime liber. ZDF a descris vizita lui Erdogan și meciul de fotbal drept două jocuri în deplasare câștigate de Turcia.
Dacă războiul din Gaza continuă în ritmul actual, Germania va ajunge să fie în conflict cu restul comunității europene. Până acum, europenii și-au ascuns dezacordurile și au cerut la unison o pauză umanitară a conflictului. Doar Spania și Irlanda au cerut în mod deschis încetarea focului și au amintit de dublele standard morale ale UE. Rămâne de văzut dacă această poziție a UE se va schima, dar asta depinde și de SUA, care tocmai au reușit să intermedieze o pauză de cinci zile pentru un schimb de ostatici. Este un prim pas.
Războiul poate dura însă luni de zile sau chiar mai mult. Oare SUA și europenii își vor mai putea asuma un angajament pe termen lung pentru alimentarea cu arme, un lucru care este costisitor și greu de justificat moral? Emmanuel Macron pare să fi recepționat mesajul transmis de ambasadorii Franței în statele arabe, cerându-i să-și calibreze politica. Macron a făcut o ofertă umanitara pentru palestinienii din Gaza. În primul rând, este o chestiune de limbaj, apoi de fapte. Germania nu a început să-și calibreze nici măcar limbajul, justificând dreptul Israelului la autoapărarea unui teritoriu care nu este al lor. Soluția cu două state nu apare în discursul public german.
Germania este pe cale să se poziționeze moral într-o singură tabără, din cauza datoriei sale istorice față de Israel. Problema este că este o datorie morală, fără un preț stabilit și care nu poate fi plătită niciodată, dacă nu se specifică sub ce formă se poate face asta. Contractele specifică întotdeauna scadența și modul de plată, iar în acest fel datornicul poate scăpa de datorie. Dacă termenii nu sunt clar definiți, datoria aceasta poate afecta și alte relații”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu